Oana Barbonie
Editor Vizual
Oana Barbonie e editor vizual și parte din echipă din 2018. Caută, alege și convoacă la muncă oameni de vizual, dă e-mailuri și provoacă echipa în brainstorminguri, pentru că vede spațiul dintre text și imagine, ca cea mai bună zonă de explozie. Printre task-urile zilnice pe care și le impune e să caute oameni cool și nefaimoși pe Instagram. Face colaj din liceu și adesea folosește fotografii din arhiva familiei ca să ilustreze povești vizuale. A scris despre cum avea un prieten nuc în copilărie și o bucurie mare din pandemie e când l-a convins pe artistul Dan Perjovschi să reunească, să traducă și să adapteze două lucrări într-una pentru coperta DoR #40. E olteancă și are alergie la frig.
Apocalypse Blue
Co-proprietara unui hotel din Grecia caută sustenabilitatea din industria turismului.
Cum se repară un scaun
Luate pe rând, unele lucruri se așază firesc.
Un act fanatic de rezistență
În căutarea speranței, între schimbări climatice, consumerism și încrederea într-un bine modest.
Faci ce poți și aia e
Când nu te grăbești și ai timp să observi lumea, faci legături, găsești explicații și te bucuri de frumusețea lor.
ελπίδα sau speranță
Cum trăiești când ești mereu în gardă, mereu pregătită pentru următorul rău?
Ultima frontieră
O poezie despre speranță.
Editorial DoR #49: Schimbarea vine întotdeauna mai târziu
Cum facem următorul pas când speranța e mai degrabă o hartă de explorat, nu o destinație clară?
Fiecare parte din Ucraina ne doare și pe noi
Un cuplu de artiști vrea să trăiască și să documenteze războiul din interior. Cum faci loc cotidianului și continui să fii prezent când viața ta e în pericol?
Furia este șoferul fricii și al tristeții Versiune audio
E greu să faci pace cu o emoție care nu e văzută cu ochi buni de societate, pe care tu însuți ai reprimat-o violent, dar e necesar – altfel viața poate deveni un calvar.
În acest război, nimic nu poate fi exclus. Dar să nu ne panicăm.
De la ce-și dorește Rusia ca să înceteze invazia, la cât de afectați vom fi în România.
Sensul nu se pogoară, se creează
Câteva strategii de explorat ca să-ți găsești scopul superior.
M-am crezut invincibil. Până am intrat în burnout.
Lucrurile cu care mă lăudam – perfecționismul, zilele de lucru de 18 ore și stresul – m-au ros în timp și m-au doborât. În vacanță, în Grecia.
David Chang: Munca, o dependență?
Când provocările noi dau dependență, știi că ți-ai creat propria închisoare.
Cum transformăm promisiunile companiilor în adevăruri
Multe locuri de muncă promit că vor fi atente la bunăstarea ta, apoi te abandonează supraîncărcării. Se poate și altfel.
Capcana perfecționismului la job
Când încercăm să evităm cu orice preț greșeala, ajungem să paralizăm toată organizația.
Restricții, răbdare și alte recomandări pentru valul 4 al pandemiei
Am întrebat mai mulți experți despre cum ne va fi viața în lunile de toamnă. Predicțiile sunt sumbre, dar deloc surprinzătoare.
Când eram adolescentă, voiam să o salvez pe mama. Nu am știut cum. Versiune audio
Mama mi-a spus că nu era bine fără să zică diagnosticul „cancer”, de parcă dacă nu l-ar fi numit, ar fi dispărut.
Zi-mi câți ani ai ca să știu cât trebuie să muncești
Sau ce înseamnă să fii milenial cu serviciu.