Reuniunea învingătoarelor

Cum a fost la întâlnirea anuală a femeilor care au trecut prin relații violente.

150 de femei sunt în rețeaua online a Învingătoarelor. În trei orașe se organizează grupuri de sprijin emoțional pentru femeile care vin din relații abuzive.

Vinerea trecută, într-o sală dintr-un hotel bucureștean, zeci de femei intrau și se salutau îmbrățișându-se lung și uneori chiar plângând, ca într-o reuniune de surori care au împărțit momente dificile. Unele se știau doar de pe Facebook, altele de când s-au cunoscut acum un an la ediția trecută a Forumului Învingătoarelor.

Am fost și eu acolo să le cunosc pe învingătoare, femei din București, Brașov, Sibiu sau Constanța, dar și din Republica Moldova, care au trecut prin relații violente de cuplu, prin abuzuri fizice, emoționale sau sexuale; mame sau nu, care ascund încă sau și-au făcut de mult timp povestea publică. Sunt femei care doresc să le ajute pe altele, care încă se confruntă cu violența domestică, să iasă din relații abuzive. (În 2018, au fost ucise 48 de femei ca urmare a fenomenului. 17.630 au fost lovite. Iar, acestea sunt doar cifrele violențelor raportate la poliție.)

ALEG, organizație din Sibiu cu 15 ani de experiență în combaterea violenței domestice, a creat anul trecut Rețeaua învingătoarelor după un model al activistei Ana Bella Estevez, și ea fostă victimă a violenței în familie. După ce și-a părăsit soțul violent, Estevez a fost a doua femeie din Spania care a vorbit public despre experiența ei, încurajând astfel și alte femei. A creat în Spania Rețeaua supraviețuitorilor. Camelia Proca, directoarea ALEG, spune că a preferat să folosească termenul „învingătoare” pentru că are o putere mai mare, la fel ca cea a femeilor care sparg cercul violenței domestice. Am decis să-l folosesc și eu pentru că e nevoie de un astfel de cuvânt atunci când relatăm despre femeile care spun stop violenței domestică și pe care cu toții – jurnaliști, polițiști, procurori, ONG-iști – le-am numit „victime” chiar și după ce nu au mai fost.   

Forumul organizat de ALEG are menirea de a ajuta învingătoarele să prindă curaj, să învețe cum să ajute sau să se descarce emoțional. În ultimul an, pe grupul de Facebook al Rețelei s-au strâns în jur de 150 de femei, printre care și avocate, psihologe, asistente sociale care încearcă să se ajute una pe alta.

De multe ori ajutorul nu este doar online, ci și fizic, sunt femei care le-au ajutat pe altele să părăsească, alături de copiii lor, casele în care erau abuzate. Importante sunt și grupurile de sprijin emoțional care s-au format în Rețea: întâlniri periodice asistate de o psihologă în care învingătoare și femei care încă trec prin violență domestică își împărtășesc poveștile. Se întâmplă în București, Sibiu, Brașov și pe listă sunt Craiova și Satu Mare. Important este să se creeze, în jurul învingătoarelor, aceste rețele locale comunitare care să ajute și să încurajeze alte femei să recunoască abuzul, să-l raporteze și să ceară ajutor.

Nu e ușor să alegi să ajuți, după ce ai trecut la rândul tău prin asta. Multe dintre femeile care și-au luat această misiune o fac dintr-un soi de instinct emoțional, gândindu-se cum ar fi fost dacă cineva le-ar fi ajutat mai devreme pe ele. Uneori se pot pune în situații periculoase încercând să ajute femeile care stau încă în apropierea partenerului agresor, așa că trebuie să calculeze riscurile la care se expun. Trebuie să știe să navigheze sistemul de ajutor public – de la cum se obține ordinul de protecție până la cum găsești consiliere psihologică gratuită sau avocat specializat în cauze de violență în familie.

La Forum au venit 50 de femei. Trei dintre ele au venit în față și și-au povestit experiențele din ultimul an. Loredana Kaschovits, antreprenoare din Sibiu, este ambasadoare a Rețelei și și-a împărtășit povestea în ultimul an la televizor, pe Facebook și oriunde a fost invitată. De atunci, primește adesea mesaje de la femei care trec prin violență domestică. Vara trecută a ajutat o femeie cu patru copii care locuia cu un soț violent într-un sat din să se reloce în Sibiu dintr-un județ apropiat.

Femeia nu avea curaj să sune la poliție pentru că în comunitatea lor toată lumea îi știa soțul și nu credea că cineva o va ajuta să plece sau să-l pedepsească pe el.
Femeia a luat legătura și cu Daniela, o asistentă socială din județ, și ea fostă victimă a violenței în familie și acum parte din Rețea. Asistenta a povestit la Forum cum într-o noapte a luat-o pe femeia cu cei patru copii, conducând prin sat cu farurile stinse de teamă că partenerul agresor îi va prinde.

„Sunt SMURD-ul social”, a spus Daniela, explicând femeilor că aceasta a fost, din păcate, singura variantă prin care acea femeie putea fi salvată. Lipsa încrederii în polițiști și abuzurile lor din comunitățile mici rămân probleme arzătoare când vine vorba de protecția victimelor violenței domestice.

Asistenta a spus că, deși i-a fost teamă în acea noapte, a simțit apoi ceva miraculos: că dă înapoi ajutorul pe care ea însăși l-a primit de la o altă femeie care a salvat-o dintr-o relație violentă acum mai mulți ani. „Dar eu am dat de cinci ori înapoi”, pentru că a salvat nu doar o femeie, ci și cei patru copii.

După o perioadă petrecută într-un adăpost din județul în care locuia, femeia a fost adusă la Sibiu, unde Loredana i-a găsit un loc de închiriat și un job. A însoțit-o și la interviul pentru slujbă, ca să-i fie alături.

Cum spune și Loredana, o femeie care decide să plece dintr-o relație violentă trebuie să fie foarte hotărâtă, dar trebuie și „să aibă unde să pună capul să doarmă, unde să facă o oală de mâncare, să aibă școala copiilor aproape de casă”. Sunt lucruri de cântărit înainte de o decizie importantă și, dacă nu le bifezi, e greu să pleci.

Fiecare învingătoare a scris ce ar vrea să învețe ca să ajute eficient alte femei să iasă din relații abuzive.

De aici vin și răspunsurile la întrebarea „De ce rămân victimele violenței domestice?”, pe care mulți oameni și-o pun judecând, fără să știe că puzzle-ul plecării se construiește din mai multe piese.

Forumul a fost o oază de speranță pentru multe dintre femeile care și-au luat timp de la muncă, de la viața de acasă ca să cunoască femei cu experiențe asemănătoare. Printre ele, o femeie care asculta discursuri în timp ce-și alăpta bebelușa de opt luni, o alta, însoțită de fiul ei cu dizabilități intelectuale, și femei din Republica Moldova, care călătoriseră cu autocarul toată noaptea.

Maria Scorodinschi este o învingătoare din orașul Drochia, care a vorbit public acum câțiva ani într-o scrisoare video adresată fiicelor ei, despre abuzurile suferite în relațiile sale. (În 2017 a fost aleasă de BBC printre cele mai inspiraționale și inovatoare 100 de femei din lume.)

Planul ALEG pentru învingătoarele din Rețea este ca femeile să-și aleagă unul dintre cele trei roluri propuse la Forum. Ambasadoare – pentru cele care vor să vorbească public, așa cum face Loredana, persoane-resursă – pentru cele care vor să ajute femeile cu navigarea sistemului de ajutor sau Surori mai mari – pentru cele care ajută cu sfaturi practice online sau la cafea, de la găsit avocat până la baby-sitting cu copiii cât femeia își rezolvă treburile administrative.

Curând, femeile vor începe cursuri de dezvoltare personală ca să fie mai bine pregătite pentru aceste roluri. Oamenii de la ALEG le-au propus cursuri de public speaking, de relaționare cu presa, despre cauzele și consecințele violenței în familie, despre drepturile femeilor. La Forum, învingătoarele au spus că ar mai avea nevoie și să învețe legislație, storytelling, cum să-și gestioneze emoțiile și să asculte activ.

Rețeaua învingătoarelor va deveni un succes atunci când va reuși să creeze un nucleu de femei informate despre egalitate de gen, drepturile femeilor, care știu să prevină, să recunoască și să pedepsească abuzuri. Într-o societate încă tolerantă cu violența în familie, cu o cultură slab feministă, poate aceasta e transformarea de care avem nevoie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*