[24/7] O afacere cu lână încearcă să salveze Roșia Montana

Un business pornit de un activist valorifică tricotatul și arată că se poate trăi în Roșia Montană.

E duminică după-amiază și Tică Darie, un tânăr de 27 de ani, intră în curtea Tiberiei Șoit din Gura Roșiei, un sat aflat la șapte kilometri de Roșia Montană, în comuna cu același nume. Îi dă bună-ziua ei și altor două femei care stau pe o bancă din lemn și pune pe masă 10 saci din hârtie și un cântar.

„Să vedem mai întâi marfa”, spune Tică jovial.

Tiberia scoate dintr-o plasă mai multe perechi de șosete groase, grupate pe culori (albastru închis, magenta, gri închis) pe care le-a lucrat în timpul verii și pe care Tică le va scoate toamna asta la vânzare online. Ia câte o pereche, o întinde, spune din când în când „foarte frumos”, o mai întreabă pe Tiberia cum a fost să lucreze la pereche și o așază pe cântar.

Femeia de 51 de ani e mulțumită de lâna merinos, care e mai moale și se lucrează mai ușor decât lâna de țigaie, mult mai aspră. Tică notează într-un tabel câte perechi sunt, ce culoare au și cât cântăresc. Pentru 125 de lei fiecare, vor ajunge în diferite colțuri din țară, dar și la români din alte țări, cum ar fi bărbatul din Elveția care le cere mereu pe cele mai groase.

Urmează celelalte două femei și în următoarea oră Tică repetă procesul. Vorbesc despre cum să  se  pregătească mai bine pentru valul de comenzi de pulovere și fulare din decembrie. Tică le întreabă dacă pot să lucreze și anul ăsta ca anul trecut, iar ele răspund că da. O femeie îi spune că ar vrea și cumnata ei să lucreze, iar Tică îi răspunde bucuros că e loc, doar să vină să o vadă cum lucrează. Toate șosetele ajung în sacii de hârtie, pe care scrie cu litere negre de tipar numele afacerii pentru care cele trei femei și alte peste 30 din comună tricotează patru luni pe an: „MADE IN ROȘIA MONTANĂ”.

Lâna merinos e mai moale și se lucreză mai ușor.
Un fular „Made in Roșia Montana” costă între 180 și 350 de lei.
Femeile lucrează gulere, fulare, șosete și pulovere.

Tică s-a născut în Suceava și a venit prima dată în Roșia Montană la 14 ani cu un coleg cercetaș, la FânFest, festivalul prin care ecologiști și activiști voiau să atragă atenția asupra potențialului turistic al zonei.

Atunci a auzit de Gabriel Resources, a văzut oameni furioși pe proiectul canadian de exploatare minieră a munților Apuseni și s-a plimbat printre casele obiecte de patrimoniu, multe deja vândute pentru că locuitorii plecau. Mai târziu, în 2012, când era student la Copenhaga, a pedalat până în Roșia Montană cu o bucată de pânză pe care scria „Salvați Roșia Montană”, iar în august 2013, când protestele împotriva exploatării miniere creșteau în toată țara, Tică a revenit în Roșia cu o cameră de filmat și a publicat pe YouTube tot ce nu se vedea la televizor, inclusiv cum erau aduși oameni cu autocare din sate vecine ca să pară

O lună mai târziu s-a mutat în Roșia pentru că simțea că ar putea să aibă un scop aici. Simțea că oamenii nu vedeau potențialul locului și că de asta acceptau ca patru munți să fie dinamitați și să fie inundat un sat cu cianură. Mai întâi a deschis un centru local de cercetași ca să învețe tinerii să îndrăgească natura.

Tică Darie s-a mutat în Roșia Montana în 2013 după protestele împotriva exploatării miniere din regiune, cucerit de natură și de potențialul turistic al locului.

Într-o zi a primit o pereche de șosete din lână de la o femeie din sat. A postat pe Facebook o fotografie cu ele și a primit peste 100 de mesaje de la oameni care voiau să cumpere. Tică a întrebat femeia câți bani ar vrea să ceară, ea a spus că 20 de lei, el a mai găsit în sat alte femei care tricotau, iar în câteva zile au făcut vreo 300 de perechi. Tică a intermediat comenzile și și-a dat seama că femeile care știu să tricoteze și nu au altă sursă de venit ar putea să câștige niște bani, dar și să atragă atenția asupra unui meșteșug local transmis din generație în generație.

