Întrebări pentru antreprenori la început de drum

„Un antreprenor care lansează o afacere trebuie să nu se demobilizeze, ba mai mult, trebuie să-și crească încrederea în sine.”

Câteva întrebări pe care trebuie să și le pună antreprenorul aflat la început de drum. De la Sorin Psatta, Integrated Communication Director la Graffiti BBDO și lector la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București.


Apple, în peste 30 de ani, a avut două campanii publicitare importante. Amândouă au intrat direct în istoria publicității, dar două campanii din 1984 încoace cred că e cam puțin. Și asta nu i-a împiedicat să devină rapid – și să rămână – ce sunt și acum: lideri mondiali în business. Cu alte cuvinte, eu cred că afacerea proprie, construită în urma aplicării unui model de business inteligent ales, duce la apariția, în caz fericit, a unui brand de succes și niciodată invers.

E o vorbă care spune – și e absolut corectă, de-aia e și greu de găsit o soluție universal valabilă a succesului în business – că totul funcționează într-un caz sau altul. Un antreprenor care lansează o afacere trebuie să nu se demobilizeze, ba mai mult, trebuie să-și crească încrederea în sine. Dacă într-o perioadă relativ scurtă, de șase luni, un an, nu funcționează afacerea respectivă, s-o încheie și să lanseze o alta și o alta și o alta. În Statele Unite, o întrebare pe care ți-o pune un posibil sponsor al afacerii tale e câte start-upuri ai avut până acum, prin asta înțelegând câte eșecuri ai avut până acum. Și cu cât spui un număr mai mare, cu atât crește interesul față de tine, pentru că, printre altele, demonstrează faptul că ești consecvent, că știi ce vrei și îți dorești asta cât se poate de insistent, nu te demobilizează unu, două, cinci eșecuri. Înseamnă că ai suficientă energie și că, la un moment dat, dacă ești perseverent, o să te întâlnești cu succesul. Deci există și varianta asta. Și e bine să încerci de multe ori, să nu dezarmezi.

Pe de altă parte, cred că șansele de reușită a unei afaceri pe care o lansezi sunt direct proporționale cu măsura în care ea îți spune ție în primul rând ceva. Măsura în care simți că nu poți trăi fără să faci lucrul ăla, măsura în care simți că viața ta, oricât ar părea de poetică sau exagerată vorba, nu prea mai are sens fără acea afacere. Există start-upuri din care cineva nu se poate întreține și care par fără speranță de la lansare, dar care își pot atinge scopul (nu neapărat financiar) mult mai bine decât alte start-upuri care au cifre de afaceri interesante și sunt prospere economic. Pentru că ele pot aduce, de exemplu, prosperitate emoțională posesorului. Cumva, lucrul pe care cred că trebuie să-l faci înainte de a te gândi măcar să te lansezi într-un start-up este să te întrebi ce urmărești să se întâmple cu el? Urmărești ca el să fie super-profitabil și să-l vinzi cu o sumă foarte mare? Atunci te orientezi către un anumit gen de activități. Îl faci pentru că simți că te-ai născut pentru a face lucrul ăla? Atunci criteriile de succes nu vor mai fi cele din primul caz. Astfel, scazi șansele de a fi lipsit de repere când spune cineva că nu e o afacere de succes, deși tu ești super-fericit cu ea, sau că e o afacere de succes, deși tu consideri că trebuia crescută mult mai mult.

Mai nou, e tot mai evident că epoca marketing-oriented companies ori brand-oriented companies s-a cam dus, mult mai importante sunt astăzi findable companies, alea care sunt la un click distanță, pe care le găsești instantaneu. Pentru că mai totul e online acum, pentru că informațiile le obții, în mare măsură și super-rapid, online. Dacă afacerea care are niște produse extraordinare, care are niște campanii de marketing clasic super-apreciate și premiate nu-i sare în față potențialului consumator la două minute după ce a intrat pe Google și a căutat sursa de cumpărare pentru produsul respectiv, s-a încheiat discuția. Cel mai probabil, decizia a fost luată în favoarea altui producător.

Canalele și alcătuirea mixului de media prin care transmiți astăzi mesajul brandului sunt clar diferite de cele de acum 50 de ani sau chiar 20 de ani, dar pașii în construcția unui brand sunt foarte asemănători. Vestea mai neplăcută pentru marketeri – și de-aia și raritatea cu care se întâmplă acum o construcție ca la carte a unui brand – e că în momentul de față chiar nu cred că se mai poate justifica atât de ușor. Mulți nu-și permit să construiască un brand – pentru că e un proces foarte scump și îndelungat –, unii nu realizează că au nevoie de el – și poate nici nu au. Există tot mai numeroase cazuri în care ai succes în vânzări și nu ai strategie de brand coerentă și diferențiatoare în spate. Una dintre explicațiile probabile e că oamenii nu mai pun atât de mult preț pe brand, mai ales în condițiile în care internetul îți oferă acces, cvasi-instantaneu, la orice.

Paradoxul este însă că brandingul este necesar, ba chiar obligatoriu, de la un anumit nivel al businessului, și vei simți că este obligatoriu pentru că nu poți să depășești nivelul respectiv. După un anumit nivel, îți trebuie un brand măcar minimal definit. Pe de altă parte, e o vorbă înțeleaptă care spune că dacă tu nu-ți vei face un brand, vor avea grijă consumatorii tăi să îl facă.


Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul III, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Dacă vrei să citești cele 20 de povești din ediția 2017, îl poți cumpăra aici.

Academia Minților Creative este un program de educație financiară și antreprenorială prin care UniCredit Bank vine în sprijinul oamenilor cu inițiativă din România și le oferă posibilitatea de a învăța de la experți în marketing și comunicare, fiscalitate sau finanțare de proiecte. Pentru detalii despre următoarele ediții, urmărește romanianstories.ro.