Mariana Robea este director executiv la Fundația Familia din Galați. Nu-și închide niciodată telefonul mobil pentru că e sunată zilnic, uneori și-n miez de noapte de poliție, asistenți sociali sau chiar de victime care se interesează de locurile din adăpostul Fundației.

În cadrul Fundației Familia funcționează Centrul de recuperare pentru victimele violenței domestice, înființat și avizat din anul 2004, cu o capacitate de 20 locuri pentru mame și copii.
Activitatea adăpostului se bazează pe existența unui parteneriat public privat care funcționează la nivelulul județului Galați. Parteneriatul format din instituții/autorități publice locale și ONG-uri a înțeles întotdeauna problematica socială a comunității și a dat dovadă de disponibilitate în a acționa într-un efort comun pentru îmbunătățirea calității vieții grupurilor vulnerabile- prin mese gratuite pentru victimele adăopstite, haine și rechizite pentru copii, activități recreative, serviciu de pază.

În desfășurarea activităților noastre și oferirea de servicii sociale gratuite victimelor violenței domestice, dorim să subliniem importanța adoptării de către Parlamentul României a Legii nr. 25/2012 de modificare și completare a Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. În decursul anului 2011 am implementat un program de lobby pentru introducerea cu celeritate pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a proiectului acestei legi.

Astăzi noua lege prevede atât drepturile victimelor violenței în familie, cât și obligațiile administrației publice centrale și locale privind prevenirea violenței în familie.
De asemenea, noul Cod Penal intrat în vigoare în 2014 are un capitol intitulat “Infracțiuni săvârșite asupra unui membru al familiei” – fiind o noutate în legislație și venind concret în sprijinul victimelor.

Avem în sfârșit o bază legală solidă, dar în practică ne întâlnim adesea cu victime care nu știu că au drepturi, că există legi și servicii care le pot ajuta să depășească momentele dificile. Noile prevederi legale ne dau speranța că persoanele aparținând acestui grup vulnerabil pot duce o viață fără risc de marginalizare socială și își pot crește și educa copiii în condiții de siguranță, dar suntem cu toții responsabili – de la autorități, la ONG-uri, specialiști, presă și cetățeni obișnuiți – să ne asigurăm că acest lucru se întâmplă și să luăm atitudine când lucrurile nu merg cum ar trebui.