Alegeri cu surprize

Pe urmele celor mai interesanți candidați la prezidențialele din 2014, în goana după voturi.

Încă dinainte de a începe, campania pentru prezidențialele din această toamnă a părut o afacere obișnuită a politicii românești, una în mare parte tranșată. În cursă au intrat 14 candidați – aproape la fel de mulți ca cei 16 din 1996. Oferta a inclus lideri de partide ca Victor Ponta (PSD), aproape sigurul câștigător, sau Klaus Iohannis (ACL), principalul competitor, clasici ca Vadim Tudor (PRM), independenți ca Monica Macovei sau iepuri ca Teodor Meleșcanu (fost șef de serviciu secret).

Dar, oricât de anostă se anunța a fi cea din acest an, o campanie prezidențială agită societatea și produce, inevitabil, energii pe care puține alte evenimente reușesc să le acceseze. Și, ca un accelerator de particule politice, le dă cap în cap suficient de tare cât să ne arate lucruri pe care nu le știm despre noi și societatea pe care am creat‐o.

Ca să înțelegem cât mai multe dintre ele, am decis să documentăm această campanie electorală urmărind patru dintre candidații care ni s‐au părut mai interesanți: Victor Ponta, Klaus Iohannis, Elena Udrea și Monica Macovei.

Fotoreportajul din paginile următoare este rezumatul celor șase săptămâni în care i‐am urmărit sute de kilometri prin țară în timp ce încercau să‐i convingă pe români să le dea voturile.


Chiar dacă oficial campania a început abia pe 3 octombrie, principalii candidați au avut parte de evenimente cu scop electoral cu mult înainte. Cele mai multe au fost cele pentru Victor Ponta, care și‐a anunțat candidatura pe 29 iulie la Consiliul Național PSD de la Craiova, după care a fost desemnat candidatul partidului pe 12 septembrie, într‐un Congres extraordinar la Alba Iulia, iar în final și‐a lansat candidatura pe Arena Națională, printr‐un eveniment cu peste 50.000 de spectatori, pe 20 septembrie, în ziua în care a împlinit 42 de ani.

Fotografie de Mircea Reștea
Fotografie de Alexandra Dincă
Fotografie de Ioana Moldovan
Fotografie de Andrei Pungovschi
Fotografie de Mircea Reștea
Fotografie de Andrei Pungovschi

Pentru a se putea înscrie, fiecare candidat a trebuit să depună la Biroul Electoral Central cel puțin 200.000 de semnături de susținere. Klaus Iohannis a depus cele mai multe (2,2 milioane), urmat de Victor Ponta (2,1 milioane). În total, candidații au depus semnăturile a 7,6 milioane de susținători – semn că dacă ar fost strânse onest, șapte din 10 români care vin de obicei la vot își exprimaseră deja adeziunea față de unul dintre candidați. Faptul că șase dintre cei 14 au strâns în primul tur mult mai puține voturi decât semnături pune sub semnul întrebării multe din raționamentele actualului proces electoral. BEC‐ul nu verifică veridicitatea datelor depuse. Responsabilitatea nu aparține candidaților, ci celor care strâng semnăturile. Există suspiciunea că partidele fac rost de datele personale necesare prin metode obscure (de la firme care procesează astfel de date sau le copiază pe cele pe care deja le au în lista de adeziuni a membrilor de partid), rolul pragului de 200.000 fiind de fapt să descurajeze candidaturile independente.

Fotogafie de Mircea Reștea
Fotogafie de Ioana Moldovan
Fotogafie de Alexandra Dincă

Înainte să înceapă dezbaterea pe programe, două dintre temele care au dominat campania fuseseră deja lansate: independența justiției și lupta anticorupție, respectiv candidatul‐agent acoperit.

Cu o lună înainte, președintele Traian Băsescu a anunțat într‐o emisiune TV că unul dintre candidați este sau a fost agent acoperit al unui serviciu secret. Trei săptămâni mai târziu, președintele, susținător al Elenei Udrea, l‐a acuzat pe premierul Victor Ponta că a lucrat pentru SIE pe vremea când era procuror.

Cealaltă temă, anticorupția, a fost impusă de activitatea susținută a DNA pe perioada campaniei: anchetarea a nouă foști miniștri ai educației din mai multe partide, în dosarul Microsoft; condamnarea nedefinitivă la doi ani de închisoare cu executare a deputatului PSD Miron Mitrea, într‐un dosar de corupție inițiat de DNA în 2013; arestarea lui Viorel Hrebenciuc într‐un dosar privind retrocedarea ilegală a peste 40.000 de hectare de pădure, nu înainte de a fi interceptat într‐o discuție cu Dan Șova, care visa la șefia PSD în epoca „post‐Victor” și care îi promitea modificarea legii privind traficul de influență.

Pe acest fundal, candidații au încercat să‐și impună propriile viziuni despre țară. Premierul Ponta, care intrase în cursă cu peste 50% intenții de vot în al doilea tur, a candidat cu sloganul „Președintele care unește”, promițând, printre altele, „Marea Unire” (o aluzie insuficient explicată la o posibilă unire cu Moldova). Iohannis, apelând la una dintre percepțiile asupra etniei germane, și‐a sintetizat programul prin „România lucrului bine făcut”. Udrea a candidat bazându‐se pe palmaresul de fost ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, promițând investiții care să facă „România frumoasă”. Iar Macovei, care s‐a prezentat drept un candidat antisistem („Macovei, mai bună decât ei”), a avut un discurs centrat pe anticorupție și și‐a structurat programul politic într‐un decalog prin care își dorea transformarea României „printr‐un zâmbet și un click” într‐un stat cât mai minimalist.

Fotografie de Andrei Pungovschi

Față de prezidențialele din ultimii 10 ani, presa s‐a transformat radical. A crescut numărul televiziunilor de știri și influența politicului asupra lor. Acum, partizanatele sunt mult mai fățișe, principalii candidați având în tabăra lor cel puțin una din cele cinci televiziuni de știri. Cel puțin în zona talk‐show‐urilor, Ponta a avut sprijinul Antena 3 și România TV (patronată de deputatul Sebastian Ghiță, demisionar din PSD post‐alegeri), Iohannis pe al Realitatea TV, Udrea pe al B1. Într‐un context atât de polarizat, a fost imposibilă organizarea unor dezbateri între principalii candidați. Un semnal că lucrurile vor sta așa l‐a dat chiar favoritul, cu o lună înainte de începutul campaniei. „Cu siguranță în turul I va o cafteală la care nu doresc să particip”, a spus Ponta. „Îmi voi lua popcorn și o băutură răcoritoare și mă voi uita la dezbaterile dintre doamna Macovei, doamna Udrea, domnul Iohannis.” „PSD‐PC‐UNPR mă va sprijini cu 40% din voturi. Restul, dacă le primesc sau nu, depinde de mine.”

Fotografie de Andrei Pungovschi
Fotografie de Alexandra Dincă

Duminica de 2 noiembrie s‐a încheiat cu rezultatul așteptat: Ponta și Iohannis au intrat în turul al doilea, cu 40,44%, respectiv 30,37%. Prezența la vot a fost de 53,16%, cea mai mică la acest tip de alegeri din ultimii 25 de ani. În lipsa unei confruntări între primii doi favoriți, o parte din energiile primului tur s‐au îndreptat spre locul al treilea: cine avea să fie? Udrea, susținută intens de Traian Băsescu? Macovei, a cărei campanie a dominat internetul, mai ales datorită unui grup înfocat de susținători? Călin Popescu Tăriceanu, cu o candidatură ștearsă, dar pe care Ponta anunțase că, dacă el va deveni președinte, îl va numi prim-ministru? Rezultatele au dat un răspuns la fel de puțin surprinzător: Tăriceanu 5,36%, Udrea 5,20%, Macovei 4,44%.

Singura surpriză a zilei a venit din diaspora, unde unii dintre românii din Franța, Marea Britanie și Italia au stat mare parte din zi la cozi în fața secțiilor de votare, unii dintre ei neapucând să voteze. Principalul motiv a fost îngreunarea votului prin introducerea unei declarații pe propria răspundere prin care aceștia trebuiau să scrie că nu au votat și nu vor mai vota în acea zi (deși mare parte din secțiile din diaspora erau la sute de kilometri unele de altele). Aceeași declarație trebuia completată și de către românii din țară care votau în altă secție decât cea la care au fost arondați. Cu toate astea, votul pe listele suplimentare a fost, atât în primul tur cât și în al doilea, peste 10%.

În zilele următoare, mii de oameni din București, Cluj și alte câteva orașe din țară au ieșit la proteste împotriva modului în care Ministerul de Externe a organizat alegerile în diaspora. Ministrul Titus Corlățean și‐a dat demisia, spunând că nu vrea să încalce legea mărind numărul secțiilor de votare din străinătate, așa cum public i se cerea. În locul său, premierul Ponta l‐a numit pe fostul candidat Teodor Meleșcanu. Numărul de secții de votare din străinătate nu a fost mărit, iar tema împiedicării românilor din diaspora să voteze a marcat intervalul dintre cele două tururi.

Fotografie de Alexandra Dincă
Fotografie de Alexandra Dincă

Prima dezbatere televizată între Ponta și Iohannis a venit pe neașteptate, cu patru zile înainte de al doilea tur. După ce echipele celor doi negociaseră săptămâni bune fără succes, după ce Ponta – chiar după ce a aflat că a câștigat primul tur – l‐a invitat pe Iohannis la patru dezbateri pe care deja le planificase, cu teme, zile și posturi TV, Iohannis a decis să meargă la Realitatea TV cu doar trei ore înainte de emisiunea în care urma să apară doar Ponta. În dimineața acelei zile, în curtea sediului ACL au fost aruncate 30 de găini, fiecare la gât cu mesajul „Eu sunt Klaus Iohannis și mi‐e frică de dezbateri”.

Fotografie de Andrei Pungovschi
Fotografie de Mircea Reștea

Cu patru zile înainte de ziua celui de‐al doilea tur, zeci de bărbați, aliniați la intrarea într‐o fermă din Vâlcelele, Călărași, unii dintre ei cu fulare albastre primite de la primărie, au izbucnit în aplauze când din SUV‐urile proaspăt parcate în fața lor au început să coboare politicieni. Printre ei, candidatul Klaus Iohannis, liderul PDL Vasile Blaga și președintele popularilor europeni, francezul Joseph Daul. În sondaje, Iohannis se afla la distanță considerabilă în urma lui Victor Ponta. Daul venise să‐l susțină.

„Impozitul va crește cu Victor Ponta!”, răsuna din boxele unei dubițe. „Klaus Iohannis va fi președintele care va transforma în bine România! Locuri de muncă pentru fiecare român! Venituri sigure pentru fiecare familie!”

După ce‐au fost primiți cu pâine și sare de copii în costume populare și de primarul PDL, cu o banderolă tricoloră de‐a lungul pieptului, politicienii au pornit să viziteze ferma de 450 de vaci care produc zilnic nouă tone de lapte. Înconjurați de reporteri, fotografi și cameramani, au avansat spre hală.

„Eu nu vă recomand să stați așa aproape”, le‐a spus Iohannis jurnaliștilor când a ajuns la spațiul unde vacile erau pregătite de muls și a văzut platforma pe care se roteau animalele, în timp ce o doamnă cu un șorț albastru le ștergea și stimula ugerele. Pe jos era un covor de bălegar.

Jurnaliștii au făcut cerc în jurul candidatului și‐au început să‐i smulgă declarații. Între timp Daul, care este fermier, s‐a strecurat lângă doamna care se ocupa de vaci și i‐a întins mâna. Femeia era atât de preocupată de ce avea de făcut, încât francezul a reușit să‐i strângă mâna abia la a treia încercare.

Din Vâlcelele, politicienii au mers la o întâlnire cu fermieri din Călărași, Giurgiu și Ilfov. Le‐au vorbit despre potențialul agricol al României, despre investiții și venituri mai mari. În fața lor, Daul i‐a spus lui Iohannis: „Duminică seara vei fi președintele României”.

Patru zile mai târziu, în Clinceni, Ilfov – județul cu cea mai mare prezență la vot (73,66%), într‐un tur în care oricum au votat mai mulți români decât în ultimii 14 ani (64,10%) – președintele uneia dintre cele trei secții de votare din comună împărțea buletinele scoase din urnă în două grămezi, rostind cu voce tare: Klaus, Klaus, Ponta, Klaus, Ponta. Membrii comisiei îl priveau tăcuți. Colile subțiri erau puse una peste alta și, în ceva mai mult de jumătate de oră, au devenit cât două tomuri. S‐au apucat apoi să le numere în liniște. Fusese o zi mult mai plină decât în primul tur, când Ponta primise 373 de voturi, iar Iohannis, 272. Când au terminat de numărat, rezultatul n‐a părut să‐i surprindă. Ceva mai târziu – după ce voturile erau puse în sacul sigilat ce urma să fie dus la primărie, după ce și ultimul proces verbal fusese completat, după ce fiecare își anunțase partidul de rezultate – una din tinerele care au făcut parte din comisie i‐a spus reprezentantului PMP: „Mă gândesc să plec afară. Nu vezi ce oameni votează în țara asta?”. Victor Ponta primise 587 de voturi, iar Klaus Iohannis, 700.

Fotografie de Mircea Reștea.

Lui Iohannis i‐au trecut prin față, în campania electorală, bătrâne cu ochii în lacrimi care nu puteau să vorbească, tineri de 20 de ani descumpăniți de salariile mici, femei de 50 de ani disperate că le vor pleca din țară copiii, mici oameni de afaceri dornici de taxe scăzute, doamne apretate care s‐au călcat pe picioare pentru a‐i smulge un autograf, bărbați care au sărit prin mulțime și‐au dat coate pentru a‐i strânge mâna. („Sărut mâna!”, „Mulțumesc”, „Doamne‐ajută!” sunt printre cuvintele pe care le‐a rostit cel mai des în băile de mulțime. Întrebat într‐un interviu TV ce imagine îi va rămâne în minte din campanie, Iohannis a spus că e cea a oamenilor care încercau să‐l atingă.)

Candidatul a apărut și‐a dispărut din fața electoratului, a gonit în autocarul de campanie spre următorii potențiali alegători, următoarea scenă, următorul eveniment, lăsând în urmă fluturași cu figura sa, unii dintre ei cu autograf, dar fără dedicație, aceleași inițiale ale numelui său repetate la nesfârșit. A intrat într‐o cursă‐spectacol în care nimic nu‐i garanta că întâlnirile cu oamenii, dintre care mulți s‐ar fi mobilizat pentru a atinge orice politician, se vor și contabiliza în voturi. Dacă a reușit să întoarcă în favoarea sa diferența de 10 procente din primul tur, n‐a fost pentru că ar fi convins cu programul său de țară. Cu tot entuziasmul față de Iohannis după anunțarea rezultatelor, votul a fost, în mare măsură, unul de blam la adresa lui Ponta. Protestul din seara de 16 noiembrie împotriva guvernului Ponta și a organizării la fel de proaste a votului din diaspora s‐a transformat, odată ce candidatul PSD și‐a recunoscut înfrângerea, într‐o manifestație de bucurie, în care 20 de mii de oameni l‐au așteptat pe câștigător în Piața Universității.

Iohannis a insistat că vrea să fie un președinte mediator. Puținele indicii pe care le‐a dat până acum arată însă că el și echipa din spate văd președinția doar ca o primă bătălie câștigată. „Să știți că nu‐i suficient să mă votați. Tre’ să votați și PNL‐ul când avem alegeri, să avem guvern”, le‐a spus unor locuitori din Marginea, Suceava, un mesaj pe care l‐a repetat și prin alte localități și la care s‐a referit constant în interviuri în campanie și după. Dacă Iohannis vrea să medieze, atunci pare să prefere calea ușoară, cea în care cucerește tot.

Dar poate că surprizele din următorii cinci ani nu vor veni de la noul și greu de cititul președinte, ci de la cea mai mare surpriză a acestor alegeri: cei care au venit să voteze (indiferent cu cine) într‐un număr atât de mare.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

Alegeri cu surprize