Silvia Niculae

18 ani, studentă la Facultatea de Arhitectură UAUIM, București.

Silvia a fost mereu deschisă spre cunoaștere și spre a învăța.

De când început grădinița, mergea împreună cu bunica ei la cursuri extra de engleză, lua lecții de pian, făcea patinaj artistic, dans ritmic, baschet și înot. Când s-a înscris la școală, a început și mai multe cursuri: pianul mai intensiv și ore de balet. Apoi din clasa a V-a, când avea program de după-masă, făcea două ore jumătate de engleză intensiv, de două ori pe săptămână, mergea la after school, unde își termina temele, apoi mergea acasă la ora de franceză de la 18.00 la 19.00, iar imediat după avea baschet. În fiecare duminică după școală își repeta toate lecțiile, învăța și încerca să facă tot felul de conexiuni și să învețe în plus, cât să înțeleagă cu adevărat despre ce citește.

Când mama ei i-a sugerat să aleagă Tonitza, i-a spus că nu vrea pentru că nu i se pare serios. „Îmi fixasem că trebuie să fac matematică, că așa devii o persoană foarte completă și ai mai multe opțiuni.” Și-a dat seama pe parcurs că nu îi plac științele exacte și că desenul a fost mereu în viața ei, mai ales când era mică și colora planșele de arhitectură ale tatălui ei, iar în clasa a XII-a a început meditațiile la desen.

Pe parcursul liceului a reușit să scape de timiditate, și-a descoperit pasiunea pentru istoria artelor și a aflat dintr-o conversație într-o mașină cu Theodor, prietenul ei, care se întorsese dintr-o tabără de vară, că urma să fie președinta clubului de film pe care el îl înființase, CineHub Tonitza. Deși nu i se părea corect să fie implicată pentru că nu se ocupase de nimic până atunci, a acceptat pentru că a fost mereu legată de film prin scenetele pe care le făcea acasă în familie, cu verii ei, dar și pentru că îi plăcea să coordoneze proiecte. „Regizam, găseam conflicte și personaje și făceam scenete de 15-20 de minute, apoi așezam toată familia în cerc să vadă sceneta noastră.”

A decis să facă departamente de procese verbale, documente și grafică și PR, fiecare membru făcea câte ceva. Prima proiecție a fost în cadrul One World Romania la Școală și a fost și momentul în care toți cei șapte-opt membri s-au cunoscut, pentru că până atunci vorbeau printr-un grup de WhatsApp. CineHub-ul a adus în liceu filme și despre iubire universală sau egalitate de gen, lucruri despre care nu se vorbea în mod normal la școală. 

Silvia a terminat liceul și a ales pentru moment arhitectura, dar nu a renunțat la film, își dorește să continue să facă evenimente și la facultate: „Prin film poți să educi foarte frumos oameni care nu au avut acces până acum la asta”. Visul ei este să creeze un hotspot cultural pentru oricine, prin care să îmbogățească oamenii din jurul ei.