A făcut o bază de date cu cele aproximativ 20 de femei, iar cu ajutorul celor mai pricepute a stabilit niște standarde. În primul an au produs șosete, căciuli și gulere, iar lâna o cumpăra el din magazine. Comenzile veneau prin magazinul online, deschis în ianuarie 2015.

Afacerea a început să crească și Tică a participat la o competiție pentru afaceri sociale a Fundației NeSst. Pe lângă cei 10.000 de euro primiți din competiție – pe care i-a băgat în producție –,  a reușit să facă un plan de afaceri și a făcut echipă cu două surori care lucrau în comunicare și care l-au ajutat să ajungă la directorul Transilana, o fabrică de lână din județul Brașov. Astăzi lâna de merinos provine de acolo, iar Tică face comenzi de 100 de kilograme din culori diferite înainte de fiecare sezon. (Sezonalitatea afacerii e o provocare: oamenii pe care Tică îi angajează pentru vânzări își găsesc altceva de făcut în restul anului și pleacă. Pentru 2019 a reușit să angajeze un om care se va ocupa de gestiune, procesat comenzi și relații cu clienții și mai caută un om în aceleași roluri pentru mijloc de sezon.)

Tică stabilește împreună cu femeile norma de produse pe care le pot face, în funcție de cum a mers sezonul precedent. Majoritatea sunt casnice, au grijă de nepoți, de casă și de animale și rar mai prind câte un job în puținele magazine care există în zonă. Tiberia a lucrat ca pontatoare la Roșia Poieni în comunism, apoi ca vânzătoare și barman, dar după ce s-a îmbolnăvit și a trebuit să-și facă operație la tiroidă, a primit ajutor social, iar acum primește pensie pe caz de boală de 650 de lei. Lucrează cu plăcere și spune că o ajută faptul că anul ăsta încep munca mai devreme, pentru că au timp să formeze un stoc și nu mai trebuie să facă haine de pe o zi pe alta. E plătită pe manoperă și de obicei la finalul sezonului. Anul trecut a câștigat 3–4.000 de lei pentru trei luni de muncă, bani pe care i-a pus deoparte pentru un porc de Crăciun, cheltuieli, facturi și tratamentul ei lunar, care costă 100 de lei.

Tiberia e pensionară și una dintre cele 30 de femei din localitate care croșetează produse „Made in Roșia Montana”.

Tică vrea să crească în acest sezon prețul șosetelor, care deși până acum au fost mai ieftine (75 de lei) decât gulerele (120–215 lei), fularele (180–350 de lei) și puloverele (310–595 de lei), sunt mai migăloase și greu de tricotat. Dacă le scumpește la 125 de lei, atunci va putea să crească și manopera pentru femei de la 25 de lei, cât e acum, la 50 de lei.

Tică investește restul banilor în lână, în marketing și în restaurarea unei case monument istoric din centrul satului, pentru care are planuri mari. La etaj funcționează deja sediul Made in Roșia Montană, unde procesează comenzi, unde depozitează lâna și produsele și unde le fotografiază pentru shopul online. Vrea să construiască și un bistro, ceea ce ar fi unic în Roșia, și un hub pentru antreprenori, unde să adune tineri care, ca și el, văd un potențial în zonă și vor să-l valorifice.

Tică e și om de strategie și de execuție, iar tranziția e uneori mai dificilă. „Eu acum trec de la dat cu târnăcopul și mortar la e-commerce  și producție”, glumește el. Dar viața în Roșia Montană îl ajută să se simtă util și să fie un model de inițiativă. De asta a candidat în 2016 la alegerile locale, când a ieșit al treilea din nouă candidați. „Vreau să lucrăm la resuscitarea Roșia Montană. Să fie un loc în care să simți că e viață, să renască un pic, să prospere oamenii, să creez un context copiilor de a se dezvolta și educa în Roșia Montană și de a rămâne. Sau chiar dacă pleacă, de a avea un loc în care să se întoarcă.”


Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul V, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Dacă vrei să citești cele 20 de povești din ediția 2019, îl poți cumpăra aici.

Ți se pare important ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *