Pe Bune #12: Alex Tocilescu

Despre copilărie, adolescență, trupa Aeroport, dar și despre cum e să faci un job care îți place chiar dacă în unele momente parcă ai vrea să renunți.

În cel mai nou episod din podcastul „Pe Bune”, Andreea Vrabie l-a luat la întrebări pe Alex Tocilescu – scriitor, muzician amator, copywriter, președinte de bloc și stăpânul a trei pisici, Ursula, Cici și Jiri (se pronunță Irji), celebre în cercuri online pentru ipostazele în care sunt fotografiate și discuțiile pe care le au cu stăpânul lor.

Tocilescu povestește despre copilărie, adolescență, fosta sa trupă de muzică Aeroport și o piesă care cel mai probabil a ajuns și la urechile tale – Simona Ionescu –, dar și despre cum e să faci un job care îți place chiar dacă în unele momente parcă ai vrea să renunți. Uite un fragment mai jos:

„Sunt niște probleme organizatorice pe care le târăsc cu mine de multă vreme. Trebuie să închei o succesiune. E o mare problemă. E foarte greu. D’alea. Birocrație. Asta e ceva ce car după mine de ani de zile și sper să se termine, dar nu știu ce o să fac după aia.

Problemele blocului nu mă… na, nu-s grave. Adică sunt rezolvabile toate, dacă nu sunt urgente și atunci trebuie făcut ceva acum – adică să găsesc o firmă care să lipească o țeavă; restul pot fi amânate până o să cadă blocul și nu o să mai ai ce să amâni. Sunt un om foarte zen, cumva. Dintotdeauna îmi zic că, dacă un lucru s-a întâmplat, atunci s-a întâmplat și nu am ce să fac împotriva lui, adică pot doar să diminuez efectele acestei întâmplări. Nu iau lucrurile prea tragic că na, asta e. Înțeleg, un om moare. A murit. Acum ce facem? Ce ne facem? Ne smulgem părul din cap? Nu ajută cu nimic. Poate că par rece, dar sunt foarte calculat așa cu viața. O pisică moare. E trist, dar trebuie să o punem într-o cutie, trebuie să găsim o lopată, trebuie să găsim un om care să sape groapa cu lopata aia și unde săpăm groapa?

Știi, îmi pun altfel problema. Adică caut next steps. Și na, sunt problemele de muncă, unde poate să îți vină un brief atât de enervant încât să zici <<bă, dar pe bune, vreau să fac asta tot restul vieții? Să rezolv genul ăsta de probleme?>> Da, ultima dată când am primit așa ceva am dat o tură de bloc sau de parc și m-am liniștit că… OK, ce o să fac? Adică serios, care sunt alternativele? Să îmi dau demisia. Să îmi dau demisia dintr-un job bun care îmi place multă parte din timp pentru că am ceva de făcut care îmi ia trei ore și nu îmi place. Hai serios, nu poți să faci asta. Dar nu, nu am mari probleme care să mă apese.”


Ascultă cel mai recent episod din Pe Bune pe Soundcloud, iTunes, Stitcher sau alte aplicații de podcast și spune-ne părerea ta, într-un comentariu mai jos sau într-un mail la pebune@decatorevista.ro. Vrem să știm dacă îți place sau nu și ce poate fi îmbunătățit – ajută la realizarea următoarelor episoade.