[24/7] Crafters: Primii pași în antreprenoriat

Ce a învățat un business lansat în anul pandemiei?

Antreprenoare: Oana Coman și Alexandra Enăchescu

Oana Coman și Alexandra Enăchescu lucrează împreună de când se cunosc. La prima lor oră la Facultatea de Litere, Oanei i-a plăcut că Alexandra a vorbit despre interesul ei pentru comunicare făcând referire la pasiunea pentru filme, literatură și filosofie și a simţit că au ceva în comun. S-au împrietenit rapid și de-atunci și-au scris toate proiectele pentru facultate împreună. 

Au continuat să fie colege și la primul lor job, într-o agenţie de comunicare, unde au învăţat aproape tot ce știu astăzi despre cum se construiește o strategie de comunicare și crearea de conţinut pentru businessuri. Și-au dat seama că au o compatibilitate de ritm care făcea totul să pară mai ușor pentru amândouă. Când Oana avea nevoie de o părere în plus într-un proiect, Alexandra venea cu o perspectivă nouă, iar din ciocnirile lor de idei ieșea mereu o idee și mai bună. Dacă Alexandra se împotmolea într-un proces, Oana o ajuta să-l limpezească. Dar, mai presus de orice, aveau încredere una în cealaltă și asta era cel mai important.

În urmă cu cinci ani, Oana a plecat din agenţia unde devenise parteneră și a început o afacere pe cont propriu. A mai colaborat cu Alexandra pe diverse proiecte, dar de fiecare dată când se întâlneau la un pahar de vin deveneau nostalgice după perioada în care fuseseră colege și, la al doilea pahar, începeau să viseze la propriul lor business în comunicare.

Totul s-a întâmplat pe repede-nainte, fără vreun plan stabilit. Când Alexandra și-a dat demisia în decembrie anul trecut, au vorbit că ăsta e momentul să înceapă ceva împreună, iar pe 5 ianuarie chiar au început. S-au întâlnit să monteze un nou birou pentru Alexandra și să pună la cale anul pe care-l aveau în faţă, în care Alexandra urma să împlinească 30 de ani și Oana, 29, în care deveneau partenere într-un business iar veștile despre un virus foarte contagios erau încă departe de noi și de tot ce avea să urmeze.

Iată cum a arătat primul an pentru Crafters, agenţia Oanei și Alexandrei care oferă servicii de comunicare pentru businessuri, și câteva lecţii pe care le-au învăţat:

În martie, ne-am sunat cei opt clienţi pe care-i aveam. Voiam să știm cum se vede la ei pandemia și cum îi afectează ce se întâmplă, în cel mai uman mod cu putinţă. Nu am mai ţinut cont de niciun angajament contractual, ci au contat emoţia și relaţiile construite dintre noi. Ne-am zis: „E pandemie, e nasol pentru toţi, ne suflecăm mânecile și vedem ce putem să facem”. 

Părea un gest anti-business, dar în realitate ne era teamă și pentru noi. Râdeam amar că vom închide înainte de a anunţa că ne lansăm oficial. Am hotărât că trebuie să ne implicăm cât de mult putem. După două luni de muncă intensă, cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o e că o alegere pornită din bune intenţii duce la armonizarea unor relaţii, dar și la conversaţii dificile cu unii clienţi: e foarte dificil să revii la paradigma de dinainte după ce ai obișnuit un partener cu un anumit volum și ritm de muncă.

Recomandarea noastră pentru clienţi a fost să nu renunţe la comunicare, mai ales în momente de criză, pentru că uneori e cea care poate face diferenţa. Dar am văzut și cât de neașteptat poţi să pierzi controlul unui business. Unul dintre clienţii cei mai afectaţi cu care lucram era din zona de food delivery. Deși livrările au crescut în pandemie, nu toate serviciile au fost favorizate. Pentru un business care livra în special către companii, când munca s-a mutat acasă, cererea a scăzut foarte mult. În plus, tot mai multe restaurante au început să facă livrări în perioada stării de urgenţă, astfel că a crescut competiţia și ei au ajuns să aibă mai puţine comenzi ca înainte, până când afacerea n-a mai fost sustenabilă. 

Cea mai mare provocare din categoria work from home am întâlnit-o la un call center cu 300 de angajaţi, prezenţi în trei orașe, care au fost nevoiţi să mute totul acasă în cinci zile. Cum gestionezi intern situaţia? De ce ai nevoie ca să creezi un cadru emoţional cât mai stabil? Și cum le dai oamenilor siguranţa că au în continuare un job sigur? Pe de-o parte, munca unui call center de-acasă implică o infrastructură pe care n-o poţi face de pe o zi pe alta – trebuie să te asiguri de confidenţialitatea datelor, să ai o reţea stabilă de internet, un laptop sau calculator și nu toţi angajaţii aveau asta.

Performanţa lor era direct legată de interacţiunea cu colegii și de întâlnirile informale dintre ei, așa că era important să intensificăm mult comunicarea în online. Misiunea noastră a fost să creăm zilnic un mix de informaţii utile despre virus cu o parte fun, cu jocuri între colegi și discuţii relaxate. Feedback-ul a fost așa: oamenii abia așteptau acel e-mail „ca o bătaie pe umăr”, pentru că aveau nevoie să simtă că cineva se gândește la ei. Pentru majoritatea, munca în izolare de acasă a fost extrem de greu de dus.

Munca ne-a ţinut în priză pentru că simţeam că e o insulă de stabilitate, dar în mai ajunseserăm foarte obosite. Pentru că lucrurile se schimbau de la o zi la alta nu mai reușeam să ne impunem niciun fel de limite. Am început să ţinem un time tracker care ne arăta câte ore lucram pentru fiecare proiect și unde consumăm energie, ca să căutăm o soluţie de echilibru. Ajunseserăm la peste 50 de ore în total într-o săptămână, însă nu volumul ne-a surprins, ci organizarea haotică pentru fiecare.

Atunci am implementat Asana, un instrument de project management care să ne ajute să ne programăm mai eficient munca. Cel mai curajos a fost că ne-am făcut ordine în proiectele pentru care ajunsesem să muncim compulsiv, așa că am renunţat la unele colaborări. Asta e partea bună din pandemie, că ne-a forţat să ne organizăm mai cu metodă.

Ceva nu era OK între noi la un moment dat. Când nu ne convenea ceva la muncă înainte, ne sunam una pe cealaltă și ne povesteam ce ni se mai întâmplă la birou. Acum nu mai puteam face asta, acum era despre noi. Am avut câteva discuţii încordate care ne-au făcut să realizăm cât de important e să ţii departe relaţia de business de cea de prietenie. Ne-am reevaluat așteptările de la început, care ni s-au părut puerile dintr-odată. Voiam să ne dublăm echipa, apoi portofoliul de proiecte, ceea ce însemna că și veniturile noastre vor crește. Fals, fals, fals. 

Ne-am dat seama cât de inconfortabil ne e să vorbim despre bani, mai ales dacă ţin de negocieri financiare dintre noi. Probabil că vin din niște tabu-uri personale sau dintr-o cultură formată la vechile locuri de muncă, unde evitam orice cerere de bonus sau răsplătire salarială. Am putut însă să confruntăm lucruri până la capăt cu gândul că suntem într-o relaţie pe termen lung și e o dovadă de încredere și maturitate că poţi să-i spui cuiva lucrurile pe de-a dreptul. 

Voiam de la începutul anului să creăm o identitate pentru Crafters, să ieșim în lume, să ne facem un blog, dar pandemia ne-a împins tot planul. Când am hotărât să începem a fost cu cântec, pentru că rulam mai multe scenarii de lansare și visam la un „moment perfect”. Deși avem zece ani experienţă în comunicare și strategie, descopeream ce dificil e să facem lucruri pentru noi și să fim obiective. Până la urmă, totul s-a întâmplat într-o vineri după-amiază, când ne pregăteam să plecăm acasă, și am zis spontan hai să-i dăm drumul. Am făcut rapid o pagină de Facebook, am scris un intro, am fost primele care au dat like paginii și acum ne gândim că e cel mai bine că s-a întâmplat așa.

Anul ăsta ne-a ajutat să ne mai relaxăm. Nu mai suntem atât de dornice de control. Acceptăm mai ușor că nu putem ști peste șase luni cum va arăta cash-flow-ul, dar uneori e OK să nu știi și, cu toate astea, să iei decizii legate de creșterea afacerii. E un fel de „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”, dar având încrederea că sensul ăsta poate fi și unul pozitiv. Nu mai așteptăm vreun moment „perfect” ca să facem sau să începem un lucru. Dăm înainte cu încrederea că, dacă noi ne facem treaba bine, lucrurile o să se miște în direcţia bună.

This image has an empty alt attribute; its file name is 247-editia-VI-680x453.jpg
Ghid 24/7 (Volumul VI)

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul VI, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Ediția 2020 este dedicată rezilienței în pandemie și poate fi comandată aici.

Ți se pare important ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *