Din pat, din bucătărie și alte locuri din care lucrăm azi

Majoritatea spațiilor de locuit din oraș n-au fost gândite pentru munca de acasă pe termen lung. Așa că fiecare improvizează cum poate.

Diana Dragoș credea că îi mor toate plantele de apartament pentru că nu se pricepe să aibă grijă de ele. De când lucrează de acasă și stă aproape tot timpul în garsoniera pe care o împarte cu prietenul ei, Radu, în cartierul Tei din București, una dintre plante a și înflorit.

Stă acasă de pe 13 martie, se trezește prima dimineața și rezervă bucătăria ca spațiu de lucru. Radu are o firmă de consultanță și lucrează de acasă de pe 11 martie, în camera din garsonieră, unde au mutat masa din bucătărie. Mai merge din când în când cu mașina la birou, unde nu mai e nimeni. La bucătărie, Diana lucrează pe blat. Au intrat deja într-o „rotație naturală”, dar „nu prea ai unde să te duci”. A început să regrete că au cheltuit mii de euro să-și închidă balconul.

Bucătăria a devenit birou pe timpul zilei și spațiu de relaxare seara.

După ce se ridică din pat și se așază la o masă, Diana e deja în workmode. E ofițer de media și comunicare la Organizația Internațională pentru Migrație și are mult de lucru. Spune că vorbește tare și mult, dar până acum nu a avut multe call-uri. „Reușim să stăm unul lângă altul fără să ne călcăm pe nervi.” Sunt împreună de cinci ani și știu cât de tare să fie volumul la televizor sau muzica să nu se deranjeze. Mai ies seara în parc cu Leia, câinele părinților lui Radu, pe care o iau din fața ușii. Dianei îi lipsesc mesele de duminică pe care le luau cu toții împreună.

Speră să iasă din situația asta mai recunoscători. „Promit să nu mă mai plâng de viața mea. Acum ne dăm seama că le aveam pe toate,” spune ea. „Cel mai greu o să avem de furcă cu mintea.”

Se gândește că poate e norocoasă că are posibilitatea de a sta în casă în perioada asta, crede că Bucureștiul e o insulă unde o parte mai mare a populației poate lucra de pe laptopuri și că celelalte orașe din țară sunt în altă situație. Părinții ei din Brașov încă merg la muncă.  

Mulți dintre noi ne doream să lucrăm de acasă pre-pandemie (86% conform unui studiu eJobs, de exemplu), dar realitatea forțată, pentru o perioadă nedeterminată, ne arată că munca de acasă poate veni cu un set complex de probleme.

Probabil cea mai mare dintre ele este lipsa unei rutine. Nu a fost alegerea noastră și nu am avut timp să ne pregătim, spune Petruș Stuparu de la Trend Consult, o organizație care ajută companii să fie mai bune. Lucrează de aproape două săptămâni de acasă și spune că e ca perioada în care te muți într-o casă nouă: încerci să-ți construiești obiceiuri sănătoase. E important să ai un ritual care semnifică începerea zilei de muncă, să te îmbraci în hainele de birou de exemplu, chiar dacă te duci doar până în sufragerie. El postează pe chatul de la muncă în fiecare dimineață o poză îmbrăcat altfel, dintr-un alt loc din casă, pentru a alimenta rutinele colegilor.

Împărțirea spațiilor din casă în zone de lucru și zone de relaxare e un sfat des întâlnit printre bunele practici ale lucrului de acasă pe termen lung. Dar nu toată lumea forțată să lucreze de acasă în perioada asta are opțiunea să nu lucreze în dormitor.

Diana Dragomir, social media manager (și colega noastră la DoR), s-a mutat la final de ianuarie într-un apartament de două camere împreună cu Andreea, colega ei de bancă din liceu. Apartamentul e mic, dar Diana nu plănuia să stea prea mult acasă în timpul zilei. Andreea locuiește în sufragerie, iar Diana în dormitorul care se deschide către un mic balcon închis, devenit spațiu de depozitare pentru proviziile făcute ultima oară când au ieșit din casă, acum o săptămână. 

Pentru că nu are un birou, patul Dianei este acum și birou, și clasă în care urmărește cursurile online de la master, și loc de relaxare și de odihnă. Se gândește cum să diversifice locurile în care poate lucra și plănuiește să-și amenajeze un mini-birou pe balcon și să se mute acolo. Andreea i-a propus să lucreze împreună de la masa din camera ei, dar Diana nu crede că e spațiu suficient pentru amândouă.

După o săptămână de lucrat doar din cameră, Diana a început să folosească și spațiul din bucătărie.

Ana Iliescu e redactor la o publicație economică și locuiește împreună cu alte două persoane care au ales să se izoleze în casă în perioada asta. În trecut, când alegea să scrie de acasă, lucra din bucătărie, singurul spațiu comun din apartament, dar acum s-a retras în camera ei și lucrează din pat.  A transformat un scaun din cameră în birou, pentru a nu ține laptopul pe un material textil toată ziua. Pe masa din cameră stă televizorul, pe care îl ține pornit să fie la curent cu știrile despre coronavirus și deciziile celor din afaceri. 

Relația cu colegele de apartament e acum tensionată. Ana mai iese din casă la cumpărături o dată la câteva zile și spune că ele dezinfectează des în urma ei. „Prefer să accept situația în speranța că se va termina totul cât mai repede. Nu vreau să mă cert cu ele.”


Locuirea e compusă din mai multe elemente: de spațiul fizic, determinat de pereții casei, de toate activitățile din cartier și de toate interacțiunile și relațiile sociale care se petrec dincolo de acești pereți. 

„În momentul ăsta a rămas doar celula de locuit”, spune arhitecta Ilinca Păun Constantinescu. Pentru cei care locuiesc în apartamente de bloc și se află în izolare, un mic spațiu intermediar, cum ar fi balconul, devine foarte important.

La începuturile modernizării locuirii în secolul XX se discuta despre componentele sănătății și igienei, traduse ca soare, aer și verdeață, pe care trebuia să le aibă un spațiu de locuit. Există o nevoie fizică de a avea un contact cu exteriorul. De aici vine și nevoia de a sta cu geamurile deschise când lucrezi de acasă, printre altele.

Apartamentele mici de bloc, fără balcon, au fost gândite să funcționeze în cartier împreună cu toate spațiile comune de afară. „De asta funcționează și nu am luat-o razna locuind claie peste grămadă”, spune Ilinca despre momentele când locuiau și trei generații în același apartament. „Ei locuiau de fapt nu doar în apartament, ci și în toate spațiile care erau în afara lui.”

Acum există o mai mare diversitate a proiectelor de locuire flexibilă, și ca număr de persoane și ca tipologii de activități pe care le poți desfășura în spațiu. Inclusiv spațiile de birouri sunt din ce în ce mai des amenajate să fie mai „homey”, prin adăugarea unor elemente care în mentalul colectiv aparțin spațiului de locuit – canapele și fotolii, de exemplu.

Relația noastră cu spațiul se schimbă, spune Ilinca, dar nu trebuie să uităm că de-a lungul timpului au existat locuințe proiectate pentru a include și spații de lucru. Casele interbelice aveau deseori o încăpere cu scop de birou, cu o intrare separată.

„Dacă ne uităm la modelele în care au putut funcționa lucrul de acasă cu locuitul, observăm ceva foarte simplu: exista un spațiu special destinat lucrului de acasă. Era conectat cu casa, dar era bine delimitat.” Pentru a putea funcționa în modul de acum pe termen lung, este nevoie de amenajarea unui colțișor din casă numai pentru lucru.

