Eseuri
Vorbesc. Ca să nu știu doar eu.
Dacă nici măcar în familia ta nu poți să ai încredere să te crească în siguranță, atunci în ce să mai crezi și cum să îți trăiești viața?
Toți pașii pe care i-am făcut împreună
Bunica din partea mamei, mămaia, e o femeie care a reușit mereu – și când durerea era groaznică – să fie acolo pentru durerea altora.
Dacă ai ști poveștile celorlalți, oare i-ai asculta altfel?
Uneori cineva are nevoie de ajutor pentru că are nevoie, nu pentru că are o poveste suficient de fascinantă, iar uneori faci și tu ce poți.
E-mail, fobia generației mele
Cum folosesc o formă de comunicare care arată ciudat, pare ultra-formală și e mereu plină de spectatori în CC sau BCC?
Scrie ca o învingătoare. Fragment din „Delicatele frumuseți ale vieții”, de Cheryl Strayed
Cum reușești să scrii atunci când depresia, presiunea și teama de eșec te țin la pământ.
„Trebuie să fim dispuși să chestionăm ceva din noi”
În momente ca cele de-acum, când suntem aruncaţi în hăul îndoielii, putem să schimbăm în bine ceva esenţial din noi, spune Doru Căstăian, profesor de științe socio-umane.
„Depășim granițe care nu ar fi trebuit nici măcar atinse”
Trebuie să fim optimiști, dar și responsabili în fața naturii și rănilor adânci pe care i le producem, spune Oana Paula Popa, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”.
„În câteva luni vom resimți valul post-traumatic”
Medicul psihiatru Vlad Stroescu spune că ce ne va face puternici, într-o perioadă plină de incertitudini și dificultăți, este speranța.
The power of racism, its trauma, and the road to healing
To heal on a societal level is to recognize and repent, so that we can begin to imagine a future in which no one has to feel the painful effects of racism.
Puterea rasismului, trauma pe care acesta o provoacă și cum ne vindecăm
Vindecarea la nivelul unei societăți presupune recunoaștere și căință. Doar așa putem avea un viitor fără efectele dureroase ale rasismului.
Controlul și perfecțiunea mi-au asigurat succesul. Apoi a venit pandemia
Am evitat mereu schimbările. Însă în martie, au venit toate deodată. Carantina și un rol de coach m-au învățat să le accept.
Vor face oamenii un pact cu mediul?
Două luni de izolare au însemnat și un respiro pentru natură, explică Tibor Hartel. Pe viitor, depinde de noi cum vrem să negociem relația cu mediul.
„Schimbarea se va produce când ne vom confrunta radical trecutul injust, violent și rasist”
În momentul în care numărul locurilor de muncă se va micșora, factori precum „culoarea pielii” vor conta în continuare, poate chiar mai mult, în selecția angajaților, spune Magda Matache.
„Libertatea autentică ține de puterea ta de a înţelege cât de mult bine poţi să faci”
În această perioadă, Cristian Iftode se întoarce la întrebări ce gravitează în jurul unor concepte morale de bază, precum cel de responsabilitate socială sau de solidaritate.
„La țară n-ajunge coronavirusul.” Când părinții nu vor să stea în casă
În unele familii, pandemia a intensificat procesul de „parentificare”. Ce soluții găsesc copiii când părinții lor nu-i ascultă?
Pare că toată lumea a înțeles lecția lui 2008. N-a pronunțat nimeni cuvântul „austeritate”.
Elena Calistru crede că și politicienii au fost prinși pe picior greșit de pandemie. Nu se arată prea multe personaje gata să câștige capital politic din pandemie, pentru că nu înțelege nimeni până la capăt ce ni se întâmplă.
În izolare, mi-am înțeles singurătatea și nevoia de ea
În relații am iubit, am fost fericită, dar mereu am vrut să fiu din nou single. În carantină mă întreb dacă aș putea fi și altfel.
„Cele două trăsături esențiale în săptămânile următoare vor fi calmul și empatia”
Criza de-acum e o mostră a cât de mult se poate implica statul în economie și asta demonstrează că suntem mai flexibili decât credeam, spune Dan Bucșa, economist.
Susține-ne să facem jurnalismul bine documentat, care contează pentru întreaga societate. Abonează-te.
