Bucureşteanul: Moşul
Un absolvent de Politehnică, o barbă finlandeză și certitudinea că Moș Crăciun există.
Ioanid Apostol, un bărbat de 38 de ani, își rimelează-n alb sprâncenele maronii într-un birou gol dintr-o casă de avocatură, aproape de Calea Victoriei. Sprâncenele devin brumării și-i dau o mină bătrânicioasă. Mai sunt zece minute până la 17:30 când iese din birou deghizat în Moș Crăciun pentru copiii angajaților. Mai devreme și-a notat cu atenție pe o foaie A4 informații despre ei: pe unii trebuie să-i felicite pentru premiile de la școală, pe alții să-i roage să-i recite poeziile învățate pentru serbarea de la grădiniță, iar cu alții trebuie să se poarte cu delicatețe, pentru că au ajuns la 12 ani și se îndoiesc de Moș Crăciun. Îi cunoaște pe majoritatea, fiindcă de șapte ani îi vizitează la sfârșitul lui decembrie. Joacă rolul lui Moș Crăciun de 18 ani, de când niște prieteni l-au rugat să facă asta pentru copiii lor.
Iani, cum îi spun apropiații, crede acum în Moș Crăciun chiar dacă a aflat foarte devreme că Moșul este doar un personaj. S-a întâmplat la o serbare de la grădiniță. Moșul avea o mască gălbicioasă din plastic care-l făcea să pară bolnav, livid, de parcă avea hepatită. I s-a făcut milă de el iar la sfârșitul serbării unul dintre colegi i-a recunoscut bocancii – era nea Jambulache, omul de serviciu de la grădiniță.
De-asta în decembrie 1995, la prima petrecere la care a fost Moș, l-au uimit copiii de patru și cinci ani care i s-au aruncat în brațe și voiau să-l însoțească la Polul Nord. Nici cadourile nu-i mai interesau, voiau să stea cât mai mult în brațele lui. Avea 20 de ani, era student în anul II la Automatică și Calculatoare și și-a dat seama că ar putea face asta pentru alte familii, ca să cumpere și el cadouri de Crăciun apropiaților. A convins și alți colegi de facultate care se pricepeau să se joace cu copiii. Cum comenzile s-au înmulțit, iar clienții începuseră deja să ceară facturi, un an mai târziu, și-a deschis firmă de închirieri de Moș Crăciun.
Serbări la grădiniță și școală, petreceri de firme sau Moși Crăciuni pentru acasă – astea sunt comenzile cele mai frecvente. Mai sunt și clienți care închiriază un Moș doar pentru a face cuiva un cadou. I s-a întâmplat lui Iani când a oferit pe rând, din partea iubiților, o floare, o cheie de mașină, sau un inel de logodnă. De ultima comandă își amintește cu drag fiindcă amândoi logodnicii erau foarte emoționați.
Acum majoritatea angajaților sunt actori care se deghizează în aceleași costume cu care firma a început acum 18 ani, și au peruci și bărbi aduse din Finlanda, care arată mult mai veridic decât cele de aici. În ultimii ani, Iani a postat anunțuri pe site-uri de joburi ca să găsească bărbați cu barbă naturală; ei sunt cei mai căutați Moși. Săptămâna trecută, când era la cumpărături cu cei doi copii, de 7 și 4 ani, cei mici au văzut un bătrân cu barbă lungă și păr foarte bogat. „Uite-l pe Moș Crăciun”, i-a spus cel mic. S-au apropiat de el, iar copiii l-au întrebat dacă este Moș Crăciun. Bătrânul le-a spus că este o coincidență. Iani l-a căutat apoi în hipermarket și i-a propus să fie Moș Crăciun pentru firma lui. A acceptat pe loc și, câteva zile mai târziu, a oferit cadouri unor elevi, la serbarea unei școli. Cei mai buni Moși sunt cei cărora le plac copiii, cărora nu le e frică să ia în brațe un copil de un an, spune Iani, care sunt spontani și nu au trac să vorbească la serbări, unde-i ascultă și 200 de oameni.
La firma de avocatură, cei mici s-au așezat în poala lui Iani, i-au spus câteva poezii și colinde și apoi s-au ascuns repede în birourile părinților să-și verifice cadourile. A fost ca de fiecare dată, spune Iani: la 1-2 ani sunt impresionați de înfățișarea neobișnuită și nu vor să vină la Moșul, pe la 3-5 ani se aruncă în brațele lui cu bucurie, la 6-7 sunt rușinoși iarăși, iar după 8 ani sunt foarte cercetători și bănuitori.
La final, doi băieți, care aveau în jur de 12 ani, s-au postat în fața biroului unde Iani își schimba costumația, ca să afle cine e Moșul. Au intrat în cameră și l-au întrebat dacă el e Moș Crăciun. Le-a spus că sunt destul de mari încât să nu-l mai caute în jur, ci să-l caute în ei. ●
Bucureșteanul este o serie de articole săptămânale despre oameni și întâmplări din Capitală.
1 comentarii la Bucureşteanul: Moşul
Comentariile sunt închise.
S-ar putea să-ți mai placă:
Bucureșteanul: Argentin
Un stabiliment care există de 20 de ani într-un Centru Vechi tot mai schimbător – și mai și crește
MC-ul de la fântână
Marți, 17 ianuarie, a fost a patra seară de proteste în Piața Universității din București. Dacă pe partea cu Teatrul…
Mădălina Marcu: Mai întâi să ne salvăm pe noi și apoi să producem schimbare în viața altora
O specialistă care ajută donatori să găsească oamenii pe care vor să îi sprijine vorbește despre compasiune și despre cum putem ajuta inteligent.
Anul acesta, pentru prima data, am „comandat” un Mos pentru o fetita de 3 ani si jumatate. Desi parea extrem de pregatit si ca stia ce face, pe la jumatatea sacului cu jucarii fetita i-a spus respectuos ca-i sunt suficiente si ca-l roaga sa plece. Vizita n-a mai durat mult, iar dupa plecarea „Mosului”, fetita mi-a spus ca nu mai vrea sa vina mosul si parca nici de jucarii n-ar mai avea nevoie.
Ca orice alt job, este foarte important sa stii sa-l faci si, evident, nu oricine poate „presta” orice.