Eseu vizual: Eu și Emanuel

O fotografă de 20 de ani și prietenul ei avea o relație la distanță până când au intrat în autoizolare. Timp de două săptămâni, și-au documentat zilnic noua intimitate.

În februarie 2019, am mers împreună cu câțiva colegi la Piatra Neamț ca să facem asistență la profesorul nostru de regie. Stăteam patru într-o garsonieră, și unul dintre actori ne-a primit la el pe mine și o colegă, într-o cameră liberă. Eram într-o relație atunci, și mă simțeam extrem de vinovată privindu-l pe acest bărbat nou, timid și blând, citind pe canapea, sau gătind în pijamale, sau ieșind de la duș cu părul picurând.

Colega a plecat înapoi în garsonieră. Relația s-a terminat. Între repetiții, luam dealurile din împrejurimi la picior, mâncam ecler și mergeam cu telegondola. Am rămas blocați pe Ceahlăul înzăpezit și am întârziat la repetiție – toată echipa râdea înfundat când am intrat, lăsând ace de brad pe covor din bocanci. Încercam să-i găsesc o poreclă frumoasă, dar ea nu există. Numele lui e frumos așa, întreg: Emanuel.

Când am plecat din Piatra, a venit el la Cluj. Apoi ne-am vizitat de câteva zeci de ori, eu acolo sau el aici sau amândoi în București.  Le-am făcut cunoștință părinților și am făcut o excursie cu ambele mame. Am petrecut împreună vacanțe, zile libere, chiuluri de la facultate.

El era într-o vizită care trebuia să dureze două zile când s-au închis universitățile. 

Apoi a urmat starea de urgență. S-a anulat tot, repetiții, spectacole, vernisaje. Curând, cele două zile s-au transformat în săptămâni leneșe, minunate și obositoare. Ne-am izolat la Cluj și am făcut toate lucrurile pe care de obicei nu avem timp să le facem și am stat neîntrerupt în compania celuilalt. Fotografiile noastre sunt un memento. O promisiune de statornicie într-o lume în plină schimbare. O declarație de iubire.


20 martie. Nu l-a mai durut spatele.


21 martie. Ninge.


22 martie. Îmi stă părul în ochi.


23 martie. La cină am mâncat pui cu mango.


24 martie. Onomastica mea.


25 martie. Onomastica lui.


26 martie. Se aude ceva în pereți.


27 martie. Am mers la cofetărie cu declarațiile în mână.


28 martie. Nu mai plecăm nicăieri.


29 martie. Azi mai rău, mâine mai bine.


30 martie. L-am trezit din coșmar cu un TikTok.


31 martie. Supărați.


1 aprilie. Dinastia oamenilor-plantă.


2 aprilie. Cadouri!


3 aprilie. Fiecare cu temele lui.


4 aprilie. Provizii îndestulătoare.


5 aprilie. Nimic notabil.


6 aprilie. Sims 4.


7 aprilie. Nu pot să cred că ai început ciocolata fără mine.


8 aprilie. Ține-mi locul la cursurile online.


9 aprilie. Norocoși.

Susține DoR

Te ajută ce ai citit? La DoR, credem că jurnalismul bun ne ajută să ne transformăm viețile. Oricât de imprevizibile par aceste vremuri, vom continua să scriem cu grijă și empatie, să căutăm soluții pentru a ne simți conectați și mai rezilienți. Împreună.

Susține-ne munca. Cumpără un abonament.

4 comentarii la „Eseu vizual: Eu și Emanuel

  1. Data viitoare tundeti-va in cada.
    Va trebuie doar niste ziare și nu veți mai umple prosoape de par prin casa.
    Cum mă tund eu SINGUR de ani de zile (la început mă ajuta soția, dar n-a mai fost nevoie):
    1. Cada uscata sau uda, nu contează foarte mult, dar e mai bine sa fie totul uscat.
    2. Câteva ziare cu care tapetez cada pe jumătate.
    3. Aparatul de tuns tras până la cada cu un prelungitor (eu folosesc cu cablu, am un Remington de vreo 8 ani, îl desfac si-l curat o data la 2-3 ani și funcționează perfect și astăzi și-l folosesc și la tunsul bărbii, nu îmi mai rad barba cu lama de ani de zile)
    4. Pozitia corpului pe vine și cu fața la ziare, tund tot
    5. La final, voi avea câteva fire de par pe laba piciorului. Scutur parul de pe scalp și barba pe ziare, le împăturesc și gata, niciun fir de par pe nicăieri. Mint. Poate, doua.
    De unde am mereu ziare? Strâng pliantele hipermarketurilor de pe la cutia de scrisori sau când sunt la ei in magazine. Am stocuri! 🙂 😛

  2. Am explicat de n-a înțeles nimeni nimic. Tipic eu. 🙂
    Așadar, TE BAGI IN CADĂ, și din cada efectuezi operațiunea de tundere. Ca asta era și ideea mea, de a te tunde IN cadă.

    Spor la tuns! 🙂

    1. Genial Ionut!

  3. Nu avem cada, dar treaba cu ziarele va fi de mare folos in viitor. Multumim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *