Alex Robu

Îndrăgostit de Barcelona lui Leo Messi, Alex Robu n-a mai apucat s-o vadă pe teren. A murit din cauza COVID-19 la 40 de ani.

De Bogdan Coșa
Fotografie de Raluca Mărgescu
4 noiembrie 2021

Această poveste face parte dintr-o serie despre cei pe care i-am pierdut în pandemie. Fanionul din fotografie i-a aparținut lui Alex și l-am primit de la familie pentru a-l include în acest material.

În weekend, Alex lua cu asalt bucătăria. „Era un ciorbar înnăscut”, spune soția lui, care „făcea pe camerista” în restul garsonierei cât gătea el – deretica în așteptarea sărutărilor și îmbrățișărilor de la sfârșitul zilei, când perișoarele lui, „cele mai bune din lume”, aveau să fie servite.

Erau bucuroși că își împărțiseră sarcinile încă de când se mutaseră împreună, cu doi ani înainte să facă nunta; în felul ăsta nu doar că știa fiecare ce are de făcut prin casă într-o zi de sâmbătă, ci lucra cu convingerea că și celălalt depune efort pentru a se întâlni la mijloc – unde îi aștepta și Toto, câinele pe care îl adoptaseră și pe care Alex îl considera prietenul lui cel mai bun.

Dar lucrurile n-au mers ca pe roate de la-nceput.

În vara lui 2009, când s-au cunoscut, Mirelei, care era gestionară la Spitalul Universitar de Urgență din București, nu i-a plăcut de băiatul care venea să se ocupe de aparatele de cafea de pe holuri. Era foarte slab, purta ochelari, iar ea nu putea să treacă peste impresia că-i un șoarece de bibliotecă.

Câteva luni mai târziu, pentru că firmei la care lucra îi expira contractul cu spitalul, Alex, presat de timp, a intrat în biroul în care lucra Mirela și a anunțat-o că n-o să mai dea unul peste altul pe holuri, întărind invitația de a ieși la o cafea, dar ea n-a făcut decât să-i ureze mult noroc mai departe.

Soarta a făcut ca spitalul să reînnoiască acel contract, așa că, spre bucuria lui Alex, cei doi s-au întâlnit din nou în anul care a urmat.

Au început să schimbe mesaje, iar faptul că Alex scria corect gramatical a făcut-o pe Mirela să treacă mai ușor peste țepii lui făcuți cu gel. Încetul cu încetul, a înțeles că are de-a face cu o fire romantică, al cărei umor e responsabil și de bun simț, și că în spatele acelor cuvinte atent potrivite ar putea sta cel pe care îl așteptase toată viața.    

Într-adevăr, Alex s-a dovedit a fi un bărbat sincer, corect, care a respectat-o și a iubit-o, spune Mirela, care era cu doi ani mai mare decât el.

Pentru că avusese o copilărie grea, pentru că fusese nevoit să crească cu un tată alcoolic, care le-a amărât viața atât lui și fraților săi, cât și mamei lor, Alex își jurase de mic că avea să trăiască în armonie cu partenera lui și să-i fie sprijin – subliniind ori de câte ori avea ocazia că veselia și bucuria ei de a trăi l-au atras în primul rând la soția lui.

Mirela crede că și bunătatea de care dădea el dovadă când venea vorba de semeni își avea rădăcina în aceleași condiții vitrege pe care fusese nevoit să le îndure în copilărie și care îl făcuseră sensibil la nevoile celor din jur. Alex nu lăsa niciodată cu mâna întinsă un om care-i cerea ceva.

Pentru că ea a fost diagnosticată cu o boală autoimună, cei doi nu au putut avea copii.

Mirela a renunțat la postul din spital în 2018 – pentru unul într-o firmă de birotică și papetărie, unde se simțea mai liniștită. N-a durat mult și nici Alex n-a mai avut ce căuta pe holurile pe care s-au cunoscut, firma la care lucra a încetat să deservească aparatele de acolo.

Ca și când și-ar fi simțit sfârșitul aproape, în ultimele luni Alex a devenit tot mai reținut, lăsându-se adesea copleșit de deznădejde. Soția lui nu știe ce s-a-ntâmplat, își amintește doar că repeta cu amărăciune că oamenii s-au înrăit și fiecare trage doar pentru el.

Dat fiind că îi plăcea să călătorească, și mai ales pentru că în 2020 se văzuseră nevoiți să-și anuleze excursia în Grecia din cauza pandemiei, Mirela s-a gândit să-i facă o surpriză, sperând că asta avea să-l remonteze. În februarie 2021, planul era să meargă cu Alex în Barcelona; își dorea ca, la cea de-a 41-a aniversare, soțul ei să-l vadă pe Messi, pe care îl adora, în acțiune.

Nu au mai apucat.

Pe 3 ianuarie, după trei săptămâni pe care Alex le-a petrecut la „Matei Balș”, la Terapie Intensivă, acesta s-a stins din viață. Toto a murit și el trei luni mai târziu. Iar Messi, uluind o lume întreagă, a plecat de la echipa la care jucase toată viața.

Weekendurile Mirelei sunt acum împărțite între camera cu pereți plini de fotografii cu ei doi, biserică și cimitir.

Pe platforma ViețiPierdute.ro, Code for Romania strânge, în parteneriat cu DoR, povești despre cei pe care i-am pierdut din cauza COVID-19. Dacă și tu ai pierdut pe cineva drag, poți scrie câteva rânduri în amintire aici, iar povestea va apărea pe ViețiPierdute.ro.

Contribuie și tu la poveștile care vindecă.

Tot ce-am trăit în ultimii doi ani ne-a însemnat pe viață și va lăsa în continuare urme. La DoR vom continua să scriem despre suferințe individuale și colective, cum le înțelegem și le transformăm în surse de putere și încredere, cum reclădim ce nu mai e și cum găsim soluții la lipsurile și ineficiența sistemelor care ne trădează. Cumpără un abonament digital ca să ne susții misiunea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *