Cum îi împacă medicii pe sătenii de acasă cu cei întorși din afară?

La sate, lipsa de încredere era deja o frână în colaborarea dintre oameni. Pandemia o intensifică.

Tensiunea coronavirusului cuprinde satele din România, unde casele sunt periodic golite de oameni plecați la muncă în străinătate, dar care acum se întorc fie speriați de pandemie, fie pentru că au rămas fără locuri de muncă în țările blocate cine știe pentru cât timp. Localnicii cu care se știu de-o viață îi primesc acum cu suspiciune sau se feresc de ei. Teama de auto-izolare a sătenilor care vin din țările de risc întâlnește teama de îmbolnăvire a localnicilor, majoritatea vârstnici. Și-n această lume care se împarte în două, cu toții își îndreaptă privirea și caută răspunsuri de la un singur om: medicul de familie din sat. 

Am stat de vorbă cu trei doctori din comunele a trei județe diferite să aflăm cum se informează sătenii despre coronavirus și care le sunt grijile, acum, când vecinii lor se întorc acasă. Sfaturile zilnice despre igienă și distanțare socială i-au făcut pe unii să înțeleagă că nu e doar o răceală, pe când alții își văd de viață ca până acum. Păstrează spațiu de un metru între ei la coadă la farmacie, dar cu greu sparg grupul la cârciuma satului.

Aceste localități au și centre de permanență, cu medici de gardă non-stop, și sunt cazuri fericite pentru săteni. Sunt însă 328 de comune în România (care însumează o populație de aproape 560 de mii de locuitori) la care astfel de sfaturi ajung prin altă căi sau deloc, pentru că n-au medici de familie, conform unui raport realizat de Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie (FNPMF) în februarie anul acesta.

Cea mai mare provocare de-acum pentru autoritățile locale e să împace grupurile de întorși din zonele de risc cu cei de-acasă. „În mediul rural există acest stigmat, că dacă ești auto-izolat ești ciumat”, spune unul dintre medicii cu care am vorbit. Altul a refuzat să ne spună numărul oamenilor din localitate care sunt auto-izolați la domiciliu, pentru că au fost situații când sătenii i-au arătat cu degetul pe stradă, iar asta a amplificat mai mult conflictul. 

Medicii se tem de cum ar putea evolua situația pentru că nu toți respectă procedurile. Sunt nemulțumiți că Direcțiile de Sănătate Publică (DSP) nu răspund la telefoane oamenilor sau că sunt nevoiți să-și improvizeze măști chirurgicale la croitorie. Cum comunică, în cel fel colaborează și cât de mult sprijin își oferă instituțiile medicale între ele e, însă, cealaltă criză care mocnește în această perioadă.  


Cât timp completează câteva rețete medicale în biroul său, doctorul Cătălin Petrencic din comuna Mănăstirea, județul Călărași, trage cu ochiul spre sala de așteptare. Sunt doi-trei săteni așezați pe scaune și se uită la televizorul din hol. Curg știri despre măsurile privind starea de urgență instituită în toată România pentru prevenirea răspândirii coronavirusului. Se uită și nu spun nimic.

Ceva s-a schimbat în ultimele zile în cabinetul unde vin zilnic și 40 de pacienți, spune medicul. „E, așa, o liniște.” În urmă cu o lună, când la televizor erau știri alarmante doar despre numărul mare de persoane infectate în China, priveau cu detașare și schimbau pe hol impresii. „Ei, să fie la ei acolo.” Acum nu mai spun prea multe. „E o liniște indusă de teamă, care-i face să nu mai comenteze deloc.” Se tem cu adevărat că virusul va ajunge până la ei în sat și se vor îmbolnăvi.

Panica i-a cuprins cel mai tare săptămâna trecută, când România încă nu intrase în stare de urgență, dar era deja o agitație națională din cauza virusului.

Umbla zvonul prin comună că bărbatul care se întorsese în urmă cu câteva zile din Israel are febră și frisoane. Venise pe 3 martie, când Israelul avea trei cazuri confirmate cu COVID-19 (în prezent, pe 18 martie, sunt 427). Petrencic nu știa despre el, așa că l-a sunat imediat. A aflat că bărbatul, care urmărise cum hărțile lumii se colorează tot mai mult în galben și roșu, a încercat să stea mai mult în casă. Dar în urmă cu câteva zile a început să se simtă rău. Nu mai dormea noaptea bine, nu respira cum trebuie și avea palpitații. Nimic însă despre febră. Medicul i-a explicat că nu avea simptome care-l făceau suspect de coronavirus, ci mai degrabă unele pe care, în plină pandemie și frică, și le amplificase singur. Se teme însă că poate fi doar o chestiune de timp până la primul pacient confirmat din sat.

Tensiunea i-a cuprins pe mai mulți săteni. De când în sat se vorbește doar despre îmbolnăvire, restricții și izolare, e un disconfort care bântuie Mănăstirea, o comună de la Dunăre, cu alte două sate surori, Sultana și Coconi. „E o agitație din asta, că nu ai loc, ceva ce nu-ți convine și te deranjează fără să poți să identifici ce”, spune doctorul care are în grijă aproape 2.000 de pacienți. Le-a spus ce să facă, dar mai ales ce să evite. „Oamenii trebuie învățați să stea acasă și să nu intre în contact unii cu alții. Le-am spus să nu participe la întruniri și să nu intre în contact cu persoanele pe care nu le cunosc.” 

Pentru că, spune medicul, într-o comună cu puțin peste 3.000 de locuitori, toți se știu între ei. Știu și cine pe unde a plecat la muncă în străinătate. Pentru că autoritățile din sat nu au o evidență clară a persoanelor plecate, au vorbit recent că trebuie să meargă din poartă în poartă și să întrebe. Medicul e de părere că ar fi trebuit să înceapă „cercetarea” încă de când virusul se împrăștia în toată Italia, fiindcă era de așteptat ca cei din mediul rural se vor întoarce. 

Petrencic s-a gândit cum să împace găștile celor veniți cu cei de-acasă. Au fost situații când sătenii nu au declarat când au ajuns acasă din Italia, de exemplu, dar și că alți vecini au preferat să închidă ochii. De aceea, nu știe precis câți s-au întors. Funcționează mai mult „pe auzite”, așa cum și el a aflat că, în urmă cu o zi, în comuna alăturată, a ajuns un autocar cu localnici întorși din străinătate. „Oamenii văd treaba asta ca pe o turnătorie”, spune doctorul. Le-a explicat că, de fapt, e un mod de a-și proteja neamurile și vecinii, dar și pe cei din auto-izolare.

„E o teamă de stigmă, dar mai mult îi afectează teama de izolare, pentru că asta îi sperie”, crede medicul. „Chiar dacă la țară suprafețele de teren sunt mari, au case cu multe camere, ideea de a fi închiși are un impact psihologic puternic.”

Petrencic cunoaște bine comunitatea; e medic de peste 30 de ani în comună și știe că oamenii mai fentează regulile. E și el îngrijorat pentru sănătatea lui și se gândește ce s-ar întâmpla la cabinet dacă 14 zile ar trebui să stea în auto-izolare? „Mă tem că oamenii n-o să țină cont de restricții și vor merge la o bere cu vecinii proaspăt întorși din afară, că doar nu s-au văzut demult. Și uite așa se împrăștie virusul”, spune.

Oamenii trebuie învățați să stea acasă.

Cătălin Petrencic, medic de familie, comuna Mănăstirea, Călărași

Sunt și săteni care înțeleg rigorile și se adaptează situației critice. În comuna Feldioara, din Brașov, de exemplu, pacienții vin la cabinet numai pe bază de programare. E o practică cu care i-a obișnuit de mai mulți ani Ana Șestacova, medicul de familie al comunei și președintele Patronatului Medicilor de Familie din județul Brașov. Ca să evite înghesuielile, obiceiul ăsta a devenit o regulă. Ajută și faptul că farmacia e peste drum de cabinet, iar sătenii nu sunt nevoiți să facă drumuri de colo-colo. 

Ana Șestacova are în grijă în jur de 1.500 de pacienți și e de părere că medicii din sate au o responsabilitate foarte mare de a stopa fluxul de pacienți spre liniile de gardă în perioada asta. Totuși, o nemulțumește comunicarea deficitară cu Direcția de Sănătate Publică, „care nu răspunde la telefon” sătenilor și atunci sătenii o caută pe ea. Crede că ar fi fost utilă o linie directă între medici și DSP ca să poată să le dea și ei unele informații oamenilor care prezintă simptome ale coronavirusului. Au fost situații când, pur și simplu, n-au știut ce să facă.

În situații-criză discută pe grupurile cu medicii de familie despre lipsurile din sistem și caută împreună soluții: cum vor circula medicii navetiști care n-au mașină, dacă va fi restricționat transportul sau de unde își cumpără măști chirurgicale? Din lipsă de bani, mulți au fost nevoiți să le improvizeze, spune Șestacova. Cineva de pe grup a spus că ține o batistă la nas, altcineva și-a făcut la croitor măști pe care le spală și le dezinfectează. 

„Eu am făcut comandă la o pacientă de-ale mele care se pricepe la croitorie și-mi coase zeci, sute de măști, din bumbac și tifon.” Știe că nu sunt printre cele mai protective, fiindcă pentru COVID-19 ar trebui măști cu filtru hepa, dar n-au bani de așa ceva. „Improvizăm într-un fel sau altul, ca să ne protejăm cum putem”, spune doctorul.

Cel mai dificil e să înțeleagă de ce trebuie să stea izolați dacă se simt sănătoși. Nu pricep riscul pe care-l pot avea, chiar dacă sunt asimptomatici.

Ovidiu Fiscutean, medic de familie în comuna Mociu, Cluj

La Mociu, o comună cu șase sate din Cluj, sunt 18 persoane în auto-izolare la domiciliu. Cei mai mulți dintre ei au revenit acasă din Spania și Italia și numără descrescător zilele de două săptămâni. Ovidiu Fiscutean e medicul de familie al comunei și simte că zilele complicate abia au început.

„Cel mai dificil pentru ei e să înțeleagă de ce trebuie să stea izolați dacă se simt sănătoși. Nu înțeleg riscul pe care-l pot avea, chiar dacă sunt asimptomatici.” S-a lovit și el de mentalitatea unor localnici care spun că „dacă ai intrat în izolare ești ciumat”. Încearcă să-i liniștească și să le schimbe perspectiva spunându-le că tuturor ni se poate întâmpla, dacă nu ascultăm de recomandările autorităților și medicilor.

Pentru că are grijă de ei de peste zece ani, Fiscutean spune că oamenii au încredere în sfaturile lui. Ca lucrurile să meargă spre bine, și-a luat mai multe măsuri de protecție la cabinet și-n lucrul cu pacienții. Celor care au probleme minore de sănătate, cum ar fi că „s-au stricat la stomac”, le face recomandări de tratament la telefon sau prin WhatsApp. Iar ca oamenii să nu mai facă drumuri dus-întos la cabinetul lui, le eliberează rețete medicale pe două-trei luni. Le-a recomandat celor care știu că au intrat în contact cu persoane venite din străinătate din zonele de risc să nu vină în niciun caz la cabinet, ci să sune la 112 ca să afle cum să procedeze mai departe.

„Încercăm să nu creăm panică, dar nici să minimizăm virulența acestui virus”, mai spune doctorul din Mociu. Le spune să aibă grijă de igienă și cât de repede se transmite boala de la o persoană la alta. „Când a început, eram niște spectatori la distanță, dar iată că acum a ajuns la noi”, spune medicul. „Și nu e timp de pierdut.”

Un proiect editorial despre transformarea satului românesc.

Te ajută ce ai citit? La DoR, credem că jurnalismul bun ne ajută să ne transformăm viețile. Oricât de imprevizibile par aceste vremuri, vom continua să scriem cu grijă și empatie, să căutăm soluții pentru a ne simți conectați și mai rezilienți. Împreună. Susține-ne munca.  

Un comentariu la „Cum îi împacă medicii pe sătenii de acasă cu cei întorși din afară?

  1. Sunt multi inconstienti. Nu numai la sate. La mine la serv. cand am spus ca vreau sa imi iau cm a iesit un intreg scandal cu toate ca aflasem ca doi dintre colegi luasera contact cu persoane posibil purtatoare. Asa ca mi-a luat concediu fara plata. Dar acum se termina si imi este frica sa ma intorc la munca stiind ca de aface cu oameni iresponsabili.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *