Mariana Pepenescu

Mariana avea 65 de ani și o nepoată de 9 luni pe care visa s-o vadă crescând.

De Irina Tacu
Ilustrație de Tuan Nini
14 iulie 2021

Această poveste face parte dintr-o serie despre cei pe care i-am pierdut în pandemie. Ilustrația reprezintă unul dintre zecile de goblenuri cusute de Mariana.

Mariana Pepenescu nu era genul de mamă care să-i întrebe pe fiul ei și pe logodnica lui când fac un copil, dar când a devenit bunică, în martie anul trecut, era clar cât de mult își dorise asta. Voia să stea tot timpul cu cea mică. „Era lumina ochilor pentru ea”, spune Alina, logodnica fiului.

Mariana s-a născut în 1955 în Ploiești, a învățat la Liceul de Chimie și a lucrat ca șef laborant chimist la rafinăria Petrotrans Brazi. Era o femeie blândă. Nu se plângea și nu lăsa să se vadă când îi era greu. A pus mereu familia pe primul loc. Mai ales de când s-a pensionat, în urmă cu 10 ani, s-a ocupat să le fie bine soțului și fiului. Le gătea mâncărurile preferate, se pricepea la toate, iar de Paști și de Crăciun păstra tradiția și umplea mesele cu drob, stufat, lebăr, cozonac.

A avut un singur copil, pe Gabriel; ea și soțul l-au sprijinit mereu, i-au oferit libertate și au avut grijă să nu-i lipsească nimic.

Marianei îi plăcea să călătorească: în fiecare an mergea cu soțul în Grecia, la începutul și la finalul verii. Îi plăceau florile, avea balconul plin. Era credincioasă. Făcea goblenuri; a renunțat când ochii au început să-i obosească, dar a apucat să facă zeci de tablouri. Iubea să fie bunică. Stătea cu nepoata în casă sau în parc când mama ei avea nevoie de o pauză, o ținea în brațe, îi făcea poze tot timpul și îi spunea surorii ei la telefon cât era de mândră. Visa s-o vadă crescând și să „bucătărească” împreună.

În decembrie anul trecut, a fost internată în spital și testată pozitiv pentru Covid. De la Secția de Pneumologie a Spitalului Județean a fost mutată la Spitalul Movila, unde a stat trei sau patru seri. De acolo urma să fie mutată înapoi la Județean, unde, printr-o mască specială, putea fi conectată la oxigen în timp ce mânca.

În ambulanță, Mariana a intrat în stop cardio-respirator. Resuscitarea nu a reușit. Nu avea boli de inimă sau alte comorbidități știute, dar medicii îi descoperiseră un cheag de sânge pe care urmau să-l opereze dacă transferul ar fi reușit. Avea 65 de ani. În urma ei familia rămâne cu un mare gol. Și cu regretul că nepoata, care avea 9 luni când Mariana a murit, nu va ajunge să facă plăcinte cu bunica.

Continuăm să spunem aceste povești. Dacă și tu ai pierdut pe cineva din cauza virusului și ai vrea să ne povestești despre cine a fost, scrie-ne mai multe în acest formular sau dă-l mai departe în comunitatea ta.

Ți se pare important ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *