Samuel, un portret

Cum arată viața unui băiat de 11 ani din cea mai săracă comunitate din Baia Mare.

„Aici eram eu cu mami… când am venit de la centrul maternal… m-o dus Poliția… o fugit după mine prin apă”, îmi povestește Samuel, descriind o fotografie în care mama lui, Leontina Moldovan, îl îmbrățișează cu lacrimi în ochi. Fotografia a fost făcută în martie 2018, când Samuel avea 9 ani și se revedea cu mama lui după două zile pe care el le petrecuse într-un centru de primire în regim de urgență. Fusese dus acolo de angajați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș, care au considerat situația lui Samuel o urgență, deoarece pe atunci băiatul nu avea un reprezentant legal.

La nașterea lui Samuel, pentru că nu avea act de identitate, Leontina a folosit buletinul cumnatei sale. Tatăl, Traian Lingurar, nu l-a recunoscut oficial și în 2015, când mătușa a murit, băiatul a rămas fără reprezentant legal. Prenumele lui e Samir, dar toată lumea îi spune Samuel sau Sami. Doar mama îl mai strigă Samir.

Samuel și familia lui fac parte dintr-o comunitate de romi ce trăiește în condiții de sărăcie extremă în Baia Mare, într-o zonă în care altă dată se depozita sterilul provenit de la minele de aur din regiune – de aici numele comunității: Pirita. Primele familii au venit în Pirita din zona Târgu Lăpuș, altele după ce au fost evacuate din blocurile sociale din Baia Mare. O altă parte, printre care și familia lui Samuel, au venit din județul Sălaj în urmă cu 17 ani. Din cele aproape 60 de familii de aici, doar patru locuiesc cu forme legale, ceilalți stând pe terenuri ce nu le aparțin.

Locuințele lor sunt colibe construite din materiale recuperate de la groapa de gunoi sau din oraș. Oamenii trăiesc vânzând fier și hârtie, crescând cai și porci sau, tot mai puțini, cerșind. Pentru că nu au domiciliu, cei mai mulți dintre ei au cărți de identitate provizorii, pe care le reînnoiesc anual. Majoritatea părinților copiilor din comunitate nu sunt căsătoriți legal. E și cazul părinților lui Samuel, care sunt împreună de 24 de ani și au avut cinci copii, dintre care două fetițe au murit de mici.

La începutul lui 2017, când l-am cunoscut, Samuel nu avea certificat de naștere – arsese într-un incendiu. Era în clasa pregătitoare la Liceul Teologic Penticostal Baia Mare, coleg cu alți 15 copii din Pirita. Locuia într-o colibă cu tatăl lui și un nepot de-ai acestuia, care avea doi copii. Leontina era în arest la penitenciarul din Arad, unde avea să stea 10 luni. În prima zi din clasa I, după ceremonia de începere a anului școlar, i-am însoțit pe Samuel și pe tatăl lui la poștă, unde au lăsat o scrisoare pentru mama. Pentru că tatăl lui nu știe să scrie, iar Samuel învățase doar să-și scrie numele cu litere de tipar, scrisoarea am scris-o eu după dictarea băiatului: spunea că a început școala, că sunt bine și că le e dor de ea. La final, Samuel a desenat ceva și s-a semnat.

Nu era prima scrisoare. De obicei le scria funcționara de la poștă care știa și adresa destinatarului. Uneori scrisorile erau însoțite și de mici sume de bani. Pentru că tatăl lui are perioade când bea, au fost momente când Samuel prelua rolul unui adult și avea grijă ca acesta să mănânce sau să nu cadă pe stradă. Situația lui Samuel s-a îmbunătățit radical după întoarcerea mamei: era curat îmbrăcat, odihnit, bine-dispus și nu mai lipsea de la școală.

Samuel s-a reîntors acasă în coliba din Pirita la o zi de la revederea cu mama lui, după ce autoritățile au anulat decizia inițială, iar Leontina a început demersurile pentru obținerea tutelei – o procedură mult mai simplă și mai rapidă decât cea de recunoaștere a maternității. Procesul s-a terminat în aprilie 2019 odată cu audierea lui Samuel, care s-a desfășurat cu ușile închise.

