Isabela Stănescu

Isabela cântă de la 4 ani, de pe vremea când urmărea Tom și Jerry, iar într-unul din episoade a început să-l imite pe Tom care vâslea și cânta Santa Lucia. Părinții au văzut că are ureche muzicală și că îi place să cânte, așa că au înscris-o la Liceul de arte Victor Brauner din Piatra Neamț, unde opt ani a studiat pianul, pentru că era instrumentul care o atrăgea. 

În clasa a VIII-a a început să cocheteze cu cantoul și, după ce a luat 10 la Evaluarea Națională, a pus pianul pe pauză. Muzica clasică a descoperit-o în clasa a XI-a, după ce a obținut o bursă la Fundația Principesa Margareta a României, unde a lucrat cu actorii de la Operă și a cântat pentru prima dată pe scena Ateneului și a Teatrului Național din București. Era vara lui 2018 și abia împlinise 18 ani. 

După ce s-a axat pe muzică clasică, profesorii și colegii îi spuneau că nu a făcut o alegere bună, că o văd mai degrabă cântăreață de jazz sau actriță. Însă Isabela a continuat să cânte și să învețe. „E nevoie de foarte multă muncă, să te afirmi de la un necunoscut la un copil talentat, la un copil foarte talentat, la un copil talentat care are și un mesaj de transmis, apoi ca personalitate, apoi ca vocea unei națiuni și ca un om care te inspiră.”

Isabela a crescut într-o familie romă și spune că uneori a fost mai judecată de propria comunitate decât de ceilalți, pentru că opera în mediul ei era ceva de neascultat. De multe ori se întâmpla să o imite cei din jur și să exagereze, o chemau să „le facă niște operă” și se simțea inconfortabil. Își dorește ca prin muzica pe care o face să dărâme barierele și prejudecățile și să fie vocea tinerilor care doresc să-și depășească condiția, să treacă peste tradiții și să doboare discriminări. „Vreau să dărâm limitele astea: nu faci o facultate, nu îți iei un job, nu cânți muzică clasică, în cazul meu, pentru că suntem romi și nu facem așa ceva.”

La începutul lui 2019, a participat la Românii au Talent, unde a ajuns până în finală, și chiar dacă nu a câștigat, crede că experiența a ajutat-o să facă încă un pas spre scopul său de a-i inspira pe ceilalți și de a lăsa ceva în urmă. Isabela începe în octombrie anul I la Universitatea Națională de Muzică din București. Își dorește să cânte la Opera Națională din București, să se axeze și pe compoziție de muzică de film, iar la un moment dat să se retragă la catedră și să dea mai departe tot ce a învățat de la ceilalți în acești ani.