Bucureșteanul: La 5, la Mc Unirii?
Portrete de oameni așteptând în locurile cele mai cunoscute de întâlnire din centrul Bucureștiului.
„Unde ești, nășicu’ meu? Suntem aici, în față la Unirii, la Mc.” Un remix house dureros după Cheap Thrills al Siei duduie din magazinul Bershka. Un puști în hanorac albastru, cu rap în telefon, cere bani de cartelă de metrou și zice că are să-ți schimbe dacă n-ai mărunți. Pe o bancă din piatră mâzgălită ca o toaletă de personal și împrejurul ei sunt oameni cu telefoane în mână.
Unii așteaptă pe cineva, alții sunt în pauză de țigară. Unii sunt turiști opriți să verifice harta, alții se odihnesc după o tură de cumpărături. Se scot contracte din pungi, se înmânează tricouri și produse cosmetice, se schimbă săruturi dar și mustrări. Eternul trotuar-haos de la Mc Donald’s Unirii unde ne-am dat mai toți întâlnire măcar o dată, cel plin de jeg și de vânzoleală, nu e salvat nici măcar de soarele care izbucnește imediat după ploaie, dar îți arată orașul, cu oamenii lui, ca un ecran de care nu-ți mai vine să te dezlipești.
În zona scărilor TNB își găsesc fără probleme loc și cei care vor doar să se oprească un pic să-și adune gândurile. Din gurile metroului de la Romană zvâcnesc încontinuu călători, de nici nu mai apuci să distingi fețe. „Te aștept la Coloane.”, „Sunt la KFC.” Ai deja locurile tale, alea unde poți aștepta ceva mai liniștit, dar de câte ori e nevoie de o decizie rapidă, te trezești întorcându-te la cele mai târșâite trotuare din centru ca la niște teniși tociți pe care nu te înduri să-i arunci: „Nu știu, hai la ieșirea dinspre Mc Donald’s.”
Ștefan (31) e creatorul Vexant, un brand tânăr de tricouri personalizate. Marți spre seară, aștepta un client, ca să-i dea un tricou printat manual cu sigla trupei E.M.I.L., dintr-o serie limitată lansată luna asta. Și-a dat întâlnire la Unirea, pentru că e nod de metrou.
Daniel (27) aștepta un prieten cu care nu s-a mai văzut de vreo jumătate de an. Locuiește în Anglia, dar a venit în țară pentru un concert pe care Maxim de la Prodigy îl va avea la Revolution Festival din Timișoara. Primul concert Prodigy din viața lui a fost în 2007, pe insula de pe Lacul Morii. Și-a promis atunci că-i va urma pe unde se duc și chiar face asta de atunci: a fost după ei în Lituania, cât și în Australia. „Cred că i-am văzut de vreo 50 de ori”. Daniel stă în primele rânduri la concerte, așa că apare mai mereu în clipurile formației. L-au dat și pe BBC, spune, după un concert la care i-a încântat pe băieții din Prodigy pentru că ținea în mână o foaie pe care scria „Fuck David Guetta”. De atunci, o foaie cu mesajul ăla e accesoriul lui nelipsit.
La Unirea
Tea (29) își aștepta prietena cea mai bună, care lucrează pe la Universitate, ca să se întoarcă împreună acasă, în cartierul Pajura. Tea face un master de Creative Writing în Coventry și e în grupul pasionaților de fotografie din facultate. A venit pentru o săptămână în România pentru că-i era dor de țară și voia să vadă ce se mai întâmplă prin locurile dragi.
Valentina (29) stă în București de când a terminat facultatea și acum e terapeut la Bambini in Emergenza, un centru de plasament care se ocupă cu îngrijirea copiilor bolnavi de SIDA. Marți seara, își aștepta de ceva vreme nepoata, care are 21.
La TNB
Alexandra (20) își aștepta de minute bune o prietenă să iasă de la muncă. E studentă la Limbi Străine și e din Brăila. La ea în oraș, La Pietre, pe Faleza Dunării, e locul unde toată lumea se întâlnește cu toată lumea.
Prietena lui Anton (25) a sosit la scurt timp după ce l-am abordat noi. Uneori, când așteaptă pe cineva, Anton intră pe Facebook sau vorbește la telefon, dar nu simte mereu nevoia să stea cu mobilul în mână. Poate să folosească timpul ca să se gândească la ale lui.
La Romană
Radu face 18 ani astăzi, 29 mai. Când l-am prins noi vineri după-masă, urma să se vadă cu un coleg, ca să-i ia cadou unui prieten care tocmai împlinise 17. De obicei, la zile de naștere, se strâng câte 5-6 și cumpără cadouri din magazinul Unirea. De majoratul lui, Radu plănuia să se ducă în B52. „Probabil o să fie 30 de persoane. Mă îmbăt și mă duc acasă.”
S-ar putea să-ți mai placă:
Bucureşteanul: Paul de la debarcader
Cum debarcaderul din Cișmigiu ține pe linia de plutire un fost consumator de droguri.
Bucureșteanul: Antreprenor în liceu
Un elev de clasa a X-a vrea să devină antreprenor. Primul lui proiect e să renoveze grupurile sanitare din școală.…
Bucureşteanul: Volane mari
Nicoleta Sprîncenatu și viața pe troleibuz.