Eseuri
Jurnalismul e forma mea de activism
Când mi-am dat seama că scrisul înseamnă să fii curios, să te documentezi și să pui întrebări, nu mi-a mai fost frică.
Interludiu fără Dumnezeu. Fragment din „De ce peștii nu există”, de Lulu Miller
Cum să perseverăm într-o lume în care haosul va avea întotdeauna câștig de cauză?
Al doilea lucru care l-a terminat pe tata
În 2016, tatăl meu a fost acuzat de abuz în serviciu. A fost momentul în care am început să ne redescoperim unul pe celălalt.
Cum mă leagă scrisul de oameni
Când ai multe conversații scrise, descoperi că fiecare propoziție pe care o scrii devine o carte de vizită și un mod de a te explica.
Scriu ca să îmi completez goluri despre lume
Cum m-au ajutat poveștile altora m-au ajutat să-mi dau un sens.
Adevărul e al celui care scrie
Când scrii despre alții, scrii de fapt despre tine.
Acum am o voce
Scriu pentru că așa pot aduce eu schimbare.
Mulțumesc pentru discuție
Scriu pentru că lumea e mare și a naibii de surprinzătoare și încerc să țin pasul cu ea.
Sfaturile despre scris susțin șandramaua vieții
Uneori, sfaturile se bat cap în cap. Cum alegi pe care îl urmezi ca să înveți să scrii mai bine? Și ce se întâmplă dacă le urmezi pe toate deodată?
Scrisori pentru tata
Scrisul m-a ajutat să descopăr cine sunt și să construiesc o relație cu tata.
Scrisul ca memorie, nu ca demonstrație
Cum am regăsit intimitatea pe care mi-o dădea scrisul în copilărie.
Cum am învățat să n-am încredere în inspirație
Scriu, chiar dacă de multe ori sunt convinsă că nu mă pricep.
Poveștile vindecă. Iar comunitatea ne poate susține să le spunem pe termen lung.
Până pe 15 noiembrie vrem să ne dublăm comunitatea de susținători. Iată de ce și cum să te implici în cea mai ambițioasă campanie DoR.
Conflictul în cuplu: Voi cum vă certați?
În fiecare dintre noi există un copil care vrea să audă și alte povești despre certuri – despre puterea lor de a face punți între oameni.
Jurnale de pandemie: O vară cum n-am mai avut
13 povești de transformare și provocare din vara lui 2020, care ne-a pus față în față cu limitele, fricile și speranțele noastre.
Vorbesc. Ca să nu știu doar eu.
Dacă nici măcar în familia ta nu poți să ai încredere să te crească în siguranță, atunci în ce să mai crezi și cum să îți trăiești viața?
Toți pașii pe care i-am făcut împreună
Bunica din partea mamei, mămaia, e o femeie care a reușit mereu – și când durerea era groaznică – să fie acolo pentru durerea altora.
Dacă ai ști poveștile celorlalți, oare i-ai asculta altfel?
Uneori cineva are nevoie de ajutor pentru că are nevoie, nu pentru că are o poveste suficient de fascinantă, iar uneori faci și tu ce poți.
Susține-ne să facem jurnalismul bine documentat, care contează pentru întreaga societate. Abonează-te.
