Simona Burduja este psiholog la Fundația Sensiblu care oferă adăpost (Casa Blu) și consiliere și militează pentru cauza violenței în familie.

Cea mai frecventă întrebare legată de fenomenul violenței în familie este „De ce ramân victimele în relații abuzive?” Dificultatea răspunsului vine cel mai probabil din faptul că raportăm realitatea acestor persoane, la propria realitate. Cu siguranță o persoană care a crescut într-un mediu empatic, o persoană cu o imagine de sine pozitivă, ale cărei experiențe au fost validate și care nu a fost expusă mediului violent, nu are capacitatea de a înțelege o realitate cu totul diferită, cum este cea legată de abuz.

Cele mai frecvente comportamente exercitate de un agresor în relația lui cu victima sunt: CONTROLUL și IZOLAREA. Atunci când aceste două comportamente sunt manifestate, în cadrul oricărui tip de relație, cu siguranță vorbim de o relație abuzivă. Ele sunt prezente în oricare dintre tipurile de abuz.

Abuzul fizic constă în controlul pe care îl exercită agresorul asupra victimei prin folosirea forței fizice. Victima se izolează de mediul exterior întrucât semnele violenței fizice sunt vizibile și se teme că lumea ar putea-o blama pentru acest lucru.

Abuzul psihologic – „Nu ești bună de nimic! Nimeni nu te va ajuta! Dacă pleci, te omor! Ești vinovată pentru ceea ce se întâmplă!“ Înjosirea, blamarea, jignirile, inducerea fricii, sunt forme supreme de control. Cu o imagine de sine negativă indusă de agresor, lipsită de alte surse de sprijin, îngrijorată pentru viața ei și a copiilor, victima va rămâne în familie.

Abuzul social presupune izolarea de alte surse de sprijin (familie, prieteni, instituții) care ar putea să îi ofere victimei informații despre o altă realitate, în afara celei prezentate de agresor. În lipsa acestor informații, victima aderă la unica realitate, cea pe care i-o oferă agresorul.

Abuzul financiar reprezintă controlul absolut al agresorului asupra finanțelor familiei. În lipsa suportului financiar, victima se vede nevoită să rămână.

Abuzul sexual este forma supremă de control pe care un agresor o exercită asupra victimei, controlul pe care acesta îl are asupra corpului celeilalte persoane.

Folosindu-ne de aceste răspunsuri și aplicând de această dată un alt filtru în evaluarea situației unei victime, poate că am avea o serie de răspunsuri la întrebarea inițială și perpetuă – de ce rămâne victima în relația abuzivă? Am putea cel puțin încerca.