Spune-mi ce mănânci

O generație nouă de producători și consumatori alege lanțurile locale de distribuție în detrimentul supermarketurilor.

Cresc, produc, cumpără local, pentru că e mai sănătos, mai solidar, pentru că e o continuare a tradițiilor sau a afacerii de familie. Astfel, întăresc spiritul de comunitate și dau o șansă unor ecosisteme alimentare mai sustenabile. 

Fotografii de Ciprian Hord
8 septembrie 2022


Fotograful Ciprian Hord a început acest proiect de la câteva noduri importante, adică o rețea de food huburi, afaceri sociale care funcționează ca agregator și distribuitor de produse locale: caută fermieri și antreprenori și îi susțin, le promovează, vând și distribuie produsele. Printre ele se află Nod Verde sau Helyénvaló în Transilvania, Nord Natural în Bucovina, Roade și Merinde în Moldova și altele. Prin intermediul lor, Ciprian a cunoscut mai mulți fermieri sau antreprenori și a pornit să-i viziteze. Fotografiile care urmează sunt jurnalul lui de călătorie; l-am întrebat ce a văzut și ce a învățat și ce crede că am putea face fiecare dintre noi.

Ce știai despre ecosistemul de mâncare locală înainte de acest proiect? 
Eu am copilărit la țară, în Săvârșin, pe Valea Mureșului și îmi amintesc că, în ciuda colectivizării, mai toți sătenii reușeau să țină în ogradă câteva păsări, unu-doi porci și să cultive cu legume un mic petec de teren în spatele casei. Pentru mine, momentul gastronomic culminant al anului era vara, când se coceau primele roșii din grădină și aveam voie să începem șunca afumată de la porcul tăiat de Crăciun. Pot spune că am fost un norocos, am avut parte de o alimentație variată și sănătoasă, o alternativă la nesfârșitele rânduri de cutii de chipsuri de creveți vietnamezi, aranjate pe rafturile din alimentara dezolantă din sat. 

În urmă cu aproape patru ani m-am mutat din nou la sat și am descoperit că toți vecinii mei au renunțat să mai crească animale și să cultive pământul pentru că, spun ei, este mai ieftin și mai comod să te aprovizionezi de la supermarketul din centrul satului.

Ce ai descoperit făcând drumurile astea prin țară? 
Am realizat că cei care încearcă să își deschidă o afacere în zona produselor alimentare ecologice sunt extrem de curajoși și unii riscă mult, deoarece concurența cu marile lanțuri de supermarketuri este extrem de inegală. 

La Iași am fost impresionat de o echipă de tineri, care au pornit din economiile lor, și au construit două solarii. Când au văzut că nu pot comercializa eficient tot ceea ce produceau și că unele legume și fructe ajungeau să se strice, le-a venit ideea să le deshidrateze și să facă chipsuri din ele. Iar acum au ajuns să aibă locul lor pe piață pe această nișă.

Ce ai vrea să înțeleagă cei care se uită la aceste imagini? 
Aș vrea să înțeleagă că în spatele acestor produse sunt oameni care muncesc din greu să își materializeze pasiunile, care întâmpină multe dificultăți să își dezvolte o afacere sustenabilă, iar produsele comercializate de ei sunt mult mai hrănitoare și mai sănătoase, poate și din cauză că sunt făcute cu mult suflet. 

Ce ți se pare încurajator și ce ți se pare dificil pentru această nișă? 
Mi se pare încurajator că se simt efectele educației ecologice la noua generație. Acest lucru generează și noi locuri de muncă și produce dezvoltare în comunitățile locale mici. 

Benefică e și apariția acestor huburi zonale care îi ajută pe producătorii locali să-și distribuie produsele. Paradoxal, pandemia a avut, în unele cazuri, un rol benefic în dezvoltarea unor afaceri din această zonă. 

Totodată, oamenii au decis să cumpere de la anumiți producători locali fiind conștienți că așa îi ajută să își mențină afacerea pe linia de plutire. 

În ce privește dificultățile, aș putea enumera: costurile de producție mult mai mari pentru produsele bio, care se reflectă și într-un preț de vânzare mai ridicat; lipsa forței de muncă calificate; accesarea dificilă a fondurilor guvernamentale sau europene pentru inițierea unor asemenea afaceri; concurența cu marile lanțuri comerciale; distribuția produselor; promovarea insuficientă.

Am văzut că ai și fotografii de la spitalul de la Căpâlnaș, unde lucrezi. Ai văzut ceva în modul în care oamenii relaționează cu natura, care spune ceva mai multe despre cum am putea trăi mai bine?
De aproape patru ani lucrez ca psiholog clinician la un spital de psihiatrie și am inițiat o grădină terapeutică în care, împreună cu pacienții, cultivăm legume: ceapă, morcovi, salată, cartofi, roșii, etc. Rolul terapeutic al grădinăritului este indiscutabil în majoritatea afecțiunilor din spectrul psihiatric, iar pentru pacienții care locuiesc la oraș această reconectare la natură a fost extrem de utilă. 

Să asiști la miracolul naturii, cum dintr-o sămânță minusculă, dacă este îngrijită cu multă dragoste, ia naștere o plantă roditoare, poate să declanșeze în fiecare dintre noi procese de vindecare nebănuite. 


Acest reportaj face parte din Green Shoots, un proiect internațional de fotografie documentară produs de agenția NOOR, care urmărește soluții și inițiative care contribuie la îndeplinirea obiectivelor de sustenabilitate ale Uniunii Europene. 

Ferma de capre Bettine, din Găgești, Vaslui. Din laptele celor aproximativ 100 de capre Saanen se fac produse care sunt la mare căutare în nord‐estul țării. Din cauza temperaturilor sub 15 grade Celsius noaptea, animalele trebuie ținute la adăpost. 
Multe capre au născut, iar iezii, dintre care unii au doar două săptămâni, trebuie ținuți la cald și hrăniți cu biberonul. La Găgești, majoritatea lucrătorilor sunt persoane cu dizabilități fizice sau psihice, rolul de incluziune socialăal fermei fiind extrem de important.
Un vițel stă în grajd cu găinile în Poiana Negrii, România. Pe timpul iernii, toate animalele din gospodărie împart același grajd și tot aici este depozitat și fânul. 
Câteva vaci și un cal se bucură de primele raze de soare de primăvară la Deluț. Bucovina este renumită pentru pășunile bogate, solul și aerul curat. Localnicii care cresc animale pentru lapte spun că aceste condiții favorizează o producție de lapte mai sănătos și mai hrănitor. 
Filuț Ursu cară lemne pentru foc în Deluț. Ferma familiei Ursu are 20 de vaci de lapte, din rasa bălțata românească. Colectează lapte și de la alte familii din zonă și reușesc să prelucreze în total 900 de litri de lapte pe zi, din care fac brânzeturi tradiționale. 
Fănica Catargiu prelucrează laptele pentru a face brânză, în Deluț. Fănica, vecină și angajată a familiei Ursu, este fericită că are un loc de muncă în satul ei. A lucrat o vreme în Spania, în agricultură, cu soțul ei, dar nu s‐au putut adapta acolo și s‐au întors acasă. 
Masa de prânz la ferma familiei Ursu, din Deluț.
Mariana Cioplica pune tăvile cu pâine la copt la brutăria Coșul cu Pâini din Iași. Deoarece lucrează după metode tradiționale și nu folosesc amelioratori alimentari, procesul fabricării pâinii nu poate fi grăbit, astfel încât munca în brutărie trebuie să înceapă la ora 3 dimineața în fiecare zi. 
Marius Lungu scoate din afumătoare produsele, la Fabrica de Fum din Valea Adâncă. După ce a lucrat ca bucătar, în 2017 a deschis o fabrică de familie care produce carne afumată. Cumpără de la producători locali și o prelucrează tradițional: sare, condimente, căldură și mult fum din lemn de cireș sălbatic.
Parascheva Crețu ambalează chipsuri din fructe deshidratate în fabrica On Leaf, din Iași. În 2019, câțiva tineri au pus bazele acestei făbricuțe, care produce plante, ceaiuri, fructe și legume deshidratate pentru gătit și sosuri. Toate ingredientele pe care le folosesc sunt locale și selecționate cu atenție. 
Parascheva Crețu și Lucian Straton sortează merele în procesul de producție a chipsurilor din fructe deshidratate, la fabrica On Leaf, de la marginea orașului Iași. 
Rik Werner, proprietarul unei ferme de legume ecologice, împinge un tractor în Bogata. Spune că legumele sunt mai mici și mai puțin frumoase decât cele din supermarket, dar unii clienți le preferă pentru calitățile lor nutriționale superioare și pentru că nu au fost tratate cu pesticide și alte substanțe chimice. 
Un muncitor ține niște ridichi în Bogata. Proprietarul fermei, Rik Werner, este un olandez care a venit prima dată în România în 1993, în timp ce studia agronomia. A fost impresionat de fertilitatea pământului din Transilvania, așa că în 2013 a cumpărat 9 hectare și a înființat o fermă de legume ecologice. 
Cătălin Lazurca în Bodrogu Nou. Acum câțiva ani, familia Lazurca a decis să se mute la sat, atât pentru liniștea pe care o oferă, cât și pentru posibilitatea de a crește păsări, rațe, gâște, curci, ca sursă de hrană sănătoasă. 
Gavrilă Cosma, 81 de ani, și oaia sa, Pistruia, în Petriș. Gavrilă nu mănâncă niciodată carne, din motive religioase, așa că își păstrează singura oaie pentru lapte. În tinerețe a avut multe animale, deși comuniștii voiau să colectivizeze totul. 
Pacienți cu probleme de sănătate mintală seamănă grădina de legume la Spitalul de Psihiatrie din Căpâlnaș. Grădina terapeutică a spitalului este deja în al treilea an. Această activitate are un efect benefic asupra stării de spirit a pacienților și oferă și un supliment de legume sănătoase mesei lor zilnice. 
Robert Lungu predă o comandă la băcănia bio Fabricat la Noi, în Iași. Robert este licențiat în inginerie alimentară și a deschis magazinul acum un an. Chiar dacă prețurile sunt puțin mai mari, tot mai mulți clienți preferă săcumpere alimente de calitate de la producătorii locali și le evită pe cele din supermarket. 
Olivia Mariș, o studentă, pregătește un prânz cu produse bio în Sibiu. Și ea preferă să cumpere alimente sănătoase de la producătorii locali, chiar dacă prețul mai mare constituie o mică problemă pentru veniturile sale.

Acest articol apare și în:


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.