Nuntă în Oaș
După ce muncesc din greu tot anul în străinătate, oamenii din Oaș trebuie să meargă acasă la nunţi. Un oşean care nu vrea să-şi atragă vorba satului merge într-o vară şi la 20.
Am început seria Mândrie şi Beton, în care fotografiez viaţa maramureşenilor şi oşenilor care pleacă la muncă în străinătate, acum doi ani. Am crezut că o închei într-o săptămână şi m-am lungit doi ani, başca i-am mai căutat şi prin Paris. Fiecare tură de documentare începea cu certitudinea că e ultima – şi se încheia cu gânduri despre ce o să fac în următoarea. La sfârşitul anului va apărea mandriesibeton.ro şi un scurtmetraj documentar, a cărui postproducţie îmi provoacă insomnii. Îmi place să cred că la un moment dat voi putea scoate şi o carte.
După ce muncesc din greu tot anul în străinătate, oşenii nu-şi trag sufletul nici acasă. Trebuie să meargă la nunţi. Un oşean care nu vrea să-şi atragă vorba satului merge într-o vară şi la 20. Cei care au copii mici încep să meargă cu stricteţe la nunţi pentru a-şi asigura numărul de nuntaşi din viitor. Cum altfel să adune o medie de 1.000 de invitaţi, epuizaţi fizic şi financiar?
O nuntă obişnuită costă între 40.000 şi 50.000 de euro şi, dacă vin aproape toţi invitaţii, produce în jur de 100.000. Totul este organizat cu firme specializate, de aceea toate nunţile au acelaşi meniu. Un costum de mireasă cântăreşte peste 20 de kilograme şi costă între 2.500 şi 8.000 de euro, în funcţie de pietrele cu care este împodobit. În urma migraţiei, pe costumele oşeneşti au început să apară cristale Swarovski. Cizmele sunt făcute la comandă la cineva în sat şi sunt atât de rigide încât nu există glezne de mireasă fără răni.
Un oşean cheltuieşte vreo 3.000 de euro pe an pe nunţi – dacă sunt şi de-ale apropiaţilor, suma trece de 5.000. Plus rochiile şi coaforul – în Negreşti Oaş sunt peste 25 de saloane, cu programări făcute din străinătate, cu luni bune în avans. Merg cu plăcere la prima şi la ultima. Restul sunt o rutină spre care se târâie aproape zilnic, obosiţi şi mahmuri.
Acest articol apare și în:
S-ar putea să-ți mai placă:
Tuberculoza, boala tăcerii
România are cei mai mulți bolnavi de TBC rezistent din Europa. O poveste despre oameni și statistici.
Cum îmbătrânim în România?
Cât de pregătită va fi societatea românească pentru numărul tot mai mare de bătrâni din viitor. Va putea să le ofere o viață demnă, sănătoasă, activă? Sau, mai corect spus, va putea să ne ofere?
Mame mici
Cum naști și cum crești un copil, la 15 ani.