Cristian Lupșa
Editor DoR
Cristian Lupșa e editor fondator al DoR. A început în 2009, odată cu ideea, și a făcut de toate. A scris, a editat, a dat cu mopul, a distribuit reviste, a vândut proiecte și publicitate, iar în rolul de astăzi își sprijină colegii să devină cea mai bună versiune a lor și să publice cele mai bune povești pe care le pot spune. Scrie adesea despre dificultățile, transformările și reușitele DoR. Pentru că e neliniștit din fire, e și un înfocat susținător al inovației și al încercării de lucruri noi. Când nu e în redacție, fie e undeva și mănâncă, fie e în fotoliu și citește.
Viitorul DoR: de azi în variantă restrânsă și cu un 2023 incert
Trecem printr-o criză, de departe cea mai complexă de până acum. Vara asta ne restrângem ca echipă și ca activitate, ca să putem spune poveștile pe care le avem de spus până la final de an.
Editorial DoR #48: Orbecăind spre bine
Superputerea noastră e că putem trăi cu aproape orice ni se întâmplă, dar facem asta trăind centrați pe sine. Cum putem găsi speranță în prezență și atenție la lume?
„Unitatea de măsură în jurnalism ar trebui să fie încrederea, nu simpatia”
Presiunea de a plăcea publicului, îndrăzneala tot mai crescută a autorităților de a îngreuna munca jurnaliștilor și alte îngrijorări ale presei românești de azi.
Editorial DoR #47: O luptă pentru cine am putea fi
Suntem mai însingurați ca acum 20-30 de ani. Dar putem ieși din această încremenire cu încrederea că oamenii din jur sunt mai deschiși la colaborare decât credem.
Editorial DoR #46: Realitate, recunoaștere, reconstrucție
Pentru vindecare, trebuie să numim realitatea din jur, să acceptăm disconfortul cu care vine și să construim cu ce avem.
Poveștile vindecă. Ca să continuăm să le spunem, susține-ne.
Căutăm 2.000 de membri noi în comunitatea DoR. Împreună cu tine, cu siguranță îi vom găsi.
Editorial DoR #44: O călătorie prin zona neutră
Zona neutră este perioada dinaintea unui Nou Început: nu știm cât durează, dar din ea învățăm noile noastre roluri după o transformare.
Editorial DoR #43: Un an pe insulă
Când singurătatea devine starea de fapt, nu e ușor să revenim în vârtejul vieții alături de alții.
Editorial DoR #42: Când lucrurile nu au sens, nu te retrage în cutie
De la modurile în care se schimbă casele și birourile noastre până la munca activiștilor la firul ierbii, DoR #42 e despre cum înaintăm în continuare, chiar și fără hartă.
Poveștile vindecă. Iar comunitatea ne poate susține să le spunem pe termen lung.
Până pe 15 noiembrie vrem să ne dublăm comunitatea de susținători. Iată de ce și cum să te implici în cea mai ambițioasă campanie DoR.
Editorial DoR #41: Dezechilibre de putere
În septembrie 2020 suntem încă în mijlocul unei pandemii, în mijlocul unui ciclu electoral început deja de mai bine de un an, în mijlocul unei furtuni de incertitudine legată de sănătatea noastră, de buzunarele noastre, de viitorul nostru. Dar suntem și într-un vid de putere.
Cum să scrii mai bine
Indiferent că scrii rapoarte, eseuri ori e-mailuri, o bună parte din această îndeletnicire e meșteșug.
Editorial DoR #40: În umbra pandemiei
Adăugăm muncii noastre o misiune mai precisă pentru următoarele 18 luni: de a fi ghid și sprijin pentru cum navigăm reconstrucția după pandemie și cum putem deveni rezilienți în fața următoarei crize.
Ce-am pierdut și câștigat la DoR într-o primăvară-n carantină
Coronavirus ne-a anulat evenimente, proiecte și reorganizat întreaga redacție. Iată ce-am învățat și cum ne-am transformat.
Jurnalul editorului: Primele două săptămâni de pandemie
Cu redacția goală și inboxul plin, echipa DoR se adaptează la noua realitate în care trăim. Editorul Cristian Lupșa povestește primele două săptămâni de schimbări, incertitudini și Zoomuri.
O zi de naștere într-un centru de carantină
Gabriela serbează 24 de ani așteptând alături de mama și sora ei rezultatele unui test pentru coronavirus.
Feedback-ul ca dar
Recomandări bilunare de articole și podcasturi despre muncă și viață, de la editorul DoR Cristian Lupșa.
Editorial DoR #39: Tu ce poveste spui despre cine ești?
În interacțiuni mai mult sau mai puțin importante jucăm un rol, facem un public fericit, lăsăm o impresie. Uneori o facem cu intenție, alteori inconștient, când spectacolul e tocmai lipsa lui intenționată.