[24/7] Bere artizanală

Alexandru și Laurențiu nu erau specialiști în bere, dar încercaseră multe beri de-a lungul timpului. Tu știai cum a apărut Zăganu?

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Abonează-te ca să-l primești și tu.

CE FAC: Bere artizanală
Antreprenori: Alexandru Geamănu și Laurențiu Bănescu
ÎNFIINŢAT: București – Măneciu-Ungureni, 2013

Pe la jumătatea drumului dintre Brașov și Ploiești – dar nu drumul bătut al Văii Prahovei, ci cel alternativ, prin Cheia, pe care-l recomandă Poliția când e trafic intens – în Măneciu-Ungureni, s-a înființat, prin 1996, o fabrică de bere. Tot prin anii ’90 s-au cunoscut și Alexandru Geamănu și Laurențiu Bănescu. Fabrica a funcționat până în 2011, timp în care cei doi prieteni au lucrat, în București, în companii mari – unul în publicitate, celălalt în vânzări și marketing. În 2012, au hotărât să facă o afacere împreună.

Alexandru și Laurențiu nu erau specialiști în bere, dar încercaseră multe beri de-a lungul timpului, mereu căutând berea locului când călătoreau. Și-ar fi dorit un brew-pub, dar și-au dat seama repede că investiția era prea mare pentru ei. Apoi au găsit fabrica de la Măneciu, între timp închisă și scoasă la vânzare. Din economii, moșteniri și credite, cei doi au strâns 200.000 de euro pe care i-au investit în fabrică, punerea în funcțiune, taxe și garanții.

Până la începutul anilor ’90, în România existau vreo 125 de fabrici de bere, în cele mai multe cazuri fabrici mici ale câte unui orășel. Așa că, atunci când au devenit berari, și-au dorit să contribuie la revitalizarea berilor românești, să facă o bere bună și să facă un business din asta. Au găsit-o la Măneciu pe Ileana Drăghici, berăreasa ai cărei învățăcei se consideră. Împreună cu ea au creat berea blondă și cea brună care astăzi se găsesc în toate barurile cu suflu nou din București, Cluj și nu numai. Beri artizanale, nepasteurizate (prin pasteurizare sunt ucise drojdiile vii și o mare parte din arome), proaspete (cu un termen de garanție de 45 de zile). A treia bere creată de ei este o nefiltrată, berea casei de la Berăria H. Deși în meniurile restaurantelor vinul sau berea casei sunt de obicei cele mai ieftine, în meniul de la H berile marilor producători sunt semnificativ mai ieftine decât cea „a casei”, făcută cu grijă, fără compromisuri, la fel ca celelalte două.

În octombrie 2013, când au luat autorizația, au pornit cu patru angajați. Acum, după doi ani, au 15 și au adoptat gluma unui funcționar de la vamă, venit în control: „Suntem a doua fabrică de bere ca mărime, din județul Prahova”. E a doua fabrică pentru că mai există una singură, Bergenbier, la Ploiești. Au avut, încă de la început, un business plan și încă mai au pentru cinci ani de acum înainte. Laurențiu are experiență în domeniu, din companiile unde a lucrat, așa că s-a ocupat mai mult de partea financiară, de făcut calcule și adaptat planul, de căutare de clienți noi. Spune că la fiecare două săptămâni se uită pe planuri și compară evoluția. Multe lucruri le-au învățat și le-au aflat însă din mers. „Înveți, asta e ideea”, spune Alexandru, care a preluat mai mult din partea tehnică din logistică și din operațiunile de zi cu zi ale fabricii. N-au știut câtă muncă va fi necesară, că va fi nevoie să facă livrări personale sâmbătă seara, dar au avut un obiectiv și asta i-a motivat. Unul dintre ei e mai mult cu cifrele și celălalt cu acțiunea, dar iau deciziile mari și fac strategii împreună, și amândoi se ocupă de marketing. Rezultatele din primul an, 2014, au fost exact cum era prevăzut în plan, dar al doilea pare că va fi peste așteptări. Au avut zile în iulie cu vânzări cât în toată luna octombrie 2014. În 2014 au vândut 1.200 de hectolitri, iar pentru 2015 estimează vânzări duble. Pentru comparație, fabrica Bergenbier produce trei milioane de hectolitri și are 270 de angajați.

Sunt însă prudenți și așteaptă sfârșitul de an pentru o concluzie. O creștere prea bruscă ar putea să le dea peste cap procesele într-o fabrică atât de mică. Spun că lumea îi întreabă uneori despre „linia de producție”, iar ei râd pentru că nu au o linie, ci „o mașinuță” cu șase capete de capsare. Dar Alexandru vede progresul după doi ani și jumătate de muncă, dintre care doi ani „de scenă”: „La început mergeam din bar în bar cu sticlele la degustare. Acum ne sună lumea.”

Apariția Zăganului, la doi ani după microberăria care produce Terapia la Timișoara, a deschis uși și urechi pe piața producției, distribuției, vânzării și consumului de bere, iar fondatorii lui știu asta. Pe o piață dominată de contracte de exclusivitate între baruri, terase și producătorii mari, berarii mici intră greu. „Cred că am creat o piață, în sensul că am deschis cumva ochii chiar și celor 300 de locații care ne-au refuzat din cauza contractelor de exclusivitate,” spune Alexandru. „Chiar ne-a spus un alt micro-berar că-i e mai ușor să meargă în locurile unde suntem noi, să meargă să ducă bere.”

Pe ceilalți producători de bere artizanală, apăruți după ei, precum Sikaru sau Ground Zero, nu i-au considerat niciodată concurenți. Se gândesc în schimb la eforturi comune și la o asociație a micilor producători de bere. Până atunci vor să scoată în lume, anul acesta, două noi beri.

Microberarii de la Fabrica de Bere Bună spun că fac ceea ce cred că e corect, cu intenția de a fi fideli valorilor. „Dacă asta înseamnă că părem contra curentului, atunci e posibil să fie, dar nu e intenția să fie așa.” Într-o societate în care tot mai mulți caută drumuri alternative, e tot mai vizibilă ascensiunea gusturilor alternative și se vor găsit tot mai mulți – și mai diverși – care să le satisfacă. ●

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Ghidul a plecat în lume odată cu DoR #22, în decembrie 2015. Abonează-te ca să-l primești și tu.