Mihaela Prioteasa

Educatoarea din Craiova care ajuta copiii din comunitate a murit la 32 de ani de COVID-19.

De Maria Bercea
Fotografie de Raluca Mărgescu

Această poveste face parte dintr-o serie despre cei pe care i-am pierdut în pandemie. Obiectul din fotografie este una dintre brățările purtate de Mihaela și fiul ei la maternitate. Am primit-o de la familia ei pentru a o include în articol.

În februarie, când s-a întors la grădinița din Filiași unde era educatoare la grupa mijlocie, Mihaela era îngrijorată că s-ar fi putut îmbolnăvi și că trebuie să-l lase acasă pe Luca, băiețelul ei de 3 ani, de care fusese nedespărțită în anul de pandemie. Dar și la grădiniță copiii aveau nevoie de ea.

Lucra ca educatoare și pe vremea când făcuse Teologia la Craiova și-l cunoscuse pe Ionuț Prioteasa. Ea era mai retrasă, el mai rebel, dar după facultate au început să vorbească pe Facebook și într-o sâmbătă el a așteptat-o la gară cu un trandafir roșu. Când Ionuț i-a dat floarea, ea s-a fâstâcit și a scăpat-o. S-au plimbat prin ploaie, iar când a ajuns acasă Ionuț le-a spus părinților că a găsit femeia cu care o să se însoare.

S-au căsătorit opt luni mai târziu. În 2015, el a devenit parohul bisericii din Răcarii de Sus, satul de lângă Filiași unde lucra și ea. Timp de patru ani, Mihaela a cumpărat rechizite și a făcut pachețele cu mâncare pentru doi frați pe care părinții nu-și permiteau să-i trimită la școală, iar Ionuț i-a dus în fiecare dimineață cu mașina. În 2017 s-a născut Luca. Mihaela îi citea povești, îl fotografia în costum național, îi făcea tort în formă de mașinuță, alerga să ajungă mai repede la el după serviciu.

Când a plecat de acasă cu salvarea în februarie, i-a spus lui Ionuț: „Să nu cerți copilul, să ai grijă de el, să-l iubești ca pe ochii din cap”. Mihaela s-a stins pe 14 martie. La înmormântarea ei au venit 35 de preoți și peste 300 de persoane – rude, prieteni, părinți ai copiilor de la grădiniță.

Ionuț nu și-a mai tăiat părul și barba și merge zilnic la mormântul Mihaelei. „Mi-am pus întrebarea de ce s-a întâmplat, am avut o perioadă în care ajunsesem la o relație de amiciție cu Dumnezeu, doar ne salutam și atât”, spune el. Dar un alt preot i-a dat un răspuns: Dumnezeu e ca un grădinar. Grădinarul culege mărul când e copt și bun de mâncat.

Luca, care-și petrece acum zilele la mătușa lui, alături de verișori și de o bunică, a întrebat într-o seară dacă mama lui este înger, iar Ionuț i-a spus că da. De atunci, când își face rugăciunea nu mai spune „înger, îngerașul meu”, ci „mami”.

Continuăm să spunem aceste povești. Dacă și tu ai pierdut pe cineva din cauza virusului și ai vrea să ne povestești despre cine a fost, scrie-ne mai multe în acest formular sau dă-l mai departe în comunitatea ta.

Ți se pare important ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.


Acest articol apare și în:


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *