O plimbare prin trecutul lui Cioloș

Fostul premier vorbește despre yoga și lămurește relațiile familiei sale cu diverse servicii secrete.

O biografie a lui Dacian Cioloș arată, în rezumat, așa: inginer agronom, ministru al agriculturii, comisar european, prim-ministru, lider de partid nou, candidat la europarlamentare. Există însă și-o biografie paralelă, construită din bucăți ce ies periodic la suprafață: „fiu de milițian”, „nepot de securist”,  „adept al lui Gregorian Bivolaru”,bătăuș de dizidenți politici. Pe scurt, încă un om al Sistemului, legat prin multe fire de servicii secrete românești sau străine.

Am stat de vorbă cu Cioloș într-o cameră de hotel din centrul Sibiului, în ziua în care mai-marii Europei s-au strâns în oraș pentru a discuta despre viitorul Uniunii. Vânam de câteva săptămâni un interviu, însă evenimentele de campanie îl purtau dintr-un oraș în altul și programul se schimba aproape zilnic. Până la urmă, ne-a propus el să ne vedem în ziua summitului. Aveam multe subiecte trecute în carnețel, dar el se pregătea pentru o discuție informală cu președintele francez Emmanuel Macron, așa că n-am avut mai mult de jumătate de oră. Am încercat să parcurg împreună cu fostul premier pasajele cele mai discutate din trecutul său. Textul de mai jos e o transcriere cu minime editări a discuției de la Sibiu.  

Interviul de față e doar o introducere. În perioada următoare vom publica un portret amplu al omului care în perioada asta reprezintă speranțele multor români și fricile cele mai negre ale altora. Dacă ai întrebări pentru Dacian Cioloș, poți să-mi scrii pe vlad@decatorevista.ro.

DoR: Aș vrea să vorbim puțin despre conexiunea care s-a făcut între dumneavoastră și Gregorian Bivolaru [lider al Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA), căutat de Interpol pentru abuz sexual și trafic de persoane – n.r.]. Au fost mai multe serii de acuzații de-a lungul timpului, mai ales începând din 2015 încoace. Ați făcut sau faceți yoga?
Dacian Cioloș: În primul rând, eu am fost educat încă de mic în spiritul credinței de către bunici. Acolo mi-am petrecut copilăria și sunt un om credincios. Asta foarte clar. Cât am fost la școală, la liceu, am fost curios să înțeleg mai în profunzime lucruri legate de filosofie, legate de religie. Doar că în vremea aceea, înainte de ’89, nu prea aveai unde să citești despre lucruri de genul acesta. Aveam doar educația religioasă, creștină, pe care am avut-o de la bunicii mei mai ales. Însă în perioada liceului am fost de mai multe ori la olimpiade de literatură și în felul acesta am descoperit și scrieri ale lui Mircea Eliade, prin intermediul profesoarei mele de literatură. Și am aflat că Mircea Eliade a studiat și a scris mult despre istoria religiilor, doar că n-am avut acces la acele informații.

Din septembrie ’89 am început facultatea la Cluj. După ’90 am aflat că la Biblioteca Centrală Universitară exista un fond restricționat de cărți, cu tot ce era legat de filosofie, de religie, de spiritualitate, de toate aceste lucruri. Nu erau accesibile decât cu permis pentru cei care studiau acele lucruri. După ’90, acel fond secret s-a deschis și am avut astfel posibilitatea să citesc lucruri despre care știam că există, dar la care nu avusesem acces.

Am citit Istoria Religiilor de Mircea Eliade, am citit mai multe studii. Am aflat că Mircea Eliade – studiind lucrurile acestea – a și practicat unele când fusese în India. Și în felul acesta am aflat despre yoga – dincolo de tradiția orientală –, yoga a fost o bună practică pentru disciplina fizică și mentală. Și tot în acea perioadă am văzut în Cluj diferite afișe cu cursuri de yoga. Și în felul acesta m-am înscris și eu la un curs de yoga și am urmat câțiva ani acest curs de yoga. Am fost unul dintre cele câteva sute sau mii de oameni care au urmat astfel de cursuri de yoga din curiozitate. Unii aleg să facă fitness sau alte sporturi ori să se întrețină fizic în diverse moduri. Pentru mine, yoga îmi asigura o disciplină fizică, nutrițională, mentală pentru a face față unei activități intense.

De altfel, tot despre yoga și Mircea Eliade am organizat chiar o dezbatere, la Cluj. Țin minte și acum, cu profesorul Aurel Codoban, era un profesor de filosofie, sub egida unei organizații culturale din care-am făcut parte, Junimea Vatra Românească. Și am urmat câțiva ani de zile cursul de yoga, care a fost pentru mine o modalitate de a învăța diferite exerciții de disciplină personală mai degrabă.

Cursurile aveau legătură cu organizația MISA?
Cursurile erau ținute de instructori din această organizație. Dar eu n-aveam nicio legătură cu membrii acestei organizații sau cu conducătorii acestei organizații. Eram unul dintre cele câteva sute sau mii de oameni care urmau cursurile pe care ei le organizau.

L-ați cunoscut pe Gregorian Bivolaru?
Nu, nu l-am cunoscut.

În ce fel v-a influențat felul de a gândi, de a vedea lumea faptul că ați urmat aceste cursuri?
M-a învățat o anumită disciplină personală mai mult. Sunt exerciții care m-au ajutat să să mă concentrez mai bine, să mă odihnesc mai bine, să mă relaxez. Genul acesta de lucruri l-am învățat la cursuri.

Practicați și în momentul de față exerciții de felul ăsta?
Din păcate, am mai puțin timp acum la dispoziție. Dar sunt exerciții care câteodată mă ajută să mă relaxez, mă ajută să mă concentrez mai bine. Mă ajută să recuperez mai repede când sunt obosit. Despre asta e vorba.

Cioloș și echipa lui sunt primiți cu proteste după o întâlnire la Roșiorii de Vede, județul Teleorman.

Povestiți-mi despre tatăl dumneavoastră. Spuneați că a fost „funcționar în Miliție”. Ce presupunea asta?
Tata provine dintr-o familie simplă din Bihor. El nu și-a dorit să lucreze în Miliție, și-a dorit să facă altceva: a fost tâmplar de meserie, a făcut școala profesională de tâmplărie și a vrut să facă Politehnica. Printr-o anumită circumstanță până la urmă a ajuns să facă școala de miliție și a fost funcționar, ofițer în miliție. Cea mai mare parte din activitate a desfășurat-o în departamentul de evidența populației, de unde a și ieșit la pensie de boală în 1987.

V-a influențat în vreun fel traseul profesional?
N-avea cu ce să mă influențeze. Eu am fost mândru de ce-a făcut tatăl meu. De altfel, de la vârsta de 14 ani, când am dat examen la liceu, eu am decis să merg la liceul agricol și am fost foarte hotărât în direcția asta, chiar dacă părinții ar fi vrut un alt tip de carieră: matematică, fizică… Mă rog, un liceu care la vremea aceea era văzut ca mai bun. Eu am decis să continui pe agricultură și, în cele din urmă, părinții mei au respectat decizia. Deci din punctul ăsta de vedere nu m-a influențat absolut deloc. Tatăl meu a decedat în 1998, când eu încă îmi continuam studiile. Atunci am început activitatea profesională.

Care sunt atribuțiile surorii dumneavoastră în Ministerul de Interne? Înțeleg că lucrează în județul Sălaj.
Da, e funcționar în Ministerul de Interne. E ofițer în Ministerul de Interne. Cred că sunt aproape 20 de ani de când e funcționar în Ministerul de Interne. Sunt foarte mândru de ea. Dar noi acasă nu discutăm despre ceea ce face ea la serviciu. Avem o grămadă de alte lucruri pe care să le discutăm.

S-au făcut legături și între soția dumneavoastră, Valérie [de cetățenie franceză – n.r.] și serviciile secrete franceze, prin intermediul tatălui dumneaei. Cu ce se ocupa dumnealui?
Tatăl soției mele a fost maistru militar în aviație și e la pensie de mai bine de 20 de ani. Eu, când am cunoscut-o pe Valérie, el nu mai lucra. (…) Nu are absolut nicio legătură cu niciun serviciu de informații. Și nici speculația că ea ar fi rudă cu vreun politician francez nu e deloc adevărată. Nu are absolut nicio legătură cu niciun politician francez. Astea, la fel, sunt speculații care sunt lansate pe piață fără nicio dovadă și care sunt reluate sistematic.

O legătură care s-a făcut în presă e cea cu Virgil Ardelean [poreclit „Vulpea”, șef al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă (DGIPI) între 1998 și 2007 – n.r.]. Dumneavoastră spuneați că e un unchi…
Nu, tocmai. Am spus că nu e un unchi.

Au fost două declarații, și una dintre ele conținea asta.
Nu. Haideți s-o lămurim odată pentru totdeauna. Am spus-o foarte clar: bunica lui Virgil Ardelean cu bunicul meu au fost frați. Deci asta e legătura de rudenie și nimic altceva special. Dar nu văd care e problema.

Acuzația ce pornește de aici e că dumnealui a influențat traseul dumneavoastră profesional începând din 2005.
Nu avea cum să influențeze. Nu văd ce i se reproșează și nu văd ce mi se reproșează mie. Nu avea cum să influențeze cariera mea, pentru că eu, pentru fiecare responsabilitate pe care am avut-o, am fost numit într-un mod foarte transparent. Și n-a fost în niciun moment o solicitare din partea mea. Mi s-au propus responsabilitățile respective [în cadrul Ministerului Agriculturii – n.r.] și le-am acceptat. Eu am avut direcția mea, dânsul a avut direcția lui și cam la atât se limitează relațiile noastre.

Ați avut o relație apropiată?
O relație normală, ca niște oameni care au origini în același sat. Și cam la atât s-au limitat și se limitează discuțiile noastre. În rest, fiecare și-a văzut de treabă. Dar, dacă e s-o luăm așa, tot din zona aceea, din Pericei, și Iuliu Maniu, și Corneliu Coposu sunt de-acolo. De ei nu mă întreabă nimeni. Se vorbește doar de Virgil Ardelean. Și nu văd care e problema, ce mi se reproșează mie, de fapt.

Legăturile care s-au făcut sunt cele între servicii secrete și politicieni din opoziție.
E un subiect care e sistematic pus pe masă sub formă de suspiciune. Niciodată nimic concret și nimic dovedit. E pur suspiciune și ăsta e stilul în care lucrează PSD. Și aici iar vreau să o spun foarte clar: noi în PLUS am decis ca toată conducerea partidului să semneze o declarație pe proprie răspundere că nu a colaborat și că nu colaborează cu niciun serviciu de informații, nici român, nici străin. Și lucrul acesta l-am făcut cu toții. Aștept același lucru din partea celor care lansează suspiciuni și nimic altceva. Nu am avut nicio altă legătură decât cele instituționale, când am fost ministru și prim-ministru, cu niciun serviciu de informații din România și n-am avut nicio legătură, niciodată, sub nicio formă, cu niciun alt serviciu de informații din altă parte. Nici în trecut, nici în prezent.

Un alt detaliu biografic discutat e cel legat de armată, că ați fi făcut armata la Securitate și că ați păzit casa Doinei Cornea [dizidentă din perioada comunistă – n.r.]. Să o luăm cu începutul. Unde ați făcut armata?
E un bun exemplu pentru cât de stranie era lumea în care trăiam. Am fost militar în termen, repartizat – așa cum a fost orice tânăr care trebuia să facă armata – la o unitate militară care aparținea de Ministerul de Interne. Se numeau atunci trupele de Securitate, erau ceea ce urmau să devină trupele Jandarmeriei. Și atunci trupele de Securitate erau trupe de militari în termen care asigurau paza anumitor obiective. Ne plimbau peste tot, așa că eu am ajuns să fac armata și la trupele de miliție care se ocupau de transportul feroviar și de paza unor obiective din oraș. Cu ocazia asta, am făcut de pază și la anumite obiective. Am aflat ulterior că ne-au trimis într-o zi să supraveghem o intersecție și circulația din cartierul în care se găsea casa doamnei Cornea. Ca militari în termen, noi am îndeplinit o misiune de pază.

Erați foarte tânăr atunci când a căzut regimul comunist. Aveați o poziționare legată de acel regim, cu mintea de-atunci?
Aveam 20 de ani deja în 1989. Sigur că și eu, la fel ca alți tineri, vedeam niște lucruri, niște  restricții. N-aveam acces la foarte multe informații, dar vedeam. Tatăl meu mai asculta din când în când Radio Europa Liberă și de acolo am înțeles anumite lucruri. Și înțelegeam că e o situație tensionată. Înțelegeam situația în care se afla regimul lui Ceaușescu, fără să am mai multe informații. Mai multe informații am aflat imediat după căderea regimului și abia când am putut să compar ce era în România cu ce era în afară am înțeles mai bine ce am trăit noi înainte. La sfârșitul lui ’‘90-începutul lui ’91 am avut ocazia să fac un prim stagiu de o lună într-o fermă din Franța. Și atunci, prin comparație, am înțeles mai bine prin ce am trecut noi și izolarea în care am trăit mulți ani.

Un material mai amplu despre Dacian Cioloș va apărea pe dor.ro mai spre finalul lunii mai și apoi în DoR #36.

6 comentarii

  • Sanusanu ·

    Cam romanțată !!!

  • Simona ·

    Doriți să-i găsiți „hibe”? Foarte urât din partea dumneavoastră. De ce nu îi luați un interviu lui Dragnea, sau oricărui altcuiva din actuala așa-zisa conducere. Când vrea și a făcut de fapt cineva bine acestei țări îl considerați dușman al poporului. Trebuie să scrieți ceva și nu știți ce?

  • Cojocaru Costică ·

    Înțelegem din articol că domnul Dacian Julien Cioloș se pregătește mediatic pentru candidatura la președinția României prin înlăturarea petelor din biografie ?!

  • Marga Ionescu ·

    Toate drumurile d-lui Ciolos si a familiei sale, duc la militie si la securitate.este senin si acum cu privire la teroarea din Romania in perioada comunista si, culmea, invoca senin nume ale politicienilr din satul sau, care au facut grei ani de puscarie pe vremea terorii comuniste. Vorbeste intr-o pura limba de lemn, dar are pretentia sa conduca tara. O mare, enorma pacaleala pentru „votanti

  • Dan Plesoianu ·

    Este posibil ca dl. Ciolos sa fie un om integru, corect, de buna calitate. Nu ii cunoastem cu precizie atitudinile fate de problemele majore ale Romaniei. Faptul ca dinsul provine dintr-o familie care a avut (si are) legaturi destul de solide cu militia / politia, iar dinsul a ales o cariera in agronomie, spune destul de multe, in sensul ca nu a vrut sa profite de acele legaturi, si nici nu i-a suris aceasta profesiune. In plus, as vrea sa cred ca militia din Ardeal, ca si restul populatiei, sint altfel decit populatia din sudul teleormanoid. Si asta pentru ca stim deja ca asa este, cel putin teoretic, datorita influentei vestice germanoide.
    Acestea fiind spuse, transpare totusi ca de netagaduit influenta faptului ca familia apropiata a fost / este incadrata in militie / politie asupra parcursului vietii d-lui Ciolos. Nu a ajuns degeaba la trupele de Securitate (chiar daca, evident, nu a urmarit acest lucru), iar faptul ca, dupa cum am spus, are rude de gradul intii in Ministerul de Interne, si a facut armata la Securitate, I-a netezit sigur cariera, mai ales cind a fost vorba de posturi mari (ministru, comisar european, prim-ministru). Foarte greu (daca nu imposibil) pentru persoane care nu au astfel de legaturi de rudenie si parcurs al vietii sa ajunga in posturile respective. Nu stim nici daca la Facultatea de Agronomie a fost printre primii, ca sa justifice ceva mai mult ascensiunea sa destul de fulminanta. Acestea fiind spuse, cred ca a fost totusi cel mai bun prim-ministru de dupa lovilutie. Poate multe din deciziile si atitudinile dinsului au fost discutabile, dpdv al devenirii Romaniei ca stat democratic si capitalist, dar unele decizii (cum ar fi schimbarea prefectilor, si a mai multor ministri ultra-securisti, dar si ultra-tembeli) au fost decizii curajpase, si total intemeiate, pina la urma decizii foarte necesare, care isi simtisera nevoia cu mult timp inainte.

  • george ·

    Doar atat a spus si nu este nevoie de mai mult…. „Virgil Ardelean [poreclit „Vulpea”, șef al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă (DGIPI) între 1998 și 2007 – n.r.]. Dumneavoastră spuneați că e un unchi…
    Haideți s-o lămurim odată pentru totdeauna. Am spus-o foarte clar: bunica lui Virgil Ardelean cu bunicul meu au fost frați. Deci asta e legătura de rudenie și nimic altceva special”
    No coment!!!

Lasă un răspuns la Cojocaru Costică Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*