Partea cea mai dificilă a statului în casă, spune Ilinca, este construirea unei noi rutine adaptată acestui context, care să ne dea din nou reperele zilei și reperele zilelor săptămânii. Riscăm să pierdem noțiunea timpului, mai ales cei ale căror zile au fost foarte pline în ultima perioadă.


Noua rutină ne poate aduce și câștiguri. Radu Crahmaliuc e freelancer și de opt ani e obișnuit să lucreze de oriunde are o priză. Acum împarte biroul din casa din Periș, Ilfov, cu soția lui, Roxana, care lucrează la o multinațională. Părinții Roxanei au grijă de copil cât lucrează. În mod normal ar face naveta la București în fiecare zi, împreună.

„Ne-am împărțit spațiul vital foarte eficient”, spune Radu. „Eu am luat fotoliul, ea a luat canapeaua. Am avut prioritate la fotoliu pentru că oricum de-acolo lucram și înainte. E posibil să facem schimb în curând.”

Pot lucra și din grădină dacă vremea e bună. Primele zile de lucru împreună au fost mai dificile, pentru că Roxana avea discuții pe Skype și Radu avea nevoie de liniște pentru scris. Acum, cu ajutorul căștilor, fiecare se concentrează pe lucrul lui și mai fac schimb de meme despre coronavirus în pauza de prânz.

Radu și Roxana speră să poată să lucreze din grădină în fiecare după-amiază, dar săptămâna asta vremea nu a ținut cu ei.

Ar prefera să revină la programul normal, spune Radu, dar până atunci profită de situație. „La prânz mâncăm toți împreună, putem să ne vedem copilul oricând în timpul zilei și doar prin faptul că nu mai facem naveta, avem nițel mai multă energie seara.”


Cum a afectat pandemia relația ta cu munca și cu spațiul în care locuiești? Povestește-ne ce s-a schimbat în viața ta în acest formular.

Cum să lucrezi mai bine de acasă

Un studiu eJobs pre-pandemie spunea că 86% dintre respondenți și-ar dori să lucreze numai de acasă, dar doar 35% dintre ei aveau opțiunea să o facă măcar o dată pe lună. Pentru cei ale căror joburi se pot muta online, visul de atunci e azi o realitate complicată. Mai jos am adunat idei de cum poți gestiona mai ușor această tranziție de la Petruș Stuparu și Magor Csibi de la Trend Consult, o companie care ajută organizațiile să lucreze cu sens:

• Să nu fim prea critici cu noi înșine. La birou, nu observăm toate momentele în care nu muncim. Mai bem o cafea, ne uităm la știri, sau vorbim cu un coleg. Acasă, ne simțim mult mai vinovați când ne observăm în astfel de momente, pentru că nu asociem locul în care le facem cu munca.

• Reducerea numărului de întreruperi poate fi marele avantaj al lucrului de acasă, dacă avem un spațiu liniștit din care să muncim. Dar dacă nu ne întrerupe nimeni și nici noi nu vorbim cu ceilalți pentru că nu vrem să-i întrerupem, riscăm să ne izolăm pe termen lung. Pe lângă pierderea conexiunilor sociale, izolarea poate duce și la muncă dublată sau inutilă.

• Ghidează-te după ce ți-ai propus să faci în ziua respectivă și după momentele în care poți fi util echipei și comunității tale.

• Negociază granițe cu cei cu care împarți casa. Când împărțim forțat spații restrânse cu alți oameni, e normal să apară tensiuni.

În pandemie, misiunea noastră rămâne aceeași: Spunem povești adevărate pentru a ne sprijini comunitatea să înțeleagă, să empatizeze, să descopere soluții și să acționeze. Pentru asta avem nevoie de cât mai mulți susținători.

Între 1 octombrie și 15 noiembrie, vrem să ne dublăm comunitatea și să ajungem la 4.500 de abonați.

Cu 15 lei pe lună sau 150 de lei pe an, ne aduci mai aproape de țintă, iar tu contribui la jurnalismul DoR.

Abonează-te.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *