George Munteanu

Pornim o serie de portrete ale ascultătorilor podcastului Pe Bune pentru că vrem să-i cunoaștem mai bine și să înțelegem ce rol are podcastul în viețile lor.

George Munteanu, 50 de ani, Bibbona, Italia

Episodul preferat din Pe Bune: Cu muzicianul și actorul Tudor Chirilă, pentru că îl consideră cel mai respectabil formator de opinie actual. Episodul l-a făcut să-și dorească să-l vadă într-un spectacol de teatru.

Când și cum ascultă: În mașină, pe Spotify, în timp ce livrează marfă.

Ziua lui George Munteanu începe la ora 3 dimineața, când se urcă în mașină și conduce cei 42 de kilometri care despart Bibbona, comuna în care locuiește pe coasta vestică a Italiei, de Vignale, locul de muncă. George este șofer de camion și în fiecare zi se ocupă de aprovizionarea cu produse alimentare a lanțului de supermarketuri Coop de pe coastă. 

S-a născut în Negrea, un sat din județul Galați, și a învățat la un liceu industrial din Galați. După Bacalaureat a făcut stagiul militar obligatoriu și apoi a început să muncească: la început pentru o întreprindere de transport și mai târziu pentru combinatul siderurgic din Galați. La combinat a pornit de jos, a lucrat mulți ani ca șofer de ARO sau Dacia până a avansat pe postul de șofer al directorului de marketing. În 2006, a decis să plece să muncească în afară, împreună cu soția sa, care lucrase ca operator chimist în combinat și își pierduse postul. Fiul lor, Dragoș, se pregătea să termine gimnaziul și „ca orice părinți, ne-am făcut niște calcule și atunci am hotărât să emigrăm”, spune George. „Nu aveam cum să facem față altfel.” Fratele unei prietene de-ale lor muncea deja în Italia și el a zis: „Trimite-i încoace, că găsim noi”. Le-a fost greu la început. Au stat acasă la fratele prietenei o săptămână, unde au dormit pe un pat pliant, toți într-o singură cameră, și între timp căutau de muncă. „Aveam momente, în primul an cel puțin, în care eram în stare să muncesc orice, căutam permanent ceva de muncă, zilnic. Dacă era vreo zi în care ploua mă stresam foarte tare că uite, am stat o zi și n-am câștigat niciun ban.” 

La început a găsit împreună cu soția de muncă la o vie. În 2007 s-a întors în Galați timp de două săptămâni, cât Dragoș, fiul lui, a dat examenul de capacitate și admiterea la liceu. A revenit în Italia cu o mașină din România și o perioadă a făcut curierat de mărfuri pentru restaurante. Din vorbă în vorbă, a aflat de un post de șofer de camion și asta face din 2008 încoace. 

Astăzi, o cursă începe din apropiere de insula Elba și se termină mai în nord, la Livorno, după 150 de kilometri. După ce termină de transportat marfa, se întoarce să încarce din nou camionul pentru o a doua, uneori și pentru a treia cursă, și estimează că lucrează între 10 și 14 ore pe zi, inclusiv duminica uneori.

În timp ce conduce ascultă Deșteptarea de la Europa FM, un ritual la care ține de mulți ani. După ce se termină emisiunea, ascultă muzică sau câte un podcast. A aflat de podcasturi recent, de la Dragoș*, și primul episod ascultat a fost Pe Bune cu Simona Tache. „Am răsfoit lista și mi-a sărit în ochi Simona Tache, pe care o citeam în Academia Cațavencu pe vremuri, când stăteam în România, și îmi plăcea cum scrie.” Atunci l-a prins „euforia podcasturilor” și a început să asculte, pe lângă Pe Bune, podcasturile Americanii (produs de Scena9) și România, știi bine (produs de echipa emisiunii România, te iubesc!). „Pentru că lucrez ca șofer, stau mult timp cu mine însumi și mă plictisesc câteodată de muzică pe Spotify. Așa, câte un podcast te face să gândești altfel.” 

Câteodată se întreabă ce să facă, dacă să rămână în Italia sau să se întoarcă în România la pensie, dar nu prea îi place să se gândească la asta, pentru că îl deprimă gândul bătrâneții. La fiecare drum în țară observă diferențele față de Italia, de la cum este tratat în spitale până la cum se comportă șoferii în trafic. 

Pe de altă parte, îi este dor și de România. În primul an în Italia a montat o antenă satelit ca să prindă posturi românești, pentru că nu știa ce să mai facă ca să nu fugă înapoi în țară. În Italia nu găsește mereu cu cine să vorbească. „Avem prieteni aici, vreo două familii mai apropiate. Dar ne-am pus să ne uităm la un film și nu le place, vor să vadă un film cu bătaie sau altceva. Așa, mai ieșim, mai sunt zile de naștere, ieșim în centrul orașului de Revelion, dar cam atât.” Îi lipsesc discuțiile care țineau ore în șir cu prietenii despre politică, despre ce se mai întâmplă în România, despre orice. Chiar dacă nu a auzit de mulți dintre invitații podcastului Pe Bune, simte că așa ajunge să îi cunoască și să păstreze o legătură cu țara. 

Podcastul Pe Bune este prezentat de UniCredit Bank și susținut de BestJobs, două companii care cred în puterea minților creative. Dacă asculți podcastul Pe Bune și vrei să ne povestești despre asta, Andreea așteaptă mesajul tău la pebune@decatorevista.ro

* Dragoș Munteanu, fiul lui George, este unul dintre prietenii gazdei podcastului.

4 comentarii

  • Gabriela ·

    Interesant parcurs, aventuros chiar as spune dar mai interesanta va fi alegerea pe care o va face deoarece, de oameni ca d-nul Munteanu, avem nevoie si in Romania!

  • Lucian Balog ·

    George e un om cum mai rar se găsește!

  • Nela iuliana ·

    Felicitari boss
    Sunt una dintre colegele de liceu și chiar de clasa a lui George,împărtășesc aceeași “soarta “,in 2002 am făcut o alegere-drumul spre afara-și tot Italia ,țara de adopție ,țara in care ne-am revăzut,împreuna cu alți colegi,după 30 de ani de la absolvire.Se pot povesti multe,dar ar deveni plictisitor,in sinteza,povestea lui George este povestea multora dintre noi,cu bube și rele,satisfacții și dezamăgiri ,nostalgie su bucurii ,etc. VIAȚA !

  • Asanache Valerica ·

    Bravo frumoasei voastre familii…nu a fost si nu e usor dar trebuie sa va traiti viata asa cum va place…succes pe mai departe!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*