La finalul ei, Samuel a ieșit zâmbitor și le-a spus celor ce așteptau la ușa sălii de judecată: „Doamna judecător vă poftește înăuntru”. A provocat un val de zâmbete. Nu era ceva neobișnuit pentru Samuel. E sociabil, politicos, curios, mereu atent la ce se întâmplă în jur.

Am fost curios să aflu cum vede fotografiile pe care i le-am făcut de când îl cunosc, așa că într-o zi, după ce s-a întors de la școală, am răsfoit prin arhivă. Ne-am amintit de diploma de bobocel, de perioada în care mama lui a fost în penitenciar, de excursiile cu clasa, de iarna teribilă 2018-2019, de biciclete și cai, de tunsoarea de la centrul de primire, de meciurile de fotbal de pe Pirită.

Despre clasa lui Samuel de la Liceul Penticostal din Baia Mare am publicat o serie foto și în ianuarie 2019.


Samuel și colegii lui din clasa pregătitoare, în timpul ceremoniei de la finalul anului școlar. Iunie 2017


Prima zi de școală din clasa I. Samuel semnează o scrisoare destinată mamei lui, care în acel moment era la închisoare. Septembrie 2017


Coliba în care Samuel locuia împreună cu tatăl lui și alte trei persoane: un nepot al tatălui și cei doi copii ai lui. Octombrie 2017


Meci de fotbal în Pirita. Samuel tocmai dăduse un gol. Februarie 2018


Samuel recită o poezie la serbarea de Ziua Mamei. Martie 2018


Samuel își revede mama în fața școlii, după ce a petrecut două zile la un centru de primire în regim de urgență. Martie 2018


Fotografie de familie. Mai 2018


Samuel aduce acasă calul de la adăpat. Mai 2018


Finalul clasei I. Samuel primește premiul întâi. Iunie 2018


Samuel curăță de zăpadă căruța fratelui său. Decembrie 2018


Serbare de Crăciun, în sala de clasă. Decembrie 2018


Samuel își cumpără haine din bani pe care i-a primit ca donație. Decembrie 2018


Samuel în coliba în care locuiește. În geam se vede reflexia mamei sale. Ianuarie 2019


Bătaie cu zăpadă pe drumul de întoarcere de la școală, care traversează un câmp. Ianuarie 2019


Pe holul Tribunalului din Baia Mare, Samuel așteaptă să intre la audiere în procesul prin care mama sa a cerut încredințarea tutelei. Aprilie 2019


Samuel și colegii lui se pregătesc pentru un atelier de gătit, la un centru din Baia Mare. Aprilie 2019


Zi de after school la „modul”, un container donat Serviciului Public de Asistență Socială din Baia Mare de o asociație din Belgia. Mai 2019


Samuel dă un interviu pentru o emisiune pe teme de educație a unei televiziuni locale. August 2019


Samuel la Ziua Mulțumirii, o ceremonie organizată anual de Liceul Teologic Penticostal Baia Mare. Noiembrie 2019


Samuel pozează pe drumul de întoarcere spre casă. Decembrie 2019


Sportivii locali oferă cadouri copiilor din Pirita. Decembrie 2019


Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului Școala9, creat de DoR și BRD – Groupe Société Générale.

În pandemie, misiunea noastră rămâne aceeași: Spunem povești adevărate pentru a ne sprijini comunitatea să înțeleagă, să empatizeze, să descopere soluții și să acționeze. Pentru asta avem nevoie de cât mai mulți susținători.

Între 1 octombrie și 15 noiembrie, vrem să ne dublăm comunitatea și să ajungem la 4.500 de abonați.

Cu 15 lei pe lună sau 150 de lei pe an, ne aduci mai aproape de țintă, iar tu contribui la jurnalismul DoR.

Abonează-te.


Acest articol apare și în:

DoR #39

Primăvară, 2020

Cumpără revista

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *