Matilda
O fiică vrea să spună adevărul.
Eram la birou, cu multe documente pe cap. Telefonul zbârnâia o dată la două minute, iar eu încercam să fac faţă apelurilor. La un moment dat, mi-a sunat telefonul personal şi am auzit vocea mamei.
Ne-am salutat sobru, apoi mi-a spus:
„Aş vrea să vorbesc cu tine. Să îţi spun cât de mult am suferit eu şi tatăl tău!”
Din acel moment am ignorat toate celelalte treburi. Prin minte îmi treceau în goană toate furiile, imagini cu mâini lungi care se terminau cu unghii roşii şi ascuţite înfipte în părul meu. Ţipătul: „Fă! Eu te-am făcut, eu te omor!”
Rareori îmi amintesc de mama spunându-mi ceva drăguţ. Nu ştiu ca vreodată să mă fi strâns în braţe, să îmi fi spus că mă iubeşte, sau să îmi citească o poveste. Când tata mă abuza, mi-aş fi dorit ca mama să îşi dea seama şi să nu mă mai trimită să dorm cu el.
Nu aveam curaj să spun nimănui ce se întâmpla când mama pleca la serviciu. Mă temeam că dacă s-ar afla, părinţii ar divorţa, iar eu aş rămâne doar cu Ea, cea care mă lovea. Sau că mama s-ar sinucide, sau că aş ajunge într-un orfelinat.
Am visat mulţi ani momentul când îmi voi lua inima în dinţi şi îi voi confrunta întrebându-i: „Cât aţi suferit voi când mă loveaţi? Când mă speria până şi mirosul vostru?”.
Poate că dacă părinţii mei ar conştientiza răul pe care mi l-au făcut, i-aş putea ierta, dar cât timp abuzurile sunt în ochii lor „prostii de copil” care „exagerează”, nu mă pot desprinde. Vreau să-mi iau puterea înapoi şi pentru asta am nevoie ca ei să recunoască.
Vreau să-mi spun povestea ca să-i asigur pe cei care au trăit experienţe similare că se poate ieşi de acolo. Trecând prin iad, cu ani de terapie şi cu multă voinţă m-am împăcat cu ce s-a întâmplat. Nu eu am vrut să fiu abuzată, am acceptat şi nu am cerut ajutorul pentru că îmi iubeam părinţii, oricât de dureros ar fi să recunosc.
În DoR #23 Matilda mărturiseşte adevărul într-o poveste ilustrată de Adriana Opriţă.
Inspirate de povestea ei, artistele Liry şi MGee au compus piesa „Cerul ştie”:
Acest text face parte din Toată lumea din familia noastră, un proiect editorial al DoR din 2014, care încearcă să explice nuanțele violenței în familie în România.
Ți se pare important ce ai citit?
Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.
Abonament digital lunar
15 lei / lună
Abonament digital anual
150 lei / an
Abonament digital cadou
150 lei / an
Acest articol apare și în:
S-ar putea să-ți mai placă:
Muncă de acasă, în izolare cu copiii
Patru mame din redacția DoR povestesc într-un episod de podcast cum s-a scurs prima săptămână de muncit de acasă cu copiii în timpul pandemiei de coronavirus.
Frăţie, nu dușmănie
Timp de 40 de ani, Constantin Zamfir, patronul ASF Frăţia, i‑a dat tot fotbalului și fotbalul i‑a luat înzecit.
Cum ascultăm copiii din centrele de plasament?
Ascultarea e în legătură directă cu stima de sine. Copiii care cresc separați de familiile biologice au nevoie de empatie, răbdare și constanță pentru a se uita cu încredere la viitorul lor dincolo de sistemul de protecție.
