Eseuri
Să fii sărac e o rușine
Am 26 de ani și sunt pe cale să-mi achit ultimele datorii. Doar că mi-e frică de ce urmează, pentru că am învățat să trăiesc doar cu ele.
Jurnalul lui 66: Noaptea în care am ars
Fragmente dintr-o tragedie pe care nu trebuie s-o uităm niciodată.
Tata nu mi-a lăsat nimic de spus
Când am aflat că tata e bolnav, am revenit acasă pentru două săptămâni. Astăzi îmi doresc să ne fi spus mai multe.
A magyar ember szereti keresni az igazságot
Egy magyar származású román író és műfordító újraéli a magyarság iránti szeretet és ellenérzés között eltelt éveit, és sajátos módját találja meg annak, hogy kinyilvánítsa bátorságát.
Aici stopăm artistic Versiune audio
În liceu, mi-am găsit cea mai bună prietenă – mai precis, nouă cele mai bune prietene. După 19 ani împreună, m-am întrebat ce ne-a făcut relația să dureze și ce am învățat despre prietenie.
Apocalypse Blue
Co-proprietara unui hotel din Grecia caută sustenabilitatea din industria turismului.
Cum se repară un scaun
Luate pe rând, unele lucruri se așază firesc.
Un act fanatic de rezistență
În căutarea speranței, între schimbări climatice, consumerism și încrederea într-un bine modest.
Faci ce poți și aia e
Când nu te grăbești și ai timp să observi lumea, faci legături, găsești explicații și te bucuri de frumusețea lor.
ελπίδα sau speranță
Cum trăiești când ești mereu în gardă, mereu pregătită pentru următorul rău?
Ultima frontieră
O poezie despre speranță.
Capcana conflictului distructiv
Puțini dintre noi își doresc să trăiască în tensiune perpetuă cu alți oameni. De ce continuăm să o facem? De ce nu putem reveni la un conflict bun, chiar și când asta ne dorim?
Editorial DoR #49: Schimbarea vine întotdeauna mai târziu
Cum facem următorul pas când speranța e mai degrabă o hartă de explorat, nu o destinație clară?
Maghiarului îi place să caute adevărul
Un scriitor și traducător român de origine maghiară retrăiește anii petrecuți între hungarofilie și hungaropatie și găsește un fel propriu de a-și manifesta curajul.
Furia este șoferul fricii și al tristeții Versiune audio
E greu să faci pace cu o emoție care nu e văzută cu ochi buni de societate, pe care tu însuți ai reprimat-o violent, dar e necesar – altfel viața poate deveni un calvar.
Nu ne-am potrivit
Cum ne schimbăm când moare o relație și ce creștem în noi din durere.
Muncă și alte locuri străine
O luptă dintre psihiatrie și scris, din București în Paris și înapoi.
4.000 de săptămâni: Alege să alegi
Munca se dilată ca să umple timpul disponibil. Tu pentru ce îți faci timp?