Srebrenica azi

Un portret vizual al orașului și al oamenilor, la 20 de ani după evenimentele din timpul războaielor iugoslave.

De Dejan Petrović
Fotografii de Dejan Petrović
9 septembrie 2015

O formă a acestui material a fost publicată în septembrie 2015, în DoR #21.
Cumpără revista

Fotografii și texte selectate din proiectul fotografic Srebrenica Today.

Curgând între Bosnia și Serbia, râul Drina arată cu adevărat grandios. Și, dacă încerci să găsești locul izolat unde Tito a convins Comitetul Internațional Olimpic să acorde Iugoslaviei organizarea Jocurilor Olimpice din 1984, va trebui să urmărești Drina care își urmează încet meandrele prin canionul străvechi.

Senad și-a început afacerea cu trei sere în 2009. A fost primul din zonă care a încercat acest lucru, după încetarea războiului. Azi, produce 100 de tone de fructe și ar putea să producă mult mai mult. Solul e fertil și apa e omniprezentă. Investitorii sunt intersați, dar lipsesc personalul calificat, parcelele mari și spiritul antreprenorial.

Emir a jucat mai multe roluri la FC Guber în ultimii 9 ani. În ultimele două sezoane clubul a fost aproape să reușească promovarea în atât de mult râvnita ligă secundă. Și, cu toate că diviziunile politice și etnice încă există, Nikola și Aljo nu le înțeleg. Sunt prieteni din copilărie și, pe terenul lui FC Guber, sportul e singura limbă.

Emin a întâlnit-o pe Sabina la Dresda, unde ea venise ca refugiat din Bosnia sfâșiată de război. După 33 de ani de muncă în minele din Germania, singura dorință a lui Emin a fost să se întoarcă în orașul lui natal și să ducă o viață pașnică cu familia. Azi, petrece cât de mult timp poate afară, cu soția, cele patru fiice și cei 16 cai. După toți anii de subteran, cerul e singurul lucru pe care vrea să-l vadă.

Čamka s-a născut în Germania înainte ca părinții ei să decidă să se întoarcă și să înceapă o nouă viață pe dealurile din jurul orașului Srebrenica. Fiicele Kadira, Fatima și Djenata au venit pe lume mai apoi și au transformat familia într-una dominată de femei. Viața izolată pe care o duc nu e mereu ușoară. Totuși munca de zi cu zi și cei 16 cai nu le influențează notele de la școală. Toate sunt eleve de 10 și nu și-ar da caii pentru nimic în lume.

Guber spa a fost atracția turistică numărul unu din Srebrenica, înaintea celui mai recent război. Cele 48 de izvoare vindecătoare aduceau turiști din toată fosta Iugoslavie și chiar de mai departe. Azi, disputele legate de drepturile de concesionare țin departe potențialul izvoarelor. Pentru Ahmet, mai mulți turiști ar însemna mai mulți clienți pentru frizerie și, crede el, mai mulți motocicliști care s-ar alătura clubului lui „Argentum”.

Senad Subašić lucrează la biroul municipal din Srebrenica și este expert în apele cu proprietăți curative ale zonei.

Hilda nu e toboșar, dar iubește muzica și ceea ce muzica aduce orașului. Lucrează la House of Good Tunes și, prin proiectul Superar, invită tinerii să experimenteze importanța și frumusețea experienței de a crea muzică împreună.

Nu-i ușor să crești într-un oraș unde există o singură cafenea, niciun cinematograf, nicio discotecă și niciun club. Lucrând pe unde-apucă, Mladen încearcă să implice și să intereseze tinerii în activități pozitive. Cum ar fi evenimente la clubul tinerilor, concursuri de artă și interviuri despre Srebrenica de azi.

Dejan Petrović și‑a dedicat cea mai mare parte a vieţii profesionale problemelor sociale și găsirii de căi de integrare a celor dezavantajaţi și excluși. Proiectul fotografic Srebrenica Today este un portret vizual al orașului și al oamenilor, industriei și agriculturii.

Reportaje

Ultimul grajd al cailor abandonați din București

Pentru caii abandonaţi din București, singura cale de întoarcere din drumul spre abator e adăpostul „Steaua Speranţei”. Dar rolul de salvator al cailor cere să lupţi și pentru propria supravieţuire.

De Maria Bercea
Fotografii de Tudor Vintiloiu
Timp de citire: 15 minute
21 octombrie 2010