Spune-mi ce mănânci

Fotografii de Ciprian Hord
8 septembrie 2022

Fotograful Ciprian Hord a început acest proiect de la câteva noduri importante, adică o rețea de food huburi, afaceri sociale care funcționează ca agregator și distribuitor de produse locale: caută fermieri și antreprenori și îi susțin, le promovează, vând și distribuie produsele. Printre ele se află Nod Verde sau Helyénvaló în Transilvania, Nord Natural în Bucovina, Roade și Merinde în Moldova și altele. Prin intermediul lor, Ciprian a cunoscut mai mulți fermieri sau antreprenori și a pornit să-i viziteze. Fotografiile care urmează sunt jurnalul lui de călătorie; l-am întrebat ce a văzut și ce a învățat și ce crede că am putea face fiecare dintre noi.

Ce știai despre ecosistemul de mâncare locală înainte de acest proiect? 
Eu am copilărit la țară, în Săvârșin, pe Valea Mureșului și îmi amintesc că, în ciuda colectivizării, mai toți sătenii reușeau să țină în ogradă câteva păsări, unu-doi porci și să cultive cu legume un mic petec de teren în spatele casei. Pentru mine, momentul gastronomic culminant al anului era vara, când se coceau primele roșii din grădină și aveam voie să începem șunca afumată de la porcul tăiat de Crăciun. Pot spune că am fost un norocos, am avut parte de o alimentație variată și sănătoasă, o alternativă la nesfârșitele rânduri de cutii de chipsuri de creveți vietnamezi, aranjate pe rafturile din alimentara dezolantă din sat. 

În urmă cu aproape patru ani m-am mutat din nou la sat și am descoperit că toți vecinii mei au renunțat să mai crească animale și să cultive pământul pentru că, spun ei, este mai ieftin și mai comod să te aprovizionezi de la supermarketul din centrul satului.

Ce ai descoperit făcând drumurile astea prin țară? 
Am realizat că cei care încearcă să își deschidă o afacere în zona produselor alimentare ecologice sunt extrem de curajoși și unii riscă mult, deoarece concurența cu marile lanțuri de supermarketuri este extrem de inegală. 

La Iași am fost impresionat de o echipă de tineri, care au pornit din economiile lor, și au construit două solarii. Când au văzut că nu pot comercializa eficient tot ceea ce produceau și că unele legume și fructe ajungeau să se strice, le-a venit ideea să le deshidrateze și să facă chipsuri din ele. Iar acum au ajuns să aibă locul lor pe piață pe această nișă.

Ce ai vrea să înțeleagă cei care se uită la aceste imagini? 
Aș vrea să înțeleagă că în spatele acestor produse sunt oameni care muncesc din greu să își materializeze pasiunile, care întâmpină multe dificultăți să își dezvolte o afacere sustenabilă, iar produsele comercializate de ei sunt mult mai hrănitoare și mai sănătoase, poate și din cauză că sunt făcute cu mult suflet. 

Ce ți se pare încurajator și ce ți se pare dificil pentru această nișă? 
Mi se pare încurajator că se simt efectele educației ecologice la noua generație. Acest lucru generează și noi locuri de muncă și produce dezvoltare în comunitățile locale mici. 

Benefică e și apariția acestor huburi zonale care îi ajută pe producătorii locali să-și distribuie produsele. Paradoxal, pandemia a avut, în unele cazuri, un rol benefic în dezvoltarea unor afaceri din această zonă. 

Totodată, oamenii au decis să cumpere de la anumiți producători locali fiind conștienți că așa îi ajută să își mențină afacerea pe linia de plutire. 

În ce privește dificultățile, aș putea enumera: costurile de producție mult mai mari pentru produsele bio, care se reflectă și într-un preț de vânzare mai ridicat; lipsa forței de muncă calificate; accesarea dificilă a fondurilor guvernamentale sau europene pentru inițierea unor asemenea afaceri; concurența cu marile lanțuri comerciale; distribuția produselor; promovarea insuficientă.

Am văzut că ai și fotografii de la spitalul de la Căpâlnaș, unde lucrezi. Ai văzut ceva în modul în care oamenii relaționează cu natura, care spune ceva mai multe despre cum am putea trăi mai bine?
De aproape patru ani lucrez ca psiholog clinician la un spital de psihiatrie și am inițiat o grădină terapeutică în care, împreună cu pacienții, cultivăm legume: ceapă, morcovi, salată, cartofi, roșii, etc. Rolul terapeutic al grădinăritului este indiscutabil în majoritatea afecțiunilor din spectrul psihiatric, iar pentru pacienții care locuiesc la oraș această reconectare la natură a fost extrem de utilă. 

Să asiști la miracolul naturii, cum dintr-o sămânță minusculă, dacă este îngrijită cu multă dragoste, ia naștere o plantă roditoare, poate să declanșeze în fiecare dintre noi procese de vindecare nebănuite. 

Acest reportaj face parte din Green Shoots, un proiect internațional de fotografie documentară produs de agenția NOOR, care urmărește soluții și inițiative care contribuie la îndeplinirea obiectivelor de sustenabilitate ale Uniunii Europene.