[FOTO] Școala la simultan

În căsuțe de lemn sau clădiri renovate cu termopane și table magnetice, peste 122.000 de elevi învață în clase cu regim simultan în România, cu aproape 65% mai mulți ca în urmă cu cinci ani.

Atunci când într-o școală nu se poate înființa o clasă de sine stătătoare pentru că sunt mai puțin de 12 copii într-o generație, două sau mai multe generații ajung să învețe în același timp în aceeași clasă. Sistemul poartă numele de învățământ în regim simultan, pentru că un cadru didactic e nevoit să predea simultan elevilor de mai multe niveluri diferite. 

Conform datelor obținute de la Ministerul Educației, dacă în anul 2015-2016 erau în toată țara 74.581 de elevi în 4.977 de clase în care învață în același timp două sau mai multe generații de copii, în prezent s-a ajuns la 122.691 în 8.235 de clase. Comparat cu numărul total de elevi până la clasa a VIII-a, cei de la simultan reprezintă în anul școlar curent peste 7,5%, ponderea lor fiind cea mai ridicată la clasele primare (aproape 11%).

După cum spune expertul în educație Marian Staș, este evident că situația e generată de „declinul demografic semnificativ” din România. 

De altfel, o creștere bruscă în această formă de școlarizare s-a petrecut în 2016 când, în comparație cu anul precedent, s-au adăugat 40.000 de școlari care trebuiau să împartă orele cu elevi din alte clase. Explicația? Statisticile oficiale arată că în 2015 și 2016 au avut loc scăderi foarte mari în privința numărului de elevi din învățământul preuniversitar.

Sursa: Ministerul Educației Naționale

Clasele cu regim simultan sunt organizate doar în învățământul primar și gimnazial. Potrivit normelor Ministerului Educației, ori de câte ori este posibil, copiii din învățământul primar ar trebui să fie grupați astfel:

  • Clasa pregătitoare cu clasa I și clasa a II-a și, respectiv, clasa a III-a cu clasa a IV-a.
  • La gimnaziu, formula recomandată ar fi clasa a V-a cu clasa a VII-a, iar clasa a VI-a grupată cu a VIII-a – dar metodologia permite chiar organizarea unei singure formațiuni de studiu pentru toate clasele de la învățământul gimnazial, dacă numărul total de elevi este sub 12.

Practic însă școlile pot decide și alte combinații, atât timp cât clasele primare învață separat de cele gimnaziale, iar elevii de clasa a VIII-a studiază separat la materiile pentru Evaluarea Națională.

Expertul în educație Marian Staș vede și aspecte pozitive în creșterea numărului de clase de simultan, căci poate fi începutul unui alt model educațional, în care copii de vârste apropiate se ajută unii pe alții în procesul de învățare, cu posibile rezultate benefice. El adaugă însă că intervin problemele construcției unei pedagogii și a unui mod de interacțiune adecvate acestui model. 

Am mers în ultimele două luni în mai multe județe din țară pentru a descoperi cum arată învățământul simultan din România, din Maramureș până în Călărași. Învățătorii și profesorii cu care am vorbit au oscilat între descrierea muncii lor ca „groaznică” sau ca „un joc de șah”. 

Cătunul Cornățea, județul Maramureș

Ana Masznica este învățător suplinitor de peste un an în cătunul Cornățea, județul Maramureș. Ca să ajungă la ora 9:00, când începe școala, pleacă de acasă puțin înainte de ora 7:00.

Din cauza caselor răsfirate ale satului și a potecilor acoperite câteodată de glod, mersul și plecatul de la școală sunt un efort.

Bocancii murdari de mai jos sunt ai lui Ioan. Băiatul face o oră pe drum. Când nu are cine să-l însoțească, trebuie să renunțe.

Școala primară din Cornățea este căsuța unui localnic pentru care statul plătește 150 de lei chirie lunară. În ea abia încap rechizitele, o sobă și cei șapte elevi aflați în trei ani diferiți de studiu, cărora le este învățătoare Ana.

Lecțiile sunt întrerupte pentru ca unul dintre copii să alerge să ia lemn pentru sobă. Încăperea se răcește repede din cauza crăpăturilor de la ferestre și ușă. În pauze, copiii se joacă de-a v-ați ascunselea și își mănâncă pachetul împărțindu-l între ei.

De câțiva ani, orele s-au mutat din școala veche care a început să se dărâme. În iernile lungi copiii trebuie să își facă cărare până la toaleta din curte și până la vechea școală de unde se alimentează cu lemne pentru încălzirea odăii.

Comuna Poienile de sub Munte, județul Maramureș

Școala din Poienile de sub Munte este construită în 2004 de primărie din fonduri externe obținute prin Ministerul Educației. Clădirea nu are toaletă în interior, dar un corp nou, cu mai multe toalete, este în construcție.

Copiii care aleg să continue școala mai departe de clasele primare din cătunul Cornățea fac zilnic calea de două ore spre școala din Poienile de sub Munte. Și aici sunt clase cu predare simultană. Clasa I învață în aceeași încăpere cu a IV-a. Scăderea natalității și migrația în străinătate sunt principalele motive pentru care este nevoie de gruparea claselor.

Din cauză că terenul este prea mic, școala nu are un teren de sport astfel încât orele de educație fizică se desfășoară de-a lungul zidurilor.

„Sunt și avantaje pentru învățământul simultan: copiii învață să lucreze independent. De acum o să lucrăm din ce în ce mai mult așa. Numărul copiilor scade de la an la an”, spune învățătoarea Irina Bucurici.

Satul Dolheni, județul Sălaj

Școala primară din Dolheni funcționează într-o clădire cu pereți crăpați și tâmplărie veche. Are trei încăperi pentru cele două clase simultane și grădiniță. Un corp nou de clădire, din 2009, adăpostește centrala termică pe lemne, care nu face față când temperaturile scad mult.

Mulți copii sosesc la școală fără ghiozdane și fără cărți sau caiete, iar învățătorul Florin-Radu Thira este cel care le dă ce le trebuie. „Familiile lor nu pun mare preț pe carte, iar copiii sunt ținuți acasă ca să aibă grijă de frățiori mai mici sau ca să lucreze cu părinții”, spune el.

Florin-Radu Thira este în învățământ din 1997. S-a născut aici, în Dolheni, unde tatăl său a fost tot cadru didactic. Își amintește de învățătorul său, Gheduț din localitatea Șasa. Și pe vremea sa era educație simultană.

Fiecare corn neterminat este păstrat cu grijă de copii într-un lăcaș de deasupra cuierului. Sunetul de clopoțel îi scoate pe copii afară în curte.

Comuna Letca, județul Sălaj

În școala din comuna Letca, județul Sălaj, din cei 119 elevi mai mult de jumătate învață în clase cu regim simultan. „Fiecare profesor, învățător, adaptează programa la 25 de minute față de 50 de minute cât durează o oră întreagă. Acesta este un dezavantaj pentru elevi”, spune directoarea Simona Anamaria Ilieș.

Patru elevi de clasa a VII-a învață matematică alături de cei mai mici din clasa a V-a. „Acum se dorește o implicare activă a elevului în actul de învățare, ceea ce nu se poate face la predarea simultană. Nu ai timp să interacționezi cu copiii”, spune directoarea Simona Ilieș.

Satul Plumbuita, județul Călărași

La școala primară din Plumbuita, județul Călărași, sunt 15 copii care învață în sistem simultan, atunci când nu lipsesc din cauza îmbolnăvirilor. Într-o încăpere studiază toții elevii din clasa pregătitoare, clasa I, a II-a și a IV-a. Clasa a III-a nu există anul acesta.

Începând cu 1979, învățătoarea Elena Ariton a lucrat toată viața numai în clase cu predare simultană. Când unora le predă comunicare în limba română, cu alții trebuie să facă științele naturii sau matematică. Cei din clasa pregătitoare desenează. „E ca un joc de șah” lecția de simultan, spune învățătoarea, care în vară iese la pensie.

Copiii se descalță înainte să intre în clasă și apoi poartă papuci de casă la ore. Deși prin satele din care vin e asfalt pe strada principală, tot nu e suficient pentru ca mizeria să nu se adune pe încălțăminte.

Școala din satul Plumbuita, comuna Tămădău Mare, a fost reparată și condițiile sunt decente. Doar copii nu prea mai sunt în sat. Anul acesta este ultimul în care clădirea mai găzduiește cursuri simultane, potrivit directorului Daniel Radu Drăghicescu, căci elevii vor fi mutați în școala din Tămădău Mare. Aici va rămâne doar grădinița.

La plecarea de la școală, învățătoarea Elena Ariton îi mai ajută pe copii să se îmbrace și să se încalțe. Crede că simultanul are și unele beneficii pentru copii, căci văd ce se mai face și în anii următori sau recapitulează mai ușor, dar tot greul pică pe dascăl: face munca a patru învățătoare.

În Plumbuita, elevii sunt aduși și din alte două sate cu microbuzul. 

Învățătoarea Elena Ariton ține să reamintească în final că simultanul a fost baza învățământului românesc, că nu e neapărat un lucru rău.

Comuna Ulmi, județul Dâmbovița

În Ulmi există clase de simultan și la gimnaziu. Cadrele didactice nu sunt o problemă, spune directoarea unității de învățământ. Aproape toți sunt titulari.

Profesorul de matematică Valentin Cristea ajută la tablă o elevă în vreme ce la a doua tablă un băiat din altă clasă lucrează singur.

În timp ce unii dintre copiii de la simultan pregătesc dansurile pentru serbarea de Crăciun, o colegă își face temele.

Școala din Ulmi pierde elevi din cauză că orașul Târgoviște este foarte aproape și unii părinți aleg să-și trimită copiii acolo. O altă problemă este migrația familiilor în țară sau străinătate.

La Ulmi, e un amestec de condiții care au dus la apariția învățământului simultan: îmbătrânirea satelor comunei, dar și faptul că familiile care își construiesc case aici, fiind aproape de Târgoviște, sunt mai degrabă legate de oraș. Pe raza comunei s-a deschis inclusiv o fabrică Arctic, deci localitatea e avantajată din punct de vedere economic.

Directoarea școlii gimnaziale Ulmi, Mădălina Folea, e profesoară de franceză și italiană. A venit în sat de la un liceu din Nucet, Dâmbovița, și aici a fost pentru prima dată când a predat franceza în regim simultan. „Mi s-a părut, credeți-mă, foarte greu.” S-a obișnuit însă.

Directoarea ține o oră de franceză la clasa a VII-a și a VIII-a. Această grupare la nivelul gimnazial este un fenomen recent, de după 1989.

Mădălina Folea povestește că, la simultan, copiii mai mari îi mai ajută pe cei mici. Câteodată e și invers. „Pun o întrebare la clasa mai mare și am surpriza să-mi răspundă cei mici. Cu toate că ei au altceva de făcut, cunoștințele de la a VII-a sunt proaspete. Pentru cei de la a VIII-a e recapitulare.”

O elevă de la simultan se plictisește și desenează în timpul orei de franceză predată în regim simultan.

Părinții care au copii buni la învățătură nu sunt încântați dacă li se spune că vor trebui să intre în clase grupate, povestește directoarea. Foarte probabil, dacă familiile au resurse financiare, îi vor trimite la altă școală.


Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului Școala9, creat de DoR și BRD – Groupe Société Générale.

Ți se pare important ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *