Justiție oarbă pentru copiii romi traficați din România

Anchetatorii români au crezut că au un caz clar împotriva presupușilor lideri ai uneia dintre cele mai mari rețele de trafic de persoane din Europa. După aproape un deceniu, de ce nu a fost nimeni condamnat?

NOTĂ: Acest articol a fost realizat în cadrul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence (BIRN), cu sprijinul ERSTE Foundation și al Open Society Foundations, în cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network. A fost documentat din primăvară în Țăndărei, Târgu Mureș, București și Londra. Mare parte din fotografiile din Țăndărei au fost realizate la bâlciul anual din localitate, una dintre puținele ocazii în care comunitatea se deschide și celor din afară.

Într-o dimineață caldă de primăvară, un bărbat cu aer de bunic intră în sala cu numărul 52 a Curții de Apel Târgu Mureș. Când pășește, tocurile pantofilor eleganți îi răsună pe parchet.

Îmbrăcat în sacou bleumarin în carouri și pantaloni crem, în mână cu o beretă albă, se așază într-o bancă goală din spatele încăperii. În timp ce așteaptă să înceapă audierea în dosarul său, își sprijină bărbia în mână și-i măsoară pe cei doi judecători din față.

Numele lui este Constantin Radu și are 66 de ani. Toată lumea îi spune însă Titi. Alături de alți 25 de bărbați, Titi e acuzat că a traficat un număr mare de copii romi în Europa de Vest, unde i-ar fi pus să cerșească și să fure. Doi dintre acuzați sunt fii ai săi.

În curând, sala mică de judecată începe să se umple cu inculpați și avocații lor. Iau loc lângă Titi doar după ce se ocupă celelalte bănci. Titi între timp se uită pe un sul de hârtii pe care le-a adus, deși le cunoaște bine. Au fost principala sa apărare în ultimii nouă ani.

„El este adevăratul șef”, spune Bernie Gravett, fost inspector șef al Poliției Metropolitane din Londra, cel care a condus ancheta din Marea Britanie care a dus până la urmă și la acest proces din România. „E vârful piramidei.”

Procurorii spun că Titi, și el de etnie romă, este omul cheie din spatele unei cunoscute grupări din Țăndărei, un mic oraș din sud-estul României în care conace grandioase degajă bogăție între case dărăpănate.

„E ca o operațiune militară”, spune Gravett despre modul în care gruparea ar fi trimis copii la cerșit și furat. Chiar și un bebeluș de opt săptămâni era folosit la cerșit, sedat ca să stea liniștit.

Anchetatorii spun că imperiul lui Titi se întindea în toată Europa: Spania, Italia, Franța, chiar și Norvegia – și mai ales Marea Britanie. Polițiștii au arestat zeci de români în Marea Britanie şi România după o investigaţie colaborativă fără precedent, care a durat patru ani.

Dar în justiţie rezultatele au fost diferite. În Marea Britanie, aproximativ 100 de persoane au fost condamnate pentru trafic, spălare de bani, fraudă cu ajutoare sociale, documente falsificate şi neglijarea copilului. În România, toţi cei 26 de acuzaţi au fost achitaţi în februarie, într-un verdict surpriză, după un proces cu amânări care a durat nouă ani.

Deşi procurorii au făcut apel, iar inculpaţii s-au întors în sala de judecată, mulţi au văzut în verdict o dovadă că justiţia din România este prea slabă – sau prea disfuncţională – pentru a face faţă infractorilor şi corupţiei care le permite să-şi continue activităţile.

„Sistemul de justiție penală desemnat să lupte împotriva rețelelor de criminalitate organizată pare a fi în pragul colapsului în România”, au semnalat 25 de organizaţii într-o petiţie după verdict, cerând unor organisme internaţionale să tragă România la răspundere privind lupta împotriva traficului de persoane.

Pe fondul cazurilor cunoscute de politicieni condamnaţi pentru corupţie care au încercat  să intervină în justiţie, rezultatul procesului din Ţăndărei a nemulţumit pe multă lume.

La asta s-a adăugat şi conştientizarea faptului că statul nu reuşeşte să-i protejeze pe cei vulnerabili, în special după cazul din Caracal în care un bărbat este cercetat că a răpit, violat şi ucis vara aceasta o adolescentă de 15 ani, care sunase de trei ori la 112 să ceară ajutor. Tragedia a scos la iveală incompetenţa poliţiei şi a procurorilor şi posibile legături între forţele de ordine şi crimă organizată, inclusiv grupări de trafic de persoane.

Datele Comisiei Europene arată că aproape trei sferturi dintre victimele traficului de persoane identificate în Uniunea Europeană provin din România – peste 1.500 în perioada 2015-2016. Iar Departamentul american de Stat a retrogradat România în cel mai recent raport privind traficul de persoane, observând că 2018 a fost cel mai slab an în mai bine de un deceniu în privința condamnărilor de traficanţi şi a numărului de victime identificate.

Din primăvara aceasta, de când a început apelul în procesul lui Titi şi al celorlalţi inculpaţi, BIRN a petrecut câteva luni studiind documente din instanţă şi intervievând oameni apropiaţi cazului pentru a înţelege amploarea şi complexitatea presupusei activităţi infracţionale din Ţăndărei.

A rezultat imaginea unei comunităţi închise şi marginalizate, subjugate de o grupare infracțională  care se foloseşte de familii sărace, transformându-le copiii în sclavi şi ţinându-le în control printr-un sistem de camătă.

Documentele din dosar şi interviurile cu experţii arată şi cum s-a dezintegrat cazul în instanţă în acest proces pe care mulţi l-au văzut drept un test al angajamentului României de a combate sclavia modernă.

Anthony Steen, un fost parlamentar britanic care a urmărit îndeaproape cazul l-a numit „un exemplu foarte rău de eroare judiciară”. „N-a existat o presiune politică sau profesională de a duce munca la sfârşit”, a spus el pentru BIRN.

Lingouri de aur şi arme AK47

Pe străzile prăfuite din Țăndărei, copii joacă fotbal la prânz, într-o zi de şcoală. La bâlciul anual, ţinut pe un teren aproape de centrul oraşului, se dau în maşinuţe şi mânuiesc pistoale de jucărie.

Oraşul de 13.000 de locuitori începe şi se sfârşeşte în câmpie, la mijlocul distanţei dintre Bucureşti şi Marea Neagră. Cele mai înalte clădiri sunt blocurile comuniste de patru etaje, dar imobilele care ies în evidenţă de fapt sunt vilele luxoase cu balcoane rotunde şi porţi de fier forjat – multe construite din bani iliciţi, spun anchetatorii.

Dacă virezi de pe şoseaua principală, rişti să nimereşti într-o groapă sau să patinezi în noroi. Infrastructura nu este însă un impediment pentru şoferii maşinilor de lux răspândite prin oraş: BMW-uri, Mercedes-uri, chiar şi Porsche. Unele automobile au volanul pe dreapta, ca în Marea Britanie.

Vile impunătoare, cu balcoane rotunde și porți de fier forjat, sunt împânzite prin Țăndărei, chiar și pe străzi neasfaltate. În fața sau în curtea acestor case apar deseori mașini de lux, ca BMW, Mercedes și Porsche. Într-o ședință de Consiliul Local din primăvară, primarul localității spunea că într-un cartier din localitate din 14 străzi, doar una este asfaltată.

Oamenii se tem să stea de vorbă cu jurnalişti. Nu vor să fie fotografiaţi, chiar şi la evenimente publice ca bâlciul anual, unde un bărbat a ameninţat un fotograf că-i „sparge faţa” dacă nu şterge pozele cu el.

Viaţa locuitorilor în Ţăndărei s-a zdruncinat pe 8 aprilie 2010, în zori, când aproximativ 300 de poliţişti români şi britanici cu cagule pe cap au spart uşile a 34 de case, sub supravegherea unor elicoptere. Autorităţile locale nu fuseseră avertizate în avans. Raidul surprins pe o înregistrare video făcută publică de forţele de ordine a scos la iveală teancuri de bani, lingouri de aur, certificate de naştere şi arme – inclusiv AK47 – ascunse în podea.

Poliţia a reţinut câţiva suspecţi, ridicându-i pe unii direct din pat. 18 au fost arestaţi pe loc, printre ei