Cum vede lumea fiica mea de 10 ani

Flaria Soare este fiica mea și s-a născut în 2009. Toamna asta a împlinit 10 ani, la fel ca DoR, așa că am întrebat-o cum vede lumea și cum se vede pe sine. Tot în DoR, acum cinci ani, am scris ce am învățat de la ea. Iată ambele texte, în oglindă.

2014. Flaria împlinește 5 ani. Textul următor a fost publicat în DoR #18:

Numele ei, Flaria, este mai greu de înțeles din prima. Unii zic Daria, alții, Flavia. Uneori se prezintă Ana. E mai simplu. Alteori, când e în toane bune, le zice oamenilor că numele ei e frumos și vine de la numele unei țărănci care a donat bani pentru Biserica aia expusă la Muzeul Țăranului Român.

Flaria este fetița mea și a făcut cinci ani pe 5 septembrie 2014. Țin un jurnal de când s-a născut și vă pot spune că pe 4 septembrie 2009, cu o zi înainte să se nască ea, mă uitam la Atonement și așteptam să plec la concert la Leonard Cohen. Nu am ajuns la concert, dar am apucat măcar să termin filmul.

Din jurnal ştiu cam ce a învățat Flaria şi când a învățat, cam ce experiențe a avut și când; de exemplu, aș putea să spun când a mâncat pentru prima oară în viața ei pătrunjel, dar știu că nu v-ar interesa prea tare. Astea sunt genul de lucruri care îi fascinează doar pe părinții copiilor care mănâncă pătrunjel pentru prima oară.

Tot în jurnalul ei mai scriu lucrurile pe care eu le învăț de la ea. Sunt lucruri simple. Sunt lucruri atât de ușor de uitat. Mi-ar plăcea să nu uit niciodată ce am învățat în acești cinci ani de la Flaria:

  • că puține lucruri sunt mai importante ca sănătatea. De fapt, nimic nu e mai important decât sănătatea. Aveam 27 de ani când s-a născut Flaria și când uram cuiva „Sănătate” mi se părea ridicol. Acum, nicio urare de „la mulți ani” nu mai fac fără să adaug „și multă sănătate”.
  • că răbdarea mea e nelimitată. Aveam, înainte de Flaria, senzația că e foarte limitată, dar ea mi-a demonstrat că nu e așa și că da, chiar treci marea cu răbdarea.
  • că zâmbetul se vede, dar se și aude și, cel mai mult, se simte în sufletul celui din fața ta. Zâmbesc mult mai mult de când o am pe Flaria. Zâmbesc tuturor.
  • că se poate pleca de la muncă și la ora 18:00.
  • că aproape orice poate fi amânat, mai puțin orele dinainte de culcarea copilului. Că aproape orice poate fi înlocuit, mai puțin vocea ta la citit povestea de seară.
  • că e important ca atunci când ești într-un loc și cu un om, să fii cu toată ființa ta în locul și cu omul respectiv.
  • că broccoli chiar e sănătos.
  • că nu ajută să impui reguli dacă tu nu ești pregătit să le respecți.
  • că e bine să fii ferm în decizii chiar și atunci când e greu să nu cedezi. La un moment dat, vei fi răsplătit.
  • că e frumos afară și când plouă, și când ninge, și chiar când e ger. Trebuie doar să ieși afară din casă și să te bucuri.
  • că juliturile trec, bucuria de a te fi dat pe bicicletă rămâne.
  • că nu trebuie să mergem niciodată la culcare supărați. Că trebuie mereu să spunem „noapte bună” și să ne pupăm. Oricum ar fi fost ziua, noaptea trebuie să fie bună.
  • că timpul nu se întoarce.

Am mai învăţat :

  • să nu merg cu capul în pământ, că e doar trotuar acolo, jos. Și dacă ridic capul pot să văd o mulțime de lucruri: cerul, copacii ăia cu crengi ciudate, porumbelul ăla uriaș care tocmai și-a luat zborul, un avion sau chiar o veveriță.
  • să mă mir. Am învățat să răspund la rafale de întrebări „De ce?”. Recordul e de 16 serii la o discuție despre planeta Pluto. Am ajuns să îmi pun întrebările astea și la muncă. Lucrez în relații publice și a te întreba de minimum trei ori la orice temă „De ce?” duce la rezultate excelente.
  • să o apreciez și mai mult pe mama mea. A trecut și ea prin toate astea? Prin toate nopțile nedormite și cântecele neterminate? Prin răbdarea explicării tuturor „de ce”-urilor?

Am învăţat să mă joc mai mult, să dansez mai des, să râd și mai des. Să încerc lucruri noi. Mereu.

Încă învăţ.


2019. Flaria împlinește 10 ani. Discuția următoare, între ea și mama ei, a fost publicată în DoR #38:

Flaria, cine ești?
Sunt Flaria. Am 10 ani și sunt în clasa a patra la Școala Gimnazială numărul 5, în București. Mă pregătesc de examenul de clasa a cincea. Nu îmi plac fracțiile și nici ecuațiile complicate. Merg la dans contemporan, îmi place mult să desenez, mă mai uit la vloguri când negociez screen time cu mama și ador să fac haine din alte haine. Îmi place și să povestesc cu oamenii și îmi mai plac mult vacanțele și bricolajul. Și roșiile.

Ce ai învățat în primii tăi zece ani?
Am învățat că e important să fii bun cu toți oamenii, că trebuie să nu minți și să încerci să te bucuri cu ce ai, chiar și atunci când ai vrea exact ce nu ai și să împarți.

Ce calități de-ale tale de acum crezi că te vor ajuta în următorii 10 ani?
Deja mă ajută că sunt curioasă, că îmi pun non stop întrebări și voi afla mai multe lucruri și voi cunoaște mulți oameni așa. Cred că și empatia mă ajută, sunt empatică și văd când cineva e cu gândul la ceva trist. Mai e curajul, eu sunt destul de curajoasă.

Ce crezi că o să faci peste 10 ani?
O să am 20 de ani și cred că o să fiu altfel decât acum și poate un pic la fel. Sper să am prieteni mulți și să înțeleg și ce nu înțeleg acum.

Cum crezi că o să fie lumea peste 10 ani?
S-ar putea să fie mai bine. Dar e destul de complicat.

De ce?
Cred că o să fie complicat peste 10 ani dacă se continuă încălzirea planetei. Ar trebui ca noi, toți oamenii să avem grijă de planetă, de resurse și de oamenii din jurul nostru.

Ce dileme va avea lumea viitorului?
Cea mai mare necunoscută vor fi roboții, mai precis dacă le dăm lor puterea să aleagă sau îi ținem controlați doar de noi.

Cum ai descrie România?
România este frumoasă, îmi place la mare cel mai mult. Aș vrea ca oamenii să respecte mai mult regulile, să existe pe bune egalitate de șanse pentru oricine și politicienii să se gândească mai mult cum să ajute oamenii țării și chiar să facă tot ce pot ei să îi ajute să trăiască mai bine.

Cum am putea să avem o țară mai bună?
O țară mai bună e o țară în care oamenii sunt mai educați. Mai interesați pe bune de ceilalți oameni, adică oameni care nu trec pe lângă alți oameni fără să le pese sau fără să îi judece și să nu îi ajute dacă pot.

Ce ai vrea să îi zici Flariei de peste 10 ani?
Să rămână optimistă și să creadă într-o lume a oamenilor buni. Și să facă alegerile cele mai bune pentru ea fără să îi rănească pe ceilalți. Mami, îmi dai să citesc asta la 20 de ani? Atunci, aș vrea să pot ca peste 10 ani să nu mai trebuiască să fac curat în cameră. Aș vrea să îi zic Flariei să își ia un robot și să îl respecte și pe el chiar dacă îi face curățenie în cameră.


Acest articol apare și în:


Un comentariu la „Cum vede lumea fiica mea de 10 ani

  1. un singur lucru doresc de la voi! invatai copii sa spuna ,, buna ziua,, la vecini si cunoscuti ….de aici pleaca totul …mai coboriti din copac

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *