100

100 de oameni pentru România de mâine

100 de oameni pentru România de mâine

Mihai Dragomir

40 de ani, fondator Asociația Mioritics

Mihai a înființat primele centre private de informare turistică și care luptă pentru salvarea și valorificarea patrimoniului cultural, e membru în boardul Asociației de Ecoturism din România, care a reușit să impună standardele naționale de certificare în ecoturism, coordonatorul Festivalului de Film și Istorii Râșnov, care vrea să redeschidă permanent cinematograful local, și al unui program educațional pentru dezvoltare durabilă. De când lucrează cu o mulțime de instituții care administrează împreună o zonă ecoturistică, și-a dat seama că transformarea acestor destinații necesită mai puține orgolii și o punere laolaltă a resurselor.

Ștefania Drugă

32 de ani, cercetător

Aventura Ștefaniei cu tehnologia a început în urmă cu peste 10 ani la Timișoara. Acum este cercetător la Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde studiază interacțiunea copiilor cu inteligența artificială (AI). A fondat mai multe organizații și platforme prin care propune un model nou de învățare, prin proiecte practice, prin care copiii învață cum funcționează AI. La MIT a ajuns când și-a dat seama că are nevoie de o diplomă care să o valideze ca expert în fața oamenilor de decizie. „Ca să schimbi sistemul, trebuie să lucrezi cu sistemul.”

Mihai Toader-Pasti

28 de ani, co-fondator și manager de proiect EFdeN

Obiectivul lui Mihai e crearea de locuințe sustenabile la preț accesibil. Deocamdată sunt doar prototipuri, precum casele ce produc mai multă energie electrică decât consumă, cu care asociația EFdeN a ajuns de două ori în finala competiției universitare internaționale Solar Decathlon – cu un rezultat nesperat de bun în 2018, în Dubai. Pentru trecerea la scară mare lipsesc, deocamdată, cererea și legile. Iar Mihai mai are și el de învățat despre construcțiile viitorului, așa că vrea să lucreze în cercetare și, mai târziu, să creeze un start up. Apoi și-ar dori să construiască o casă pe Marte.

Alexandrina Dinga

34 de ani, președinte Asociația CIVICA

Cu activismul în sânge, Alexandrina a pus umărul la înființarea Fundației Comunitare Iași în 2012. Apoi a înființat CIVICA, o asociație pentru transparență administrativă care a lansat platforma NeReprezintă (unde fiecare consilier local are un profil și date de contact) și un abecedar civic pentru cetățeni. „Tot ce facem vrea să schimbe paradigma guvernării orașelor din România, raportarea dintre instituții și cetățeni dintr-una confruntațională, într-una colaborativă.” Pe viitor, i-ar plăcea să muncească la o școală care să contribuie la formarea de cetățeni responsabili și lideri competenți.

Raluca Bacinschi-Stratulat

31 de ani, arhitectă, profesoară, antreprenoare

Visul Ralucăi e să deschidă în România un liceu democratic, în care învățarea să se facă prin joc. Și-a dat seamă că, pentru un super-liceu are nevoie de super-profi, o super-metodă de predare și super-elevi. Metoda o dezvoltă prin iziBAC, o aplicație prin care liceenii asimilează materiile pentru Bac prin joc. Planul echipei (Raluca, soțul ei, Adrian, și dezvoltatorii IT) e ca liceenii să rămână implicați după absolvire și să dea meditații, iar profesorii să ajute la sintetizarea materiilor și să corecteze online. „Vom face rebrandingul a ceea ce înseamnă să fii cool nerd.”

Alexandra Sand

27 de ani, artist vizual

A vorbi despre Alexandra înșirând premiile pe care le-a câștigat, de la prima recunoaștere la șase ani, la New York, până la cea mai recentă, de a fi visiting artist la Academia Americană din Roma, ar fi incomplet. Mai interesant e s-o auzi însuflețindu-se când vorbește despre fotografii, filme și instalații site-specific, care se adaptează și se inspiră din locul unde sunt expuse. Despre cartea romancierei franceze pe care a ilustrat-o cu postere. Despre sculptura pe care a lăsat-o în localitatea gazdă a unei bienale californiene. Ar vrea să mai aibă show-uri în România, pentru că asta e important:
„să vii la oameni, pentru oameni”.

Ciprian Ciocan

35 de ani, director executiv Fundația Comunitară Sibiu

Ciprian crede în puterea comunităților locale și se consideră un apărător al oamenilor „care vor să miște ceva”. Este membru fondator și director executiv al Fundației Comunitare Sibiu și una dintre persoanele cheie din mișcarea #VăVedemSibiu, o formă de protest incluziv, care nu cere mult efort din partea participanților, și care nu este neapărat despre sloganuri, ci despre afirmarea unor valori, spune Ciprian. Crede că și implicarea în viața politică, în sensul general, sau în viața protestelor ar trebui să fie ceva normal și să nu existe o stigmă pentru asta.

Ramona Moldovan

37 de ani, consilier genetic

Era 2009 când Ramona lucra pentru prima oară cu familii afectate de Huntington − o afecțiune neurodegenerativă rară, care se transmite genetic și afectează toate palierele vieții. Motivată să ajungă și la pacienții din România, a format o echipă interdisciplinară (un neurolog, un genetician și un psihiatru) și a început un registru național. De la cinci familii găsite în 2011, acum monitorizează aproximativ 50, iar în 2018 a reușit o premieră: să finanțeze o tabără în care s-au cunoscut pentru prima oară 13 bolnavi de Huntington și aparținătorii lor și au participat la sesiuni de informare cu specialiști români și internaționali.

Vlad Viski

30 de ani, activist queer, director executiv MozaiQ

Alături de alți activiști, Vlad a fondat MozaiQ, în același an în care Coaliția pentru Familie începea să strângă semnături ca să limiteze definiția familiei în Constituție la căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Acum director executiv, Vlad digitizează în paralel o arhivă de presă care recuperează istoria queer de după 1990. Vede demersurile lui ca parte dintr-o mișcare mai largă pentru comunitatea LGBT, care încearcă să-i rezolve din probleme și să le dea putere oamenilor „să aibă mai multă încredere în sine, să se urască pe sine mai puțin, să nu creadă că sunt anormali și să nu se simtă greșiți”.

George Roșu

37 de ani, artist

Desenează de mic, iar în clasa a VII-a și-a dat seama că desenul ar putea fi super-puterea lui. În lucrările sale, care îmbină desenul cu textul, folosește sarcasmul și ironia ca să-și „dea cu părerea” despre lucrurile care se petrec în jurul lui, cum ar fi curentul naționalist manifestat prin ii, și să arate cu degetul spre problemele din societate. „Cu cât mai mulți oameni arată cu degetul înseamnă că cu atât mai mulți oameni sunt conștienți. Ori, dacă sunt cu atât mai mulți oameni conștienți, sunt cu atât mai multe șanse să facă ceva.”

Marius Bercea

40 de ani, artist

Pictura lui Marius îmbină fotografia cu amintirile, încercând să le țină în balanță. De-a lungul anilor, lucrările lui au atras atenția mai multor jurnaliști de la publicații internaționale, iar unele dintre ele au fost licitate. Deși face des naveta la Londra și cea mai recentă expoziție a fost la Berlin, Marius lucrează din Cluj și nu simte nevoia să-și „mute șevaletul și pensulele în alt atelier”. Consideră că e important pentru tinerii artiști să aibă „cel puțin două cuiburi”, unul într-un oraș în care pot beneficia de infrastructură, cum ar fi accesul la muzee, iar altul într-un oraș mic, care le oferă liniștea necesară pentru a se concentra.

Adriana Radu

30 de ani, fondatoare Sexul vs Barza

Oficial, în cele aproape 100 de clipuri ale platformei Sexul vs Barza, Adriana vorbește despre educație sexuală pe înțelesul tinerilor. Neoficial, ea vorbește despre tot ce se întâmplă atunci când crești. Proiectul a dus-o pe Adriana ca bursieră la Parlamentul german, la un masterat de Sănătate Publică la Universitatea de Medicină Charité din Berlin și la tineri care o opresc pe stradă să-i spună: „Nu știu ce s-ar fi ales de mine fără tine”. Vrea ca proiectul să fie unul stabil și de cursă lungă, iar, când nu trebăluiește la el, Adriana face pași spre regie de teatru și film.

Sorina Vasilescu

33 de ani, ilustratoare și creatoare de benzi desenate

Sorina face artă pentru că e singurul lucru pe care știe să-l facă, dar și pentru că îi permite să se conecteze cu oamenii la care arta ei ajunge. Folosește banda desenată și ilustrația pentru a traduce pe înțelesul oricui subiecte ca istoria HIV în România sau efectele decretului care interzicea avorturile în timpul comunismului. „Limbajul vizual nu trebuie tradus. Dacă vezi imaginea, trebuie să-ți rămână în cap sau să-ți pui o întrebare.” Despre artă spune că are nevoie de o funcție în societate ca să poată supraviețui, pentru că altfel e un lucru elitist la care au acces doar criticii.

Luminița Dejeu

48 de ani, activist, designer, co-fondatoare Declic.ro

 În 2015, ea și alți voluntari Roșia Montană au fondat comunitatea de activism online Declic.ro, prin care au strâns semnături, au scris emailuri parlamentarilor, au organizat întâlniri publice, au strâns fonduri pentru acțiuni în justiție. Luminița a desenat mâna galbenă care-a devenit simbolul protestelor „Toți pentru justiție” și mesajul #REZIST, pe care l-a schițat în ianuarie 2017 pe-o bucată de pânză, să poată fi preluat și atașat de haine. Își dorește ca prin Declic să ajute la coagularea societății civile, pe care vrea s-o vadă mai conștientă de puterea ei.

Oana Țoiu

33 de ani, fondator Social Innovations Solutions

Preocuparea pentru inovația socială, pe care a exersat-o în ultimii zece ani, a transformat-o în 2015 într-un business. Dacă un om are o idee de a face bine, dar nu știe cum s-o implementeze, „noi îl ajutăm s-o facă faptă”, explică misiunea Social Innovations Solutions. Pentru Oana, o experiență transformațională au fost cele șase luni ca secretar de stat la Ministerul Muncii, în timpul guvernului tehnocrat, când, la 31 de ani, coordona implementarea politicilor publice de incluziune socială și antreprenoriat social. S-ar întoarce și mâine în minister, cu echipa potrivită, pentru că acolo se generează schimbarea pe scară largă.

Elise Wilk

37 de ani, dramaturg și jurnalist

Primul ei text pentru adolescenți, Pisica verde, a fost tradus în opt limbi și a dat startul unei serii de texte premiate și montate atât în țară, cât și străinătate, despre adolescenți și subiecte importante pentru ei. Anul acesta a revenit la texte pentru un public mai larg și a scris despre familie (Semnale disperate către planeta Pluto), condiția femeii (Feminin) și viața într-un orășel din județul Harghita (Frig). Elise nu crede neapărat că teatrul poate schimba ceva în societate, „dar poate pentru două ore să te facă să fii altundeva. Dacă l-ai provocat pe omul din sală să-și pună niște întrebări, cred că ai reușit să faci ceva”.

Mihai Pintilei

35 de ani,
om de teatru și director la Teatru Fix

Visul lui Mihai este să facă cel mai mare teatru independent din România, iar actorii glumesc, spunând că „Mișu nu face teatru, îl construiește”. În aproape șapte ani a învățat sudură, electrică, tot ce trebuie ca să elimine costurile de manoperă. Deși ar putea pleca să joace și să monteze prin țară, spune că ar fi nedrept față de el și de echipă să renunțe acum. Cu Teatru Fix a devenit deja activist pentru drepturile artistului în România și spune că o să construiască un teatru cu mâinile goale, dacă de asta e nevoie ca textul nou și liber să se manifeste în spațiile potrivite.

Andrei Dinescu

33 de ani, muzician

Dacă inițial scopul muzicii pentru Andrei era să-i ridice părul pe mâini, treptat a devenit obiect de studiu și de fascinație științifică, iar de câțiva ani e tot mai mult o încercare de a opri discriminarea rasială. În 2010 a co-fondat trupa fusion de rock psihedelic și manele Steaua de Mare, iar de un an învață limba romani la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, pentru că vrea să-i înțeleagă mai bine pe lăutari. „Vreau să mă las afectat de [muzica lăutărească], la fel ca de drum’n’ bass și de IDM. Vreau să mă las mânjit de toate stilurile muzicale.”

Eugen Vaida

37 de ani, arhitect Asociația Monumentum

Viața lui Eugen se împarte între intervenții de urgență la monumente istorice care altfel s-ar dărâma, discuții cu organizațiile din România sprijinite de Prințul Charles, cu meșteri locali și, uneori, transporturi pro bono de țiglă săsească de la case care nu mai pot fi salvate, la proprietari care încearcă să le restaureze corect. Ca să poată scala impactul, organizează școli de vară cu studenți la arhitectură din toată țara și împreună cu OAR a coordonat introducerea a 55 de ghiduri care reglementează construcțiile la nivel național, ca să se încadreze în specificul local.

Tică Darie

26 de ani, fondator Made in Roșia Montană

Aventura lui Tică în Roșia Montană a început cu niște tururi pe bicicletă când era student. Voia să atragă atenția asupra proiectului minier de la Roșia, iar ulterior s-a hotărât să rămână în localitate, unde a înființat un centru local de cercetași și a pornit o afacere socială pentru a valorifica tricotatul, Made in Roșia Montană, un magazin online de unde se pot cumpăra produse din lână merinos tricotate de femei din sat. În 2016 a candidat la primăria locală și s-a clasat pe locul al treilea, din nouă candidați. Tică spune că se simte ca acasă în Roșia Montană. „E un loc unde simți că te poți face util.”

Andreea Bragă

33 de ani, directoare executivă Centrul FILIA

Pentru mulți dintre cei care luptă împotriva violenței asupra femeilor, Andreea Bragă este „sufletul” acestei mișcări. În 2018, o echipă coordonată de ea a mers prin mai multe sate din țară ca să le vorbească femeilor cu acces limitat la servicii medicale despre sarcină, naștere, educație sexuală și diverse probleme de sănătate ale femeilor. Andreea a învățat să se bucure nu doar de schimbările mari, care necesită ani de muncă, ci și de cele mici, cum ar fi cineva care începe să se întrebe dacă nu cumva ar trebui să sune la poliție data viitoare când aude un conflict violent în apartamentul vecin.

Roxana Rugină

31 de ani, fondatoare Simplon România

Roxana a mers în Franța pentru un masterat cu focus pe creație digitală, iar acolo a urmat Simplon, un program de cursuri de IT pentru reconversie profesională, pentru că voia să-și dezvolte noi abilități. A adus programul și în Cluj în 2013, pentru că i-a plăcut ideea „de a aduce diversitate într-un domeniu la care ai acces numai cu o diplomă de studii superioare și nu oricare, ci Politehnica”. Simplon oferă acum cursuri gratuite de coding pentru copii din comunități defavorizate. Visul Roxanei este o școală fără profesori, scaune și bănci – un spațiu digital în care imaginația copiilor să devină teren de joacă.

Cristian Cismaru

42 de ani, co-fondator Asociația My Transylvania

Cristi organizează de 11 ani evenimente cultural-gastronomice care atrag sute de oameni – întâi în satele săsești din Transilvania, sub numele de Transylvanian Brunch –, acum în șase regiuni din țară și, de la anul, în nouă. Cu soția lui și-a înființat propria agenție de turism, care oferă tururi de oraș în care punctele cheie nu sunt monumente, ci experiențe culinare. A știut de la început că vrea să le arate turiștilor România din afara asfaltului și a folosit mâncarea ca teaser pentru a-i duce în gospodăriile localnicilor. Pentru el, miza e susținerea producătorilor locali ca să se dezvolte sustenabil și în valorificarea diversității.

Avi Cicirean

39 de ani, brand expert, fondator Brand Minds

Avi e creierul celei mai spectaculoase conferințe de business din România, Brand Minds, și le spune constant colegilor că sunt în campionatul mondial de conferințe, pentru care trebuie să se antreneze zilnic. În 2019 așteaptă 4.000 de oameni să vadă unii dintre cei mai importanți experți în vânzări și leadership din lume, dar și pe cel mai în vogă gânditor contemporan, istoricul Yuval Noah Harari. Scopul lui însă nu e profitul, cât moștenirea pe care Avi vrea s-o lase în urmă: construcția unei noi generații de lideri în companiile din România și regiune, oameni deschiși la învățare, atenți și conștienți de puterea și rolul lor în societate.

Irina Novac

19 ani,
liceană, activistă

Irina a studiat în clasa a X-a în SUA cu o bursă acordată de Departamentul de Stat al guvernului american, unde orele cu adolescenți hispanici, mexicani și afro-americani au învățat-o că stereotipurile „sunt niște bullshituri totale”. Înapoi în țară, a vrut să aducă mai aproape de generația ei subiecte ca drepturile omului și toleranța. În ultimul an, a organizat o conferință despre discriminarea de gen în Focșani, a co-organizat o tabără despre egalitate de gen și dezvoltare personală pentru adolescente din regiunea Moldovei, iar acum pregătește un festival de scurtmetraj documentar despre românce trecute cu vederea de manualul de istorie.

Oana Filip

30 de ani, Chief People Officer la Pixelgrade

Oana se ține cu dinții de Iași pentru că încă mai crede în puterea comunităților creative de a schimba lucrurile acolo și e important pentru ea să arate că poți reuși indiferent unde e acasă pe hartă (pentru ea e Fălticeni), atâta vreme cât îți înțelegi rădăcinile și vrei să contribui la un viitor mai bun. Acum are grijă de nevoile echipeiPixelgrade, un studio de design unde o mână de rebeli dezvoltă teme WordPress creative pentru clienți din toată lumea. „Dacă e ceva ce mă ține în România de astăzi e provocarea de a avea un impact fix aici, unde pare că totul e împotriva noastră. Eu cred că nu e așa.”

Csaba Székely

37 de ani, dramaturg

Cu prima sa piesă, Csaba a câștigat în 2009 premiul pentru cea mai bună piesă europeană la un concurs BBC. Mai târziu, Trilogia minelor l-a consacrat printre cele mai puternice voci din teatrul românesc. Piesele scrise de el îmbracă în satiră și umor negru naționalismul, corupția, puterea, homosexualitatea în Transilvania, adevăruri și prejudecăți istorice, iar cele mai recente premiere după textele lui sunt comedia istorică Mihai Viteazul, montată la Târgu Mureș, și o comedie despre Marea Unire, la Sfântu Gheorghe. Cel mai important gen în teatru i se pare cel politic: „Cred că teatrul asta trebuie să facă, să arate lumea în care trăim”.

Anamaria Vrabie

33 de ani, economist specializat în dezvoltare urbană

Un oraș e un mecanism, iar Ama e fascinată de cum funcționează. I-a plăcut economia, dar studiile la ASE nu au mulțumit-o. A făcut un masterat la New York pe politici de dezvoltare a orașelor și, când a revenit, a co-fondat MKBT: Make Better, organizație care a ajutat primăria Reșița să câștige un proiect de 7 milioane de euro. După incendiul din Colectiv, unde a pierdut doi colegi, Ama a trecut de la consultanță, la a pune pe agenda publică subiecte precum riscul seismic. Acum conduce în Cluj un program de cercetare al unui consorțiu format din 70 de membri (primărie, universități, ONG), care testează soluții pe mobilitate urbană și locuire.

Bogdan Ivănel

 32 de ani, co-fondator și CEO Code for Romania

Bogdan a simțit efervescența societății civile post-Colectiv ca pe un punct de cotitură. Așa a ajuns să dezvolte, jumătate de an mai târziu, soluții digitale la probleme sociale. Code for Romania creează aplicații utile în cazuri de dezastre naturale, aplicații care monitorizează alegeri și facilitează comunicarea cetățenilor cu autoritățile locale. Bogdan spune că a creat un canal funcțional pentru oamenii care vor să se implice în viața cetății, iar cea mai mare valoare a organizației e modul de lucru aplicat pe care-l aduce într-o societate obișnuită să lucreze criptic, pe ritualuri de comunicare.

Laura Ionescu

29 de ani, copywriter

Laura a început să facă voluntariat la 15 ani când, împreună cu colegii, a organizat seri de teatru interactiv și discuții despre importanța lecturii. Lucrează în publicitate din anul II, a studiat jurnalism și istorie, pentru că și-a dorit să scrie și simte că publicitatea îi ascute scriitura. În paralel, creează jocuri de cuvinte la Dume de mestecat, scrie o carte și învață ONG-uri să-și comunice mai bine mesajele în online. „Mi se pare că atâta timp cât am o vârstă la care am multă energie, de ce să n-o investesc pentru a face bine?” În urma ei i-ar plăcea să lase o dâră de sclipici și mai mult curaj oamenilor pentru implicare.

Dani Sandu

33 de ani, sociolog

Dani s-a apucat de sociologie pentru a explica cum funcționează societatea și cum se pot rezolva problemele acesteia. A făcut cercetare pe o grămadă de subiecte neglijate de academicieni. Una dintre cercetările sale, despre tinerii din România, a arătat dificultățile pe care le au aceștia în a face tranziția de la ieșit la proteste, la implicarea în procesele formale de luare a deciziilor pentru țară. Pentru Dani, munca pe care o depune cercetând subiecte ca sărăcia extremă îi dă încredere că are „o săbiuță firavă în fața balaurilor nasoli ai României”. Își pregătește doctoratul despre evoluția generației care avea 15-20 de ani la Revoluție.

Radu Manelici

33 de ani, designer

Radu a studiat arte plastice din clasa a V-a, iar în facultate – design grafic la Universitatea Națională de Arte din București. A lucrat în diferite ramuri de design  – de la scenografie până la creat de litere – și a devenit unul dintre cei mai apreciați designeri de carte din țară, proiectele sale câștigând ani la rând premii la concursul „Cele mai frumoase cărți din România”. „Cred că designul este a problem solver, nu are doar valoare estetică.” Studenților de la UNArte, unde este asistent universitar, încearcă să le transmită un sfat împrumutat de la Anthony Burrill: „Work hard and be nice to people”.

Diana Filimon

36 de ani, președintă Asociația Forum Apulum

Diana și-a petrecut multe seri vara trecută vorbind cu liceeni despre sărăcie, analfabetism funcțional sau politică, la prima școală de vară a asociației Forum Apulum, pe care o conduce în Alba Iulia. „Să gândească cu capul lor, să pună întrebări, să nu ia nimic de-a gata”, își doresc cei 15 membri ai organizației pentru adolescenții cu care lucrează. Diana e antreprenor, a lucrat în presa locală și în instituții publice, iar după protestele împotriva OUG 13 din februarie 2017 și-a  canalizat energia spre lucrul cu generația tânără, pe care vrea să o pregătească să voteze informat la următoarele alegeri.

Laura Panait

35 de ani, facilitator comunitar

Laura explorează zone necunoscute ale Clujului cu bicicleta. Așa a ajuns într-o zi cu colegul ei, Silviu, în Mănăștur, cel mai mare și aglomerat cartier. S-au îndrăgostit de singura zonă verde, abandonată între blocuri, și au decis s-o transforme într-un parc mobilizând comunitatea. Timp de șase ani, au reabilitat zona și au organizat un festival pentru liceeni. Au câștigat premii pentru participare publică, au oprit construcția unor blocuri, au convins primăria să caute soluții. Laura vrea acum să facă un pas înapoi și să devină facilitator între alți activiști, să provoace dezbateri despre problemele și viitorul orașelor.

Alina Șerban

31 de ani, actriță, dramaturg și regizoare

Alina a studiat la UNATC, la Royal Academy of Dramatic Art din Londra și la Tisch School of the Arts din New York. A jucat într-o piesă inspirată din jurnalul ei personal, a fondat compania Povești Nespuse, a publicat o carte de basme rome și are roluri principale în două filme din 2018: Singură la nunta mea și Gipsy Queen. Tot în 2018, Marea rușine, o piesă despre sclavia romilor scrisă și regizată de ea, s-a jucat la un teatru de stat, Excelsior, cu sala plină. „E un pas istoric. Dacă un singur om vede spectacolul și își schimbă percepțiile, sau măcar și le chestionează, am câștigat.”

Barbu Mateescu

38 de ani, sociolog

Sunt puține publicații serioase din România care să nu-l fi citat măcar o dată. Curiozitățile îi sunt eclectice, dar are trei direcții clare de dezvoltare. Prima e legată de dezvoltarea urbană și calitatea vieții. (Înțelegând cât de înapoiat e Bucureștiul, s-a mutat la Cluj.) A doua e legată de observarea societății românești printr-o paradigmă sociologică proprie, pe care o denumește Comunism Ruralo-Industrial Balcanic. A treia e sociologia electorală. În anii următori vor fi patru runde de alegeri și spune că va avea de lucru, iar în 2020 ar vrea să scoată o carte de analiză sociologică a istoriei PSD. „Pe cifre, nu păreri.”

Matei Dima

31 de ani, creator de conținut, antreprenor

De când era mic, Matei a știut că vrea să facă oamenii să râdă. A studiat în Los Angeles și s-a întors în România ca să încerce un domeniu neexploatat: entertainment în online. BRomania are peste un milion de urmăritori pe social media și show-uri de stand-up la Sala Palatului. E printre cei mai influenți vloggeri din țară și spune că ce face el e diferit, pentru că în clipuri nu-și povestește viața, ci livrează povești despre relații, stereotipuri și situații cu care oricine se poate identifica. Acum simte că trece printr-o maturizare. În viitor, vrea să inspire mai mult, să producă schimbări personale și să se axeze pe televiziune.

Matei Sumbasacu

31 de ani, inginer, fondator Re:Rise

Inginer constructor cu masterat în analiza și structura clădirilor cu risc seismic, Matei a înființat Re:Rise, împreună cu alți ingineri și activiști, pentru că vrea să ajute la reducerea riscului seismic. Re:Rise lucrează cu Departamentul pentru Situații de Urgență, Banca Mondială și ONG-uri pentru a implementa planuri de răspuns la dezastru folosind tehnologii noi: de la o bază de date cu utilaje de construcții și disponibilitatea lor pentru a fi împrumutate serviciilor de urgență, la crearea unui catalog cu clădiri protejate din oraș (împreună cu ARCEN). Toate pentru ca, într-un oraș în care clădirile sunt vulnerabile la cutremur, oamenii să nu fie.

Melania Medeleanu

40 de ani, fondatoare MagiCAMP

Melania lucra în TV când a deschis, în 2010, un afterschool în Clinceni. În 2014, a fondat, împreună cu Vlad Voiculescu, tabăra MagiCAMP pentru copii cu cancer, despre care spune că „e cea mai intensă, mai dulce și mai amară experiență”. Apoi a coordonat echipa asociației, care organizează nu doar tabăra, ci alte zeci de proiecte pentru copiii bolnavi și familiile lor. De șase ani predă cursuri de dicție și public speaking – spune că e important să învățăm să ne susținem cauzele. Și-a dat seama că munca socială o face nu doar pentru copii, ci mai degrabă că încercarea de a le aduce în vieți speranța e ceea ce ce îi dă sens”.

Vasi Rădulescu

32 de ani, medic, scriitor

Ca medic cardiolog, Vasi și-a dat seama că învață multe de la pacienți, dar că nu ajută suficient. Așa a început să scrie opinii și soluții bazate pe știință, despre nutriție și stil de viață, vaccinare, sistemul de sănătate. Cartea lui, Dragă inimă, e despre cord, dar și despre empatie. Următoarea lui carte va fi despre creier, dar și despre timp și uitare. Site-ul lui, Leapșa de sănătate.ro, a pornit ca un hashtag, iar acum este o resursă de articole pe care vrea să găzduiască materiale scrise de medici și dezbateri video. Știe că diversitatea de formă și de voci este rețeta pentru a ajunge la cât mai mulți oameni.

Alexandra Butmălai

21 de ani, antreprenoare

Pentru că nu înțelegea orele de chimie și fizică din liceu și ca să le arate copiilor partea distractivă a științei, Alexandra a pornit Fabrica de Experimente. Cu o echipă de prieteni, a făcut evenimente prin țară și a vândut truse de experimente care pot fi făcute acasă, oferind părinților timp cu copiii, iar copiilor încredere în ei. După ce a simțit că a crescut la maximum proiectul, a găsit o parteneră care să preia Fabrica și a primit o bursă la San Francisco, unde își va dezvolta abilități în programare, psihologie, gândire critică. „Vreau să schimb modul în care copiii înțeleg ce înseamnă să ai o meserie, să fii pasionat de ceva.”

Miruna Boruzescu (Borusiade)

35 de ani, producătoare de muzică

Cei 12 ani în corul de copii al Radiodifuziunii au făcut-o pe Miruna să așeze muzica în centrul vieții. Liniștea de a crea propria muzică a găsit-o în Berlin, unde colaborează cu label-uri importante și unde a scos patru EP-uri și un album. Gig-urile o duc în Amsterdam, Barcelona și București, de care a rămas conectată și unde se bucură că tot mai multe artiste își fac un nume în muzica electronică. Și-ar dori ca muzica ei să aibă un rol mai substanțial, dar și să îmbine sunetul cu vizualul. „Când spun că sunt între cele două arte, e real. Când fac muzică, am o imagine în minte. Când văd imagine, mă gândesc cum aș transpune asta în muzică.”

Paul Mureșan

31 de ani, grafician și regizor

Paul face animație, scrie și regizează. În ultimii ani, filmele de animație l-au făcut cunoscut și i-au plătit facturile, iar Paul e uimit că publicul poate să se bucure de nebuniile din capul lui. Filmele îl ajută să își rezolve propriile frici și speră ca acesta să fie și efectul asupra celorlalți: în Pui de somn a explorat nesomnul și propriile anxietăți, Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva a fost coming out-ul față de părinții lui, iar Ceva e despre teama de moarte și de a pierde toate lucrurile frumoase: relația bună cu părinții și cu partenerul, înțelegerea de sine.

Camelia Proca

40 de ani, fondatoare ALEG

În 2004, Camelia a fondat la Sibiu Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen. Echipa ALEG ajută victimele cu consiliere juridică sau psihologică, face campanii despre egalitatea de gen în școli și ține traininguri pentru polițiști, ca să-i învețe cum să intervină în cazuri de violență în familie. Anul acesta, ALEG a format o rețea de suport a supraviețuitoarelor violenței în familie. Vor lansa un site unde femei care au ieșit din relații abuzive își pot înregistra povestea, devenind resurse pentru comunitățile lor. Din 2016, Camelia este și consiliera de comunicare a primei femei președintă a Consiliului Județean Sibiu.

Ciprian Morar

38 de ani, antreprenor, fondator și CEO Lateral

Lateral, compania de design și tehnologie pe care a fondat-o  în 2007 a ajuns să aibă 150 de angajați la Cluj, Oradea, Târgu Mureș (orașul natal), New York și San Francisco. Experiența lui Ciprian din Silicon Valley, de unde și-a condus afacerea câțiva ani după ce muncise la Londra, se vede în felul în care își organizează afacerea: nu-i e frică să experimenteze și să greșească, birourile sunt menite să-i facă pe angajați să se relaxeze, iar filozofia companiei este de a prelua proiecte care au în vedere nu doar profitul, ci și un bine social mai mare. Pe viitor, Lateral vrea să devină relevantă în domeniul inteligenței artificiale.

Andrei Miu

38 de ani, profesor de neuroștiințe cognitive

Andrei Miu a transformat un curs de neurofiziologie într-unul de introducere în neuroștiințe cognitive. Așa a ajuns printre primii profesori universitari care predau științele creierului ca domeniu interdisciplinar. În prezent, studiază impactul pe care maltratarea în copilărie îl are asupra comportamentului și cum emoțiile mamei din timpul sarcinii influențează reactivitatea la stres a bebelușului. „Emoțiile au impact pe termen lung asupra sănătății. Dacă pricepi că felul în care te raportezi la evenimente îți dictează emoțiile, ai făcut primul pas spre a le controla și a le folosi în avantajul tău.”

Ana Morodan

34 de ani, antreprenoare

Contesa digitală – cum s-a autointitulat – este urmărită de peste 140.000 de oameni pe Instagram, conduce un business cu 14 angajați, are un magazin online și deține licența primului curs de online influencing. Ana crede că puterea de a influența oamenii prin activitatea din social media nu trebuie folosită doar pentru autovalidare sau promovare de brand, ci vine la pachet cu responsabilitatea de a transmite anumite credințe și valori, ca susținerea comunității LGBT sau a mișcării #rezist. „Poate nu vom schimba noi nimic, dar există generații care se ridică. E important când te uiți la tine în oglindă să știi că ai făcut the right thing.”

Vlad Voiculescu

35 ani, politician, fondator MagiCAMP

În 2014, Vlad a organizat împreună cu Melania Medeleanu o tabără pentru copiii bolnavi de cancer. MagiCAMP s-a transformat într-un ONG care ajută copiii și familiile lor. În guvernul tehnocrat din 2016, Vlad a fost director de cabinet al ministrului Finanțelor și apoi ministru al Sănătății, poziție din care a spus adesea că sistemul este mai degrabă corupt, decât subfinanțat. Anul acesta a intrat în politică și a fondat, alături de Dacian Cioloș, Mișcarea România Împreună. Crede că o comunitate sănătoasă are nevoie de oameni implicați, „care nu-și văd doar de propria familie, carieră, casă sau mașină”. Va candida în 2020 la primăria Capitalei.

Ada Solomon

51 de ani, producătoare de film

Ada a produs peste 50 de filme, multe dintre ele premiate: Poziția Copilului, Aferim, Toni Erdmann, Soldații și Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari, în regia lui Radu Jude, distins cu marele premiu la Festivalul Internațional de la Karlovy Vary. O interesează ca poveștile pe care le scoate în lume – despre rupturi din societate, filtrate prin povești despre familii și comunități – să aibă șanse la o viață lungă și un public larg. „Vreau să las în urmă lucruri care să dea de gândit, care să-i ajute pe ceilalți să vadă mai bine în jur sau să se vadă mai bine pe ei.”

Toto Horvath

18 ani, actor și regizor

Toto și-a descoperit pasiunea pentru breakdance și talentul pentru actorie la Clubul de Educație Alternativă, înființat de activistul pentru drepturile romilor Valeriu Nicolae. De trei ani e parte din PlayHood, o trupă de teatru formată din adolescenți care locuiesc în Ferentari. „Oamenilor le schimbăm viața când vin să ne vadă, pentru că noi nu facem o simplă piesă de teatru, ci vorbim despre viețile noastre și despre ceea ce ne doare pe noi”, spune el. De doi ani culege poveștile din Ferentari și prin fotografie, iar anul acesta și-a lansat primul film.

Andreea Bădală

36 de ani, designer vestimentar

Creațiile Andreei pentru brandul MURMUR au ajuns să fie purtate de celebrități ca Madonna, Beyoncé sau Katy Perry, astfel că alegerea de a-și menține afacerea în România poate părea contraintuitivă. Însă Andreea simte că Bucureștiul o ajută să își alimenteze inspirația, să facă ceva nou într-un domeniu fără istorie locală și să sprijine puncte de producție autohtone. Și‑ar dori ca oamenii să înțeleagă procesul complex din spatele unui brand de îmbrăcăminte, mai ales unul care pune accent pe originalitate și tehnologii noi. Crede că e datoria ei să împărtășească cât mai mult din acest proces.

Marius Ștefan

42 de ani, CEO Autonom Rent-a-Car

Marius a fost antreprenor în serie și înainte să se concentreze exclusiv pe Autonom. În plus, nu se oprește niciodată din învățat. A făcut un MBA în SUA și merge în fiecare an la minimum două programe de management executiv ale universităților cu cele mai importante MBA-uri din lume (London Business School, Stanford, Harvard, INSEAD). Este preocupat să le ofere angajaților lui un mediu pentru învățare continuă. În centrul filosofiei Autonom se află autonomia angajaților, pe care Marius o definește ca pe o ecuație: autonomie=libertate+responsabilitate. Abordarea i-a adus patru ani la rând titlul de angajatorul anului în România.

Raluca Negulescu-Balaci

31 de ani, directoare executivă Fundația UiPath

După ce a făcut în liceu voluntariat cu copii din familii sărace din Bârlad, orașul ei natal, a devenit directoarea Policy Center for Roma and Minorities în 2013, organizația care lucrează cu copii și părinți din cartierul Ferentari, încercând să-i ajute să aibă o viață mai bună prin acces mai ușor la educație. Astfel că se împlinesc aproape zece ani în care Raluca a dezvoltat programe educaționale axate pe dezvoltarea potențialului copiilor din comunități marginalizate. Din septembrie, continuă aceasta misiune prin construirea Fundatiei UiPath, inițiativă a companiei UiPath.

Cristina Tunegaru

31 de ani, profesoară

Dezamăgită de învățământul românesc, Cristina scrie pe Contributors.ro din 2015, „ca o revoltă, o frustrare care s-a adunat zi de zi și a răbufnit”. Acum predă în Ilfov, la 25 de kilometri de Capitală. Povestește realitatea școlii de acolo și dorește înlăturarea prăpastiei dintre aceasta și școlile urbane. Când e nevoie, încearcă să ajute fiecare copil în parte, cum a făcut cu o elevă care își dorea să ajungă la un liceu din București. „E o prăpastie. Și nu știe asta cine nu a fost acolo. Eu mă duc acolo în fiecare zi. Și e nedrept.”

Mădălina Mocan

38 de ani, cercetător în științe politice

Deși lucrează de peste 15 ani în și cu societatea civilă – majoritatea timpului cu victime ale traficului de persoane –, Mădălina nu vrea să fie numită „activist” și încearcă să-și definească munca altfel: adviser sau civil society professional. Face un doctorat pe modele de finanțare a ONG-urilor și bună guvernanță în Europa de Est. E interesată de modul în care persoanele susținute pot participa la luarea deciziilor care le privesc. Speră că cercetarea ei va ajuta la clarificarea unor protocoale de funcționare în ONG-uri: cum identifici nevoile comunității pe care o deservești? Își dorește un sistem social cu mult mai puțină ierarhie.

Tudor Giurgiu

46 de ani, regizor

Filmele lui – Legături bolnăvicioase, Despre oameni și melci, De ce eu? – n-au câștigat premii internaționale, dar Giurgiu nu are ambiții de autor, ci de a spune povești cu care simte o conexiune și care pot aduce oamenii în cinema. „Aș vrea ca filmele pe care le voi mai face să nu treacă neobservate și să însemne ceva, fiecare în felul lui, pentru public, pentru generațiile viitoare.” Anul acesta a produs continuarea filmului Moromeții, iar la anul va lansa cel mai recent film pe care l-a regizat, Parking, „un proiect extrem de fragil și sensibil”, care va demonstra că există povești de dragoste și în filmul românesc recent.

Mădălin Hodor

42 de ani, istoric, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Mădălin crede că cei aproape 50 de ani ai regimului comunist au fost un experiment care a transformat ADN‑ul oamenilor și societatea, aducând cu sine paranoia, suspiciune, nevroze și violență. Studierea trecutului ca modalitate de a înțelege prezentul și a construi viitorul l‑a condus în ultima vreme la cercetarea documentelor legate de Revoluție. Și cum dosarul Revoluției a fost redeschis și în justiție, atât aflarea de informații revelatoare, cât și găsirea de vinovați par tot mai probabile.

Lea Rasovszky

33 de ani, artist vizual,  co-fondatoare Asociația MATKA

Lea încearcă, prin arta și munca ei, să invite privitorii să reflecteze la societatea în care trăiesc într‑un mod relaxat și empatic. În 2016, a co-fondat Asociația MATKA, un proiect non-profit care încurajează implicarea artiștilor în acțiuni sociale, cum ar fi ateliere artistice pentru copiii defavorizați sau reamenajarea centrului de zi pentru copii „Eu și prietenii mei”, din Berceni. „Îmi doresc ca MATKA să demonstreze oamenilor că implicarea socială constă în gesturi foarte mici. Toți ne confruntăm cu aceleași probleme, iar rezolvarea lor stă, de fapt, în dedicarea timpului și a atenției, atât cât putem.”

Răzvan Crișan

33 de ani, antreprenor, co-fondator m60 și Kane

Răzvan a fost mereu motivat de a crește – atât el, cât și ideile lui: festivalul de scurtmetraje ShortsUP, un brand de telefonie, cafeneaua m60 din București. Mai mult decât succesul imediat, ce au contat pentru el au fost calitatea experienței și produselor și să-i pună în valoare pe oamenii cu care lucrează. Provocarea lui actuală e să dezvolte cultura gastronomică din România și să ne dezvețe de apucăturile actuale de consumatori: neatenți la traseul ingredientelor, indiferenți la experiență și obișnuiți cu „merge și așa”. Pe viitor, vrea să sudeze un nucleu de oameni alături de care să ajungă la 10 restaurante și cafenele în București.

Ștefan Dărăbuș

43 de ani, director regional Hope and Homes for Children

Împreună cu HHC, Ștefan a început să lucreze cu autoritățile pentru a desființa orfelinatele: de la 470 în 1998, la 164 azi. Au creat mai mult de 100 de case de tip familial – locuințe în care cresc 12 copii cu un adult care are grijă de ei, îi cunoaște și îi iubește. Au reușit să prevină separarea de familie a mai mult de 28.000 de copii ajutându-i pe părinți să-și găsească un loc de muncă, să aibă o locuință, să se întrețină crescând animale. Ștefan își dorește să-i integreze pe cei 6.500 de copii care sunt încă în instituții și să reformeze sistemul, astfel încât asistenții sociali să poată da ajutor flexibil, cum face HHC.

Luiza Vasiliu

34 de ani, editor Scena9

Deși a scris din timpul facultății pentru Suplimentul de Cultură, textul care a făcut-o să se simtă jurnalist este investigația despre medicul ortoped Gheorghe Burnei, publicată de Casa Jurnalistului, în care a demonstrat că acesta a făcut numeroase experimente pe copiii pe care îi opera. Din 2016, este editor-coordonator Scena9, o publicație online care scrie despre viața culturală din România și a cărei direcție editorială este de a privi cultura cât mai larg, analizând impactul pe care curentele de gândire îl au asupra societății.

Paul Radu

43 de ani, jurnalist de investigație, RISE Project

Paul a fost un pionier în toate etapele dezvoltării acestei specializări în presa românească și în cea internațională. A adus în România investigația bazată pe documente și a publicat anchete despre marile cazuri de corupție, precum Roșia Montană, RAFO sau Voiculescu – Crescent. Apoi s-a specializat în investigații transfrontaliere, a început să conceapă și să coordoneze investigații în domeniul crimei organizate globale. În România, a fondat RISE Project, cea mai importantă publicație de investigație, care, printre altele, a dezvăluit anul trecut afacerile cu statul ale liderului PSD, Liviu Dragnea.

Ioana Șopov

30 de ani, artist vizual

Pentru Ioana, care a trecut de la ilustrații editoriale la animații pentru conferințe, de la joburi full-time în studiouri de creație la freelancing, e important să învețe constant și să împărtășească cunoștințele în comunitate, iar asta face atât printr-un serial video, cât și prin Visual Playground, școala de ilustrație și grafic design pe care în ultimii ani a co-organizat-o. Recent, s-a implicat în proiecte cu mai mult impact social: o bandă desenată pentru Consiliul European despre școlarizarea celor marginalizați și o animație pentru un ONG care militează pentru eliberarea Tibetului de sub ocupația Chinei.

Andrei Pitiș

46 de ani, antreprenor, fondator Vector Watch

Andrei a devenit un star al antreprenoriatului tehnologic din România datorită Vector Watch, compania de ceasuri inteligente pe care a fondat-o și pe care a vândut-o ulterior către Fitbit (pentru care lucrează acum) pentru 15 milioane de dolari. Reperul lui în alegerea tehnologiilor pe care le încurajează e economisirea de timp. Crede că unul dintre lucrurile de care e nevoie pentru ca România să devină un jucător mai important pe piața tehnologiei e educația antreprenorială. Apoi, România trebuie să înceapă să creeze proprietate intelectuală. „Adică să avem produse și servicii pe care să le vindem direct.”

Ana Ularu

33 de ani, actriță

Deși a crescut printre decoruri și actori și a știut mereu că vrea să fie actriță, Ana Ularu nu visa să ajungă la Hollywood. Faptul că a ajuns e doar un bonus. A jucat cu Jennifer Lawrence şi Bradley Cooper în Serena, cu Tom Hanks în Inferno și, cel mai recent, cu Keanu Reeves în Siberia, a cărui premieră urmează în 2018. Între filmări, se întoarce mereu în România, unde sunt mama și prietenii ei și unde joacă în opt spectacole. Dacă ar fi să le transmită ceva actorilor români, ar fi devotamentul pentru muncă și auto-îmbunătățire. „Tot ce trebuie să faci e să muncești serios și aplicat și să speri că la un moment dat se va întâmpla.”

Denis Tudor

25 de ani, CEO Swissway Hyperloop Technologies

În facultate, Denis Tudor a intrat în competiția Hyperloop, lansată de Elon Musk pentru dezvoltarea unei noi forme de transport, ceva între tren și avion. A plecat apoi în SUA, să lucreze la un prototip de capsulă propulsată la viteze de 1.200 km/h printr‑un tub. Acum, vrea să creeze și în Europa infrastructura de tip Hyperloop. Într‑o lună și jumătate, a strâns 500.000 de franci elvețieni pentru prototipul la care lucrează acum și e determinat să facă fundraising și pentru un start‑up care va revoluționa transportul.

Patrick Brăila

33 de ani, activist pentru comunitatea trans

Patrick este un bărbat trans și parte din misiunea lui e să acorde sprijin altor persoane trans, ca să nu mai treacă prin aceleași probleme: de la lipsa medicilor pregătiți să-i ajute în tranziție, până la dificultatea legală a schimbării identității de gen. Patrick e regizor și în 2016 a debutat cu scurtmetrajul Pieptiș, un film autobiografic care rezumă doi ani de discuții cu mama lui despre tranziție, și care a fost proiectat în festivaluri de film, în cabinetele psihologilor și în casele familiilor cu copii trans. „Nu mă voi opri niciodată din a vorbi despre comunitatea trans”, spune Patrick, „pentru că este mereu nevoie de awareness.

Edmond Niculușcă

29 de ani, fondator A.R.C.E.N.

La 16 ani, Edmond a fondat A.R.C.E.N., un ONG dedicat conservării patrimoniului Capitalei, iar la 18 ani, când era elev la Școala Centrală, a strâns bani pentru restaurarea și consolidarea clădirii-monument în care învăța zilnic. „Ăla a fost momentul în care am spus că, dacă asta am putut, o să salvez tot Bucureștiul!” Acum lucrează la Catalog București, un proiect prin care vrea să facă un inventar al clădirilor de patrimoniu din cele 98 de zone istorice protejate ale Capitalei. Speră ca baza de date obținută în urma cercetării să fie folosită de instituțiile statului pentru a veni cu soluții la problemele de patrimoniu.

Lavinia Braniște

36 de ani, scriitoare

Lavinia a publicat prima carte de poezii, Povești cu mine, la 23 de ani, într-un tiraj de 100 de exemplare, pe care Lavinia le-a primit într-o sacoșă. Între timp, a mai publicat două volume de proză scurtă, câteva cărți pentru copii și un roman, Interior zero, care descrie aproape antropologic viața unei tinere traducătoare într-o criză de identitate. Lavinia consideră scrisul o ocupație de cursă lungă și o probă de rezistență. „Scriu pentru că îmi place și pentru că îmi dă un sens în viață, dar știu că n-o să moară nimeni dacă renunț la scris. Cred că trebuie să fii mereu conștient că nu ești atât de special.”

Alex Tocilescu

41 de ani, scriitor

Alex Tocilescu a petrecut jumătate din viață în străinătate, la Frankfurt și la New York, iar în 2010 s-a întors în țară, hotărât să dea sens și utilitate vieții lui. A devenit președintele blocului în care locuiește, iar la începutul acestui an s-a înscris în USR, pentru că i se pare următorul pas în implicarea civică. „Dacă știi care sunt problemele, o să țipi o vreme că vrei să se rezolve. Și o să-ți dai seama după un an, doi, că nu e nimeni care să ți le rezolve și o să zici: «Asta e, trebuie să mă fac eu consilier local ca să rezolv problema asta». Cred că implicarea începe la nivel local, de la chestii mici.”

Adela Sălceanu

48 de ani, psihoterapeut

Ca psihiatru și psihoterapeut cu experiență de peste 20 de ani, Adela vede săptămânal de la cele mai grave cazuri de schizofrenie până la cele mai sforăitoare drame existențiale, și le tratează pe toate cu aceeași răbdare. Iar ea ar vrea ca ceilalți să înțeleagă că meseria asta nu se poate face oricum. „Standardul minim acceptabil în profesie înseamnă mult. Mi-ar plăcea să nu mai improvizeze atât de mult, să fie mai responsabili, mai bine pregătiți.” Deși problemele din sistemul de sănătate sunt multe, Adela urmează o regulă simplă: „Răspunsul la întrebarea «ce-aș putea face eu?» este «puțin mai bine»”.

Vlad Mixich

39 de ani, președinte Observatorul Român de Sănătate

Deși a muncit mult timp pentru o carieră de jurnalist specializat pe sănătate, în ultimii ani interesul lui s‑a mutat natural către politici de sănătate publică. A încercat să‑și pună ideile în practică în anul guvernării tehnocrate, ca vice‑președinte al Agenției Naționale a Medicamentului, dar experiența i‑a lăsat un gust amar. Birocratizarea excesivă a instituțiilor a părut de neînfrânt. La Observatorul Român de Sănătate lucrează alături de cercetători și alți experți pentru a face ceva ce nu există în România: analiza economică a politicilor publice de sănătate și a impactului lor, pentru că „ce nu măsori, nu poți îmbunătăți”.

Laura Ștefan

40 de ani, expert în stat de drept și anticorupție

Laura este expert anticorupție și își folosește experiența pentru promovarea statului de drept și a reformelor în justiție. Vorbește deschis și nepărtinitor despre dificultățile luptei anticorupție, aducând nuanță și context în situații tensionate în care pare mai simplu să împarți actorii din sistem între buni și răi. I se pare important ca oamenii să nu se aștepte ca justiția penală să rezolve toate problemele legate de corupție, ci să lucrăm și pe prevenire, și pe schimbarea modului în care lucrează administrația la noi în țară. Laura ar vrea ca în 10 ani să poată spune ceea ce crede și azi despre munca sa: că e importantă și că îi place.

Oana Craioveanu

39 de ani, co-fondator Impact Hub Bucharest

Oana s-a întors din Elveția în România, pentru că simțea că într-o societate ca a noastră poate face o diferență; alături de doi foști colegi din AIESEC, și‑a propus să folosească cunoștințele acumulate în corporații pentru a ajuta afacerile tinere să crească. Deschis în 2012, Impact Hub are acum un sediu de 1.600 metri pătrați, iar echipa se ocupă și de Startarium, o platformă online pentru susținerea și educarea antreprenorilor. Misiunea ei este să-i încurajeze și să rămână aproape de cei care cred că se poate să faci business corect și se poate să crești oameni în România.

Irina Zamfirescu

34 de ani, activist pentru drepturile omului, ActiveWatch

Când Primăria Capitalei a început să evacueze în plină iarnă aproximativ 1.000 de oameni din cartierul Buzești în 2010, Irina și-a dat seama că „legile sunt așezate astfel încât instituția să aibă întotdeauna dreptate în fața persoanei sărace”. De atunci, urmărește anunțuri, achiziții și cheltuirea banilor publici pe site-ul Primăriei și îi trage la răspundere pentru încălcarea legii. Recent, după opt luni în care nu era lăsată să participe la ședințe (care sunt publice), a mobilizat oameni și au mers toți la Primărie să-și ceară drepturile. Acum, oricine poate intra la ședințe dacă anunță prin e-mail.

Gruia Bădescu

35 de ani, designer urban și cercetător

Gruia e unul dintre puținii experți români într-un domeniu de care țările din regiune au mare nevoie: dezvoltare urbană integrată și reconstrucție post violențe politice. Și‑a petrecut ultimii 10 ani călătorind din Chile până în Liban, pentru a vedea cum încearcă arhitecții și urbaniștii să reconstruiască orașe navigând memoria unor evenimente sângeroase. Ar vrea ca societatea noastră să depună mai mult efort pentru a învăța din greșelile trecutului. Și-ar dori ca, după cum spunea istoricul Maria Todorova, oamenii să învețe să-și iubească țara într-un mod sănătos: fără să fie mândri și fără să le fie rușine de ea.

Silvia Floarea

29 de ani, fondator Learnity

Silvia și-a dorit să înființeze un liceu care să implice elevii în fiecare decizie, așa că a început acum patru ani un prototip. Learnity e o comunitate unde 40 de liceeni învață despre psihologie, geopolitică, antreprenoriat, dar și să se cunoască mai bine și să‑și aleagă viitorul. Acum caută un model de liceu care să primească aprobare de funcționare; unde să se predea fără catalog și bănci, cu profesori care te învață să gândești critic. Nu știe dacă liceul ei poate schimba sistemul, dar speră să ofere o alternativă în care nu trebuie să fii obedient, în care poți să-ți cauți informația singur și să-ți faci propriile reguli.

Lucia-Maria Popescu

24 de ani, cântăreață și compozitoare

Lucia a devenit cunoscută în 2011, la 17 ani, cu un remake după piesa Silence a trupei The MOOoD, iar anul acesta a renunțat la un job de contabilitate pentru că vrea să încerce să trăiască din muzică. Samsara, al doilea album al ei, abia lansat, i-a întărit decizia. L-a compus singură și și-a dat voie să pună în cântece tot ce a simțit: „Nu m‑am gândit nici măcar o secundă: asta ar trebui să sune așa, ca să prindă”. La concertul de lansare din aprilie, Lucia a încurcat de două ori un început de piesă. Înainte de a treia tentativă, a zâmbit un zâmbet de furtună învățată cu sine: „Piesa asta se numește Catastrophe și
e despre mine”.

David Schwartz

33 de ani, regizor și co-fondator teatrul MACAZ

După facultate, David a ales să se concentreze pe teatru politic, al cărui mesaj se opune viziunii capitaliste a lumii, care pune reușita individuală și profitul pe primul loc. Promovează o perspectivă egalitară a oamenilor și spune poveștile unor comunități ale căror probleme sunt adesea ignorate. „Trebuie să observăm care sunt contradicțiile prezentului, să vedem care sunt cauzele și să provocăm oamenii la reflecție și la dezbatere.” În 2016, a co‑fondat MACAZ, un bar‑teatru‑cooperativă unde nu există un șef, iar toate deciziile sunt democratice.

Andreea Borțun

28 de ani, regizoare, co-fondatoare Ideo Ideis

Andreea a crescut odată cu festivalul pe care l-a fondat când avea 15 ani, trecând de la actorie la scenaristică și regie de film. A învățat că trebuie să‑ți antrenezi curajul în mod constant, altfel îl pierzi. Acum lucrează la primul ei lungmetraj, un film despre o mamă care rămâne văduvă și trebuie să‑și găsească un drum nou. Vrea să exploreze universul intim al femeii de la sat, dar și „dificultatea de a‑ți gestiona libertatea, pentru că n-ai fost obișnuită, pentru că nu crezi că poți, pentru că ți s‑a spus tot timpul «femeile nu pot la fel»”.

Adrian Despot

43 de ani, muzician, solist
Vița de Vie

A devenit star peste noapte la începutul anilor ’90, este unul dintre cei mai cunoscuți rockeri din România ca solist al trupei Vița de Vie, a rămas relevant ca muzician 20 de ani și a atins un nou nivel al recunoașterii publice ca jurat la Vocea României. Adrian spune că e echilibrat și în viața profesională, și în cea personală. Încearcă să fie un producător muzical rafinat, un evaluator de talente exigent, un muzician care dă totul pe scenă. Și speră că, dacă tot mai mulți dintre noi ne vom comporta așa, copiii lui – și nu doar ai lui – vor avea mai multe motive să rămână „și să fie niște oameni fericiți în țara asta”.

Alex Gâlmeanu

40 de ani, fotograf

Când nu e prins cu ședințe foto sau filmări editoriale sau comerciale, Alex face proiecte personale, mai toate despre timp și imposibilitatea noastră de a-l ține în loc, măcar într-o fotografie. „Simt că aș vrea să-l opresc cumva, să-l înregistrez, să-l documentez. E singurul lucru pe care nu-l mai pot recupera.” De aceea, spune că pe viitor vrea să facă proiecte dificile, care folosesc puterea imaginii de a fi „un declanșator de emoție, un declanșator de întâmplări, un declanșator de situații pe care le-ai uitat, dar care, odată ce vezi o fotografie, revin într-o cascadă stranie”.

Alina Kasprovschi

40 de ani, fondator Fundația Comunitară București

În 2009, Alina construia o casă printr-un proiect de voluntariat, când și-a dat seama cât de mult o împlinește gândul că face ceva cu adevărat folositor. Apoi a înființat Fundația Comunitară București, organizație care colectează bani și resurse din mediul privat și din comunitate și îi redirecționează către proiecte locale care îmbunătățesc viața orașului. Vede impactul muncii ei în încrederea pe care o câștigă bucureștenii când văd că pot schimba lucruri în oraș. Asta i se pare cel mai important într-o lume în care poate apărea oricând o lege care să dărâme ce-ai construit: perseverența.

Marian Ursan

39 de ani, activist pentru drepturile omului, Asociația Carusel

Prin Asociația Carusel, Marian și nouă colegi lucrează cu oameni care trăiesc pe stradă, consumă droguri, vând servicii sexuale, trăiesc cu HIV, cu hepatită sau TBC. Îi ajută să obțină asistență medicală și îi motivează să aibă grijă de ei. Uneori, nici lui nu-i vine să se dea jos din pat, dar nu se vede făcând altceva. Și, cel mai mult, lui îi place să fie în stradă: „Dincolo de ceai și sandvișuri, pături, saci de dormit, medicamente, cea mai importantă e componenta asta umană, în care le mai spunem o glumă”.

Ivana Mladenović

34 de ani, regizoare de film

Originară din Serbia, Ivana s-a mutat la București ca să studieze ce și-a dorit dintotdeauna: regie de film. După trei ani a finalizat primul ei documentar, Turn Off the Lights, care urmărește destinele a trei foști deținuți tineri după eliberarea lor din închisoare. Mai târziu a citit cartea Soldaţii, scrisă de Adrian Schiop, și a decis să o transforme într-un film, pentru că povestea de dragoste dintre Adi, un doctorand în manele, și Alberto, un rom sărac, fost pușcăriaș, nu-i dădea pace. „Eu chiar mă gândesc la oamenii ăștia și la cum trăiesc și cred că am o problemă cu prejudecățile celorlalți, asta mă deranjează cel mai mult.”

Elena Calistru

33 de ani, fondatoare Funky Citizens

Prin ONG-ul Funky Citizens, înființat în 2012, Elena cere transparență instituțiilor statului, stă cu ochii pe cum sunt cheltuiți banii publici și transmite aceste informații mai departe cetățenilor pe înțelesul tuturor. În același timp, o parte importantă a misiunii Funky Citizens e creșterea unei noi generații de cetățeni implicați, prin cursuri de educație civică pentru copii. Anul trecut au ajuns la peste 3.000 de copii din țară. Determinarea îi vine dintr-o ambiție pe care o repetă des: „În cinismul acestei generații, cred că mai poate fi activată o urmă de ambiție de tipul: «Bă, ne fac pe noi ăștia?!»”.

Vintilă Mihăilescu

68 de ani, antropolog

Pentru Vintilă Mihăilescu, antropologia înseamnă arta conversației, care începe cu arta tăcerii, adică să știi să-l asculți pe celălalt. Niciodată nu a avut subiecte preferate, ci a reacționat la fapte sau întâmplări care l-au intrigat. Crede că ține de obligația morală a antropologului să traducă pentru alții ce a înțeles despre societate. „E bine ca un om să înțeleagă propria lui viață și oamenii printre care trăiește. Ce face mai departe cu ceea ce înțelege e treaba fiecăruia. Dar dacă eu pot fi ajutat să mă înțeleg, pot să ajut și eu pe alții să se înțeleagă, cred că e o reciprocitate care intră în regulile de bun-simț ale vieții sociale.”

Alexandra Lăncrănjan

34 de ani, procuror DNA

Chiar dacă ultimul an a fost marcat de scandaluri și viitorul magistraturii pare nesigur, Alexandra spune că blochează haosul exterior și privește lucrurile prin prisma omului care are o slujbă de făcut. E procuror de aproape 10 ani, iar când nu instrumentează dosare grele cu infracțiuni economice, predă viitorilor magistrați sau ajută la lecții copii din Ferentari. Ce o ajută este tocmai faptul că și-a găsit un echilibru în viață. „Modul ăsta de blending pe care zic eu că l-am găsit, în care am activitatea ca procuror, dar am și o parte de academic, am și o parte de social, funcționează pentru mine.”

Dan Perjovschi

57 de ani, artist vizual

Unul dintre cei mai premiați artiști români contemporani, ale cărui desene cu mesaj civic și politic au fost expuse în mai toate galeriile mari din lume, dar și pe zidurile ghetoului din Pata Rât, Dan nu se declară artist politic sau activist. Rareori trece un protest sau un eveniment social major fără ca desenele ad-hoc ale lui Dan să circule pe rețelele sociale. Iar el vrea să fie prezent atât în galeriile de top, cât și acolo unde arta lui înseamnă ceva pentru oamenii obișnuiți. „E o motivație civică. Am ajuns la un nivel în care pot să sprijin diverse entități care sunt cum eram eu pe vremuri și asta îmi dă un extra-kick.”

Andrei Țărnea

47 de ani, comisar general al Sezonului România-Franța

Andrei conduce Sezonul România – Franța, un program guvernamental care vrea să schimbe imaginea publică reciprocă, la nivel de societate. Programul conține sute de evenimente (culturale, economice, de educație sau gastronomie) în perioada noiembrie 2018 – iulie 2019, evenimente gândite să fie cât mai contemporane. „România va trebui, în continuare, să-și facă propriul său model”, crede el, bineînțeles, un model ancorat în spațiul european de valori. La urma urmei, „avem un centenar pentru că România a făcut o alegere europeană”.

Ciprian Stănescu

35 de ani, inovator social, Ashoka Romania

Ciprian a dezvoltat programe prin care a inspirat și a conectat oameni preocupați de problemele din societate, iar acum susține antreprenorii sociali care vor să producă schimbări sistemice. În timpul liber vorbește despre cum o să arate lumea, în conferințe pe care le organizează sub platforma Innovations for Tomorrow și în cursurile de futurism pe care le predă la The Entrepreneurship Academy. Ar vrea un viitor în care generația fiicelor lui să-și dorească mai mult decât propriul succes financiar sau statut social; un viitor în care a fi changemaker să fie noua normă.

Oana Gheorghiu

49 de ani, fondatoare Asociația Dăruiește Viață

Oana construiește alături de prietena ei, Carmen, cel mai mare spital de oncologie și radioterapie pediatrică. În viitor, își dorește să creeze o strategie prin care să schimbe din rădăcini sistemul românesc de sănătate: „E haos în infrastructura medicală, în sistemul de învățământ medical, piramidal și total nereformat, în managementul resursei umane din domeniul medical. Ar trebui să-i convingem pe oamenii din interiorul sistemului să vorbească deschis despre adevărul pe care deocamdată nu-l prea rostesc, să-i facem sa creadă că nouă, tuturor, pacienți, medici, asistente, ne-ar fi mai bine dacă am începe să construim împreună”.

Carmen Uscatu

44 de ani, fondatoare Asociația Dăruiește Viață

De nouă ani, Carmen și prietena ei, Oana Gheorghiu, rezolvă din problemele pacienților cu cancer și ale familiilor lor, pentru că au fost șocate de umilințele pe care le îndură. Acum lucrează la cel mai ambițios proiect: construcția celui mai mare spital de oncologie și radioterapie pediatrică din România, care va fi amplasat în curtea Spitalului „Marie Curie” din București. Construcția va deveni un centru terapeutic cu servicii de terapie intensivă, chirurgie, radioterapie și chimioterapie, toate la un loc, ca să ușureze pe cât posibil viața grea a copiilor bolnavi de cancer din spitale.

Victoria Stoiciu

40 de ani, coordonator de proiecte, Fundația FES

Pe Victoria o revoltă inegalitățile sociale și e o voce de stânga puternică, dar o „stângă europeană, care nu e comunistă și nu e PSD”, subliniază ea. Pregătește un doctorat pe tema mișcărilor sociale din România ultimilor ani și vine cu un discurs alternativ la cel dominant, marcat de supra-simplificări și discriminări. „Un discurs înseamnă nu doar limbaj, e însoțit de un set de practici și de un fel în care interpretăm realitatea și identificăm problemele. Atâta timp cât discursul actual e cel care este, unele probleme obiectiv importante, ca sărăcia și abuzul la locul de muncă, nu sunt percepute ca probleme și nu reacționăm. Aici este miza mea.”

Oana Moraru

45 de ani, profesoară, manager școala Helikon

Bazându-se pe experiența de 20 de ani ca învățătoare și profesoară de limba română și engleză în sistemul privat, Oana a creat în Călărași, orașul natal, o școală în care elevii sunt în centru și au spațiu în care să fie creativi, să gândească critic și să aibă echilibru în emoții. Crede că profesorii nu sunt ascultați și nu primesc sprijin la problemele cu care se confruntă zilnic, așa că acum lucrează la un proiect de mentorat pentru profesori – un program online și o serie de conferințe. Alături de un grup de părinți care își doresc o școală Helikon și în București, muncește să fondeze una în 2019.

Alina Dumitriu

40 de ani, lucrător social cu grupuri vulnerabile

Cu ambulanța prin Ferentari, când împarte seringi noi și le adună pe cele folosite, și în Spitalul Clinic „Dr. Victor Babeș”, Alina consiliază consumatori de droguri, lucrătoare sexuale și oameni ai străzii, încearcă să le facă asigurare de sănătate sau îi îndreaptă spre medici care îi tratează pro bono, îi ajută să obțină indemnizație de hrană și certificat de handicap. Când ține de mână „oameni care mor de heroină și copii de 10 ani care trag la venă”, se gândește că i-ar plăcea să se fie și la noi ca în Portugalia: „Să decriminalizăm consumul și poliția să ne ajute, să-i ia de pe stradă și să-i ducă în adăposturi, să le găsească tratament”.

Mariana Oprea

32 de ani, supraviețuitoare Colectiv

Tedy, cum îi spun prietenii, a devenit un avocat al memoriei incendiului din Colectiv, pentru că nu vrea ca societatea să uite tragedia din 2015. Mare parte din corpul ei poartă cicatricile arsurilor și a rămas doar cu patru degete funcționale. A decis să fie vizibilă tocmai ca societatea să nu uite mesajul „corupția ucide”. Așa că, ori de câte ori are ocazia, Tedy își spune povestea, convinsă că memoria incendiului poate să aducă progres. „Omenirea s-a dezvoltat în perioade de criză, războaie, calamități, iar faptul că noi nu am înțeles nimic din urma accidentului e doar exemplul că refuzăm cu orice preț să evoluăm.”

Constantin Vică

35 de ani, lector, Facultatea de Filosofie

Constantin scrie articole și participă frecvent la dezbateri publice, pentru că simte că e de datoria cercetătorilor să fie prezenți acolo unde au ceva de spus și să se implice civic. În cazul lui, asta poate însemna să vorbească despre etică și tehnologie, impactul social media asupra vieții de zi cu zi sau despre importanța sferei private. „Vreau ca oamenii să-și ia un timp de reflecție în raport cu propria experiență în ce înseamnă lumea digitală pe care o trăim astăzi”, spune el. „Să fie critici, dar în sensul în care Immanuel Kant era critic, adică să facă o filosofie critică a vieții digitale. Și toată lumea poate să facă asta.”

Ramona Chirica

31 de ani, curator de ilustrație

În 2016, Ramona a fondat Receptor, o agenție care face legătura între artiști și clienți (agenții de publicitate sau branduri). Clienții îi spun ce nevoi au – ilustrație pentru evenimente, pictură murală, ilustrație pentru proiecte editoriale sau comerciale –, iar ea le face o ofertă personalizată cu artiștii cei mai potriviți pentru proiectele lor. „Momentan la mine se apelează în situații de criză, când clienții au foarte puțin timp la dispoziție și au nevoie rapid de un artist. Mi-ar plăcea ca Receptor să contribuie la schimbarea acestei mentalități, iar clienții să aprecieze corespunzător munca pe care o depun artiștii”, spune Ramona.

Patricia Blaj

23 de ani, jurnalistă, fondatoare Loud Bodies

Patricia a crescut cu ideea că nici ea, nici mama ei, nu vor fi mulțumite până când nu va fi slabă. A trebuit să treacă mult timp până să realizeze că depinde doar de ea cum alege să-și trăiască viața. A scris despre acceptarea de sine și comunitatea LGBTQ, despre vergeturi și celulită. „Sunt reguli și standarde nescrise și o grămadă de presiune să fii într-un fel. Nu numai prin cum arăți, ci prin ce realizezi: să fii mamă, dar să ai și carieră.” Acum, Patricia are zeci de mii de urmăritori în social media și scrie despre acceptarea propriului corp, feminism și violența împotriva femeilor. Anul acesta a fondat Loud Bodies, o linie vestimentară cu mărimi incluzive.

Un comentariu la „100

  1. Felicitari!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *