Eseuri
Înapoi în Codlea, unde am cunoscut frica
Umilințele sărăciei nu se uită niciodată, nici dacă-ți propui – și cu atât mai puțin când alegi să te-ntorci în orașul natal. Dar ele pot fi iertate.
Via Transilvanica: Nu mă întorc, doar ajung
Am mers 700 de kilometri din Via Transilvanica prin ruralul românesc ca să‑mi descopăr curajul de a merge în ritmul meu.
Când dependența de muncă duce la moartea salariaților
Suprasolicitarea e cu noi de sute de ani; însă cum de am ajuns să o acceptăm nu ca să salvăm ferma, ci pentru ambiții personale sau ca să ne satisfacem angajatorii?
Totul se așază, baby
Doi oameni încearcă, aproape un deceniu, să facă o relație să funcționeze. Eșuează. Ce spune asta despre ei și despre iubire?
Kon and-i lùmja sem me?
Ӡi e 25e berśende semas siguro ke sem nùmaj i etikèta mirre etniaqi thaj ke mirro sundal (mirri lùmja) sas te aćhol maśkar śtare duvarende melale valinaqe. Palal kodo teljardem.
Mergi unde-ți zice inima
Credeam că nimic nu poate fi mai greu decât o operație pe cord deschis, la 27 de ani. Apoi a urmat recuperarea și mi-am dat seama că nu doar inima avea probleme.
Alegerea unei cariere nu seamănă cu găsirea unui suflet pereche. Fii pregătit s-o regândești.
Toți avem idei despre cine dorim să fim și cum sperăm să ne trăim viața. Pericolul apare dacă ne impun o viziune îngustă, care neagă posibilitățile alternative.
Câțiva ani departe de lume
La ce sunt bune anxietatea și atacurile de panică sau Încurcate sunt căile psihicului.
Când eram adolescentă, voiam să o salvez pe mama. Nu am știut cum.
Mama mi-a spus că nu era bine fără să zică diagnosticul „cancer”, de parcă dacă nu l-ar fi numit, ar fi dispărut.
Cine în lume sunt eu?
Până la 25 de ani eram convinsă că sunt doar eticheta etniei mele și că lumea mea urma să rămână între patru pereți de sticlă murdară. Apoi am plecat.
„Declar pe propria răspundere că vreau să plec acasă”
Lipsa de încredere, alimentată de prejudecăți și stereotipuri, face pacienții și doctorii să nu se vadă și să nu se asculte.
Nu poți controla mai nimic. Cu atât mai puțin norocul.
Pokerul ca metaforă pentru viață și ghid de-a lua decizii.
Întreține conversația, n-o devia spre tine
Ascultarea deschisă necesită o oarecare doză de aventură și chiar niște curaj, deoarece nu știi unde o să sfârșești.
Zi-mi câți ani ai ca să știu cât trebuie să muncești
Sau ce înseamnă să fii milenial cu serviciu.
Ce nu ascultăm din ce auzim
Filmul pe care l-am făcut împreună cu tata m-a ajutat să înțeleg mai multe despre noi, dar și despre schizofrenie.
Fost spiriduș, caut chef de joacă pierdut în pandemie
Ce rol are joaca și cum îi facem loc în pandemie, în izolare și în viața de adult.
Anii în care am început să mă pierd pe mine
O boală psihică a început să-mi fure cine sunt, puțin câte puțin. Mă lupt cu ea de patru ani și încă n-am câștigat nimic înapoi.
O fată vrea să devină inginer. Mulți o descurajează.
În anul admiterii la Politehnică, o adolescentă de 18 ani se întreabă dacă sexismul îi va pune în pericol cariera.
Susține-ne să facem jurnalismul bine documentat, care contează pentru întreaga societate. Abonează-te.
