Lăcrămioara

Lăcrămioara este una dintre cele 3.7 milioane de femei din UE care au fost supuse violenței sexuale în ultimul an.


În concepția generală, agresorii sexuali sunt necunoscuți care abordează victimele. A accepta un act sexual de teama unui conflict, a fi forțat să participi la practici sexuale nedorite, a fi umilit sau jignit cu privire la capacitatea de a întreține relații intime se încadrează tot în categoria violenței sexuale. Cifrele violului marital și ale violenței sexuale comisă de partener sunt în mare parte necunoscute în România fie pentru că victimele sunt prea rușinate pentru a reclama, fie pentru că nu percep actele sexuale forțate ca pe o formă reală de violență.

Lucram amândoi în comunicare și ne-am cunoscut la birou. Aveam 26 de ani, filosofam despre viață, glumeam, se purta foarte frumos. În 2013, după ce mi-am schimbat jobul și nu mai eram colegi, am început să ieșim împreună. După câteva săptămâni, nu m-a mai invitat nicăieri. Venea la mine, bea ceva, fuma câteva țigări, făcea un duș, apoi se trântea în pat. Mă puneam lângă el, mă lua în brațe și făceam sex. Când i-am spus că aș vrea mai mult, ne-am despărțit.

M-a sunat după vreo lună și am cedat pentru că îmi era dor de el. Ajunsese doar să vină să mănânce, să facă duș și să se pună în pat. Când încercam să vorbesc îmi spunea „taci că te arunc pe geam”. Am crezut că e obosit din cauza jobului.

Intr-o seară nu aveam chef să fac sex pentru că tocmai vorbisem cu sora mea care era bolnavă grav. Stăteam în pat și când l-am refuzat, mi-a prins clitorisul între două degete și a strâns. Mă durea. Îmi repeta „Nu vrei sa faci sex? Nu vrei?”. Nu aveam cum să mă lupt cu el, e un bărbat masiv, din două palme mi-ar fi rupt capul. Am făcut sex.

Dimineața, mi-am spus că el n-are nicio vină că eu eram supărată. Până la urmă nu îmi ceruse ceva imposibil. M-am învinovățit și am șters tot cu buretele, dar el m-a căutat tot mai rar. Bănuiam că are pe altcineva și mă durea foarte tare fiindcă eram îndrăgostită de el.

După o pauză de câteva săptămâni, a apărut la mine la ușă cu un trandafir și am crezut că sunt cea mai norocoasă femeie de pe pământ. Îmi fusese atât de dor de el. Am stat puțin la povești în bucătărie, apoi am intrat în dormitor. M-a luat în brațe, m-a sărutat, m-a întins pe pat. Mă simțeam superb. Nu îmi venea să cred ca era tandru; de obicei se punea pe spate și îi făceam toate plăcerile. M-am relaxat și eram chiar fericită. În timp ce făceam sex, a intrat tare, fără să anunțe, în fundul meu. Am crezut că mor și am țipat. M-a ținut strâns și a mai intrat de două ori, cât a putut de tare. Tremuram. Am reușit să îl conving să iasă. L-am întrebat de ce a făcut-o, dacă i-a plăcut. Mi-a spus că nu, dar că vrea să încerce. A vrut să continue să facem sex, dar i-am spus că nu mai sunt în stare. A râs și mi-a spus: „du-te la baie”.

Nici atunci nu l-am învinovățit. Mi-am spus că eu sunt de vină fiindcă i-am permis să mă folosească doar pentru sex. Toate prietenele mele erau împotriva acestei relații, una mi-a spus că ce mi s-a întâmplat a fost viol. I-am spus că nu e adevărat. Fizic simțeam urmările forței cu care m-a penetrat, nici acum după patru luni nu m-am refăcut complet. Emoțional nu puteam să accept că bărbatul de care eram îndrăgostită m-ar fi violat.

După noaptea aia a trebuit să merg la ginecolog fiindcă nu eram OK. Nu m-am gândit să-l reclam la poliție pentru că nu știu cum se numește ce mi s-a întâmplat. El a mai venit de câteva ori la mine, dar îi făceam un masaj și adormea. Apoi n-a mai venit, probabil pentru că nu mai puteam să mai fac sex.

Am fost fraieră, am crezut că omul se schimbă, că mă iubește, că e vina mea că am fost prea permisivă. Nu acceptam că mi se poate întâmpla așa ceva. Am avut câteva căderi nervoase, nu am mai putut să fac sex cu nimeni. Am vorbit doar cu câteva prietene despre asta.

Acum trebuie doar să îmi revin, să mă scutur de ce a fost și să merg mai departe. Vreau să întâlnesc un băiat mișto care să mă iubească; și mai vreau să nu mi se mai întâmple.

Acest text face parte din Toată lumea din familia noastră, un proiect editorial al DoR din 2014, care încearcă să explice nuanțele violenței în familie în România.