Am luat un an ca niciunul din memoria recentă și am rugat o serie de artiști vizuali tineri să ne arate cum l-ar anula.

Megan Dominescu este artist textil. Cu o zi înainte de starea de urgență și‐a luat un câine. Între timp, a văzut la știri că un asteroid se îndreaptă spre Terra. De aici inspirația pentru covor. Tehnica este rughooking, iar lucrarea se numește un asteroid imens. O găsești la Galeria Anca Poterasu, în București.


Maria Băcilă este artist. A experimentat doar o lună de pandemie în Austria, unde studiază la un master de art and science. Simte anul ca unul diluat, unde acasă e la intersecția dintre viața reală și internet. Lucrarea ei, <3 ̄\_(:))_/ ̄</3, se prezintă ca un moodboard al anului 2020 pe care l‐ar scrie cu emoticoane în loc de zerouri.


Emilian Mocanu are 19 ani, câțiva ani de graphic design în spate și este student la ASE. Pandemia i‐a adus insecurități provocate de știri, dar și multe proiecte. Ce vezi în lucrare este (aproape) camera lui și ce‐a simțit în ea după un burnout: oboseală, nepoftă de mâncare, singurătate. Ilustrate prin gândaci, pe care îi detestă enorm.


Diana Letzner este artist. Anul acesta nu a fost cel grozav imaginat de revelion, dar printre oboseală, frustrări, spirit frânt, au intrat și noi începuturi: s‐a apreciat mai tare, a învățat să facă pâine cu maia sau fără, a vândut printuri. Lucrarea ei este un joc: poți relua sau anula acest an. Ce faci? Hai pa, o semnează ea.


Alina Marinescu este ilustratoare. Izolarea a făcut‐o să se bucure de viață cu mai puține așteptări, deși se pregătise să‐i reziste cu stres. Lucrarea ei este despre a avea răbdare în orice perioadă de tranziție: ne adaptăm din mers, deși negrul acoperă culorile, treptat dispare și el. De aici și numele lucrării, Keep Going.


Bianca Mocan e artist vizual. Lunile pandemice au început complicat cu munca, dar s‐au liniștit de curând, spune Bianca. Lucrarea, 365+1 șobolan, este despre conectarea noastră dependentă de online și speranța că un click ne scapă de problemele din viața reală. E construită precum reclama unei oferte de neratat.


Mircea Pop are diplomă de grafician, dar se întărâtă mai des să ilustreze. Izolarea și‐a petrecut‐o desenând peisaje post‐apocalipitice. Lucrarea lui, Play with fire, e despre starea din prezent a planetei, unde dorința de a nu fi sufocat de COVID‐19 se combină cu așteptarea ca ce‐i acum să ardă și să dispară de la sine.

În pandemie, misiunea noastră rămâne aceeași: Spunem povești adevărate pentru a ne sprijini comunitatea să înțeleagă, să empatizeze, să descopere soluții și să acționeze. Pentru asta avem nevoie de cât mai mulți susținători.

Între 1 octombrie și 15 noiembrie, vrem să ne dublăm comunitatea și să ajungem la 4.500 de abonați.

Cu 15 lei pe lună sau 150 de lei pe an, ne aduci mai aproape de țintă, iar tu contribui la jurnalismul DoR.

Abonează-te.


Acest articol apare și în:


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *