Comic: Copilul vrea în parc, dar copilul stă în casă

Dialoguri dintre un tată și fiul de patru ani despre ieșit în parc, ședințele mamei din bucătărie și ce vor face când pandemia va trece.

07:40

– Hai, trezește-te! E dimineață. Mama, tata, treziți-vă!

– Mai lasă-l pe tata să doarmă că a lucrat până târziu. Hai să te joci în sufragerie și mă mai lași și pe mine să dorm puțin pe canapea. Te joci cu lego în liniște.

– Și îmi dai turtă dulce?


10:25

–  Tata, mă ajuți să tai masca asta? Hai tataaaa!!! Mă ajuuuuuți?

–  Da, stai să răspund la mailul ăsta, e super urgent. Două secunde.

–  Dar ai zis că mă ajuți, că nu reușesc…

–  Gata, am venit!


11:10

– Te rog frumos să nu o deranjezi pe mama în ședință. Nu merge în bucătărie.

– Dar stau liniștit, promit.

Cu o cască în ureche: – Da, da și eu sunt de acord cu asta!


12:05

–  Matei, te-am rugat de 15 ori să iți strângi jucăriile. Dacă nu te mai joci cu ele, le strângi, asta e regula.

–  Dar mă mai joooc. Îmi faci o sabie din bețele ăstea? Vreau să fiu cavaler!

–  Iți fac dacă iți strângi jucăriile (așa, să văd ce mai zic aștia pe Facebook)


15:17

– Mama, când trece Coronavirus, mă iei cu tine la birou?­­­­

– Da, dragule! Dar mai durează…

– Și ai să mă prezinți colegelor că eu sunt Matei Ungureanu!


17:38

–  Mergem cu bici în parc? Vreau în parc! Vreau în paaaaarc!

–  Dragule, ți-am explicat că nu e ok să ieșim. Vrei să îți citesc ceva? Alege tu ce vrei să îți citesc.

–  Nu vreau să îmi citești, vreau în parc!


20:05

–  Spală-te pe mâini și hai să mâncăm!

–  După ce mâncăm ne uităm la un film?

–  Ai văzut ieri două filme, poate mâine… (oare să postez ceva pe Instagram?)


21:15

– Ce de mult nu am mai mers la bazin toți trei. Ce ne mai distram în apă, dar fară învățătoare, doar noi trei. Când mai mergem?

– Clătește bine burtica. Și pe picioare dă bine cu apă.


22:35

– Hai să ne uităm la un serial, rapid, și apoi mai lucrăm…

– Dar un singur episod, că mâine o luăm de la capăt!

Contribuie și tu la poveștile care vindecă.

Tot ce-am trăit în ultimii doi ani ne-a însemnat pe viață și va lăsa în continuare urme. La DoR vom continua să scriem despre suferințe individuale și colective, cum le înțelegem și le transformăm în surse de putere și încredere, cum reclădim ce nu mai e și cum găsim soluții la lipsurile și ineficiența sistemelor care ne trădează. Cumpără un abonament digital ca să ne susții misiunea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.