Anul copiilor de la 1B

Când s-au înscris la școală, cei 16 copii romi din Pirita nu aveau nici învățătoare, nici sală de clasă. Fotograful Mircea Reștea i-a însoțit timp de un an pe drumul dintre colibele improvizate în care locuiesc și școala la care unii au luat premiul întâi.

Alerg după minge, dar mă împiedic și cad. Când îmi ridic privirea și văd fețele îngrijorate din jurul meu mă bufnește râsul. „Sunteți bine, domnu’ Mircea?” – mă întreabă Șancar, căpitanul echipei adverse. Da, sunt foarte bine. Profitând de vremea surprinzător de frumoasă pentru luna februarie, băieții dintr-a-ntâia B de la Liceul Penticostal din Baia Mare m-au invitat să joc fotbal cu ei, iar eu am acceptat bucuros deși echipamentul și condiția mea fizică lasă de dorit. La fel și terenul care e plin de denivelări, pietre și tot felul de resturi printre care și bucata de covor de care m-am împiedicat. Sunt în echipă cu Vladimir și Liviuț din 1B plus Bogdănel, fratele mai mic al lui Șancar. În echipa adversă mai sunt Samuel, Cosmin și David din 1B plus Claudiu, fratele mai mic al lui Abel și Tibi din 1B. Sunt și fete în 1B – tot opt: Antonia, Alexandra, Claudia, Denisa, Maricica, Rozalia, Solenda și Titiana. Ele preferă să stea în casă, să se viziteze și să se joace împreună atunci când nu trebuie să aibă grijă de frații mai mici. Cei șaisprezece fac parte dintr-o comunitate de aproximativ 50 de familii de romi ce locuiesc în colibe improvizate în Pirita, o zonă de la marginea orașului unde odinioară era depozitat sterilul provenit de la minele de aur din regiune.

Cu aproape doi ani în urmă, în vara lui 2016, Claudia Costea, la vremea aceea angajată la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureș, sprijinită de un ONG și un grup de voluntari, a organizat un program de vară pentru copiii din Pirita. Ziua începea cu un mic dejun, continuă cu desenat, completat de fișe, joacă și se termina cu desene animate și masa de prânz. Participarea copiilor a fost peste așteptări. Era pentru prima dată când intrau într-o grădiniță și erau încântați, așa că necesitatea de a-i înscrie la școală a venit firesc. Un grup format din reprezentanți ai instituțiilor care puteau contribui la asta (SPAS, Inspectoratul Școlar, Protecția Copilului), ONG-uri și directori de la școlile și grădinițele din apropiere a analizat situația fiecăruia dintre copii.

Au rezultat trei liste: una cu copii de grădiniță, a doua pentru clasa pregătitoare și a treia pentru progamul „A doua șansă”, destinat recuperării școlare a celor care au mai mult de trei ani de școală pierduți. Lucrurile au mers foarte bine pentru copiii de grădiniță și cei de la Șansa a doua: la începutul anului școlar aveau microbuz, săli de clasă, educatoare și învățătoare. Pentru cei din clasa pregătitoare a fost mai dificil: au fost înscriși la Liceul Penticostal, cea mai apropiată școală de Pirita, dar la începutul anului școlar nu aveau sală de clasă și nici învățătoare pentru că un grup din Consiliul de Administrație se opunea prezenței copiilor de pe Pirita argumentând că părinții elevilor din școală amenințau cu retragerea copiilor lor. Situația s-a lămurit abia la final de octombrie, după ședințe la Inspectoratul Școlar și la Consiliul Județean și intervenția secretarului de stat din Ministerul Muncii. Cei șaisprezece copii din clasa pregătitoare au fost înscriși în registrul electronic, au primit sală de clasă, învățător de sprijin și un voluntar. Nu a fost ușor nici cu găsirea învățătoarei: primele două învățătoare numite de inspectorat au renunțat după prima săptămână pe motiv că e prea greu să lucreze cu acești copii. Cea care a acceptat și a rămas a fost Reghina Sarca, o învățătoare pensionară care mai lucrase în școală.

E 11 septembrie 2017, un nou început de an școlar, iar doamna Sarca își întâmpină elevii la intrarea în liceu. Primul care ajunge la ea și o îmbrățișează e Vladimir, urmat de sora lui, Titiana și în câteva secunde e înconjurată de copii și bombardată cu vești din comunitate. Una dintre ele o întristează foarte tare pe doamna învățătoare: Alexandra a căzut de pe bicicletă și și-a fracturat șoldul astfel că va lipsi o vreme. Toți ceilalți elevi din 1B sunt prezenți. Au venit și câțiva dintre părinți. S-au îmbrăcat de sărbătoare și sunt foarte emoționați. Argentina, mama Rozaliei îi oferă doamnei învățătoare un buchet de flori iar aceasta o îmbrățișează cu căldură. Și doamna învățătoare e emoționată – se simte din voce când, câteva minute după festivitatea de început de an, le vorbește copiilor și părinților adunați în sala de clasă. E bucuroasă că niciun copil nu a abandonat, să-i vadă curați și frumos îmbrăcați și speră să fie mai cuminți acum că sunt în clasa întâi. Îi cunosc de aproape un an și am observat că s-au schimbat: au mai multă răbdare și au început să spună „vă rog” și „mulțumesc”.

Doamna învățătoare Reghina Sarca își întâmpină elevii în fața liceului la început de an școlar. 11 septembrie 2017
Prima zi de școală în clasa 1B. 11 septembrie 2017

Nu pot să nu mă întreb cum vor fi peste un an. Și atunci îmi vine ideea de a-i urmări pe parcursul anului școlar. Avea să fie un an plin. Voi merge cu ei la teatru, la joacă, la teme. O să văd cum părinții lor își reconstruiesc colibele distruse de furtună. Vor fi și momente mai tensionate: Alexandra și Denisa se vor refugia la un unchi împreună cu mama și frații lor mai mici din cauza furiei tatălui lor. Părinții lor se vor împăca a doua zi, iar tatăl lor mă va întreba stânjenit dacă l-am fotografiat cu o zi înainte pentru că băuse și nu-și mai amintește ce-a făcut. Apoi o să depănăm amintiri cu tatăl lui care murise cu o lună în urmă, la doar 54 de ani, în urma unui atac de cord. Voi rata o excursie la grădina botanică, dar voi juca fotbal cu băieții din 1B pe Pirita și nimeni nu va râde când voi cădea. Dimpotrivă, mă vor privi cu îngrijorare și vor sări să mă ajute să mă ridic. Îmi voi da seama că m-au primit cumva în viețile lor.

Titiana a vrut să o fotografiez lânga coliba devastată de o furtună. Locuia acolo împreună cu sora, fratele și tatăl ei. 17 septembrie 2017
Aurica (în dreapta), mama lui David și a Solendei și sora ei, Argentina (în roșu, pe colibă), mama Rozaliei, reparând coliba avariată de o furtună. 17 septembrie 2017
Cu câteva zile înainte de începerea anului școlar, Alexandra a căzut cu bicicleta și și-a fracturat șoldul. În imagine e cu tatăl ei, Remus care o duce la control la Spitalul Județean. 18 septembrie 2017
Ședință cu părinții. 9 octombrie 2017
La Teatrul de Păpuși. 20 octombrie 2017
În vacanța de Crăciun câțiva dintre copii au vizitat Târgul de Științe de la Colegiul Vasile Lucaciu. 20 decembrie 2017
Solenda (stânga) și Titiana jucându-se în drum spre casă. 17 ianuarie 2018
Simona, mama Denisei și a Alexandrei s-a refugiat la unchiul ei împreună cu copiii după ce a fost agresată de tatăl copiilor care se îmbătase. A doua zi s-au împăcat. 27 ianuarie 2018
Uneori copiii rămân în grija rudelor – aici Simona îi are la masă, pe lângă cei cinci copii ai ei, și pe Titiana, Vladimir și Maricica cu cei doi frați ai ei. 29 ianuarie 2018
Pe drumul de întoarcere de la programul de after-school. 8 februarie 2018
Tăiatul lemnelor e treaba băieților. În imagine e Șancar care taie niște scânduri aduse de mama lui. 9 februarie 2018
Întreaga comunitatea de pe Pirita se alimentează cu apă de la o singură sursă. Căratul de apă cade în general în seama fetelor. În imagine e Claudia ducând un bidon cu apă. 11 februarie 2018
Meci de fotbal pe Pirita. 19 februarie 2018
Timp de câteva luni Rozalia împreună cu sora și mama lor au locuit la un Centru de protecție, așa că a trebuit să meragă la școală cu autobuzul. 22 februarie 2018
Ca să ajungă la școală copiii trebuie să traverseze un câmp. 7 martie 2018
Serbarea de 8 Martie. 8 martie 2018
Remus și Simona, părinții Alexandrei și ai Denisei, la finalul serbării de 8 Martie. 8 martie 2018
În drum spre casă. 20 martie 2018
Solenda și Titiana (a doua, respectiv a treia din stânga) jucând cărți cu verișoara lor, Andrada. 20 martie 2018
Titiana încercând să culeagă prune. Rochița pe care o poartă i-a fost cumpărată de mama ei cu o zi înaine. 7 mai 2018
De Ziua Copilului un grup de voluntari au organizat pe Pirita o serie de activități: dans, jocuri, lectură. În imagine, în primul rând, de la stânga la dreapta sunt David, Rozalia și Maricica. 1 iunie 2018
Rozalia ducând-o în brațe pe sora ei, Maria care a adormit în microbuz la întoarcerea de la programul de after-school. 4 iunie 2018
Cu puțin înainte de vacanța de vară, copiii din 1B au fost invitați să se joace la Activex, o fabrică de produse gonflabile. 11 iunie 2018
La finalul anului școlar doamnele Sarca (la microfon) și Latiș, învățătoarele de la 1B, au înmânat diplome elevilor lor. 14 iunie 2018
Premianții clasei: Samuel (cu coroniță), Șancar și Maricica la ceremonia de final de an școlar. 14 iunie 2018
În timpul vacanței de vară, de două ori pe săptămână, un grup de voluntari au organizat activități de scris, citit, joacă cu copiii de pe Pirita. În sezonul murelor drumul spre casă durează mai mult. 18 iulie 2018
Pentru că părinții lor s-au dus la groapa de gunoi, Denisa a trebuit să aibă grijă de sora ei mai mică, Petruța. A vrut însă să vină la programul de vară, așa că a luat-o pe Petruța cu ea. Pentru că cea mică a început să plângă în timpul lecțiilor, Denisa a ieșit din sala de clasă și încearcă s-o amuze cu un balon. 26 iulie 2018
Din iunie până în noiembrie Liviuț s-a mutat cu familia într-un sat din apropierea Băii Mari unde au avut grijă de vacile sătenilor. 1 septembrie 2018
Cosmin s-a mutat și el din iunie până în noiembrie cu familia ca să aibă grjă de vacile dintr-un sat de lângă Baia Mare. 17 septembrie 2018
Cu puțin înainte de finalul anului școlar Titiana și Vladimir au fost luați de mama lor, Titiana care plecase de pe Pirita cu câteva luni în urmă din cauza neînțelegerilor cu tatăl copiilor. Titiana și-a înscris copiii la o școală din Zalău chiar în prima zi a noului an școlar. Cei trei au fost primiți de către directoarea școlii cu cafea, dulciuri și suc. În imagine, Titiana și Vladimir descifrează numele noii lor învățătoare. 10 septembrie 2018

Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului Școala9, creat de DoR și BRD – Groupe Société Générale.

Susține DoR

Te ajută ce ai citit? La DoR, credem că jurnalismul bun ne ajută să ne transformăm viețile. Oricât de imprevizibile par aceste vremuri, vom continua să scriem cu grijă și empatie, să căutăm soluții pentru a ne simți conectați și mai rezilienți. Împreună.

Susține-ne munca. Cumpără un abonament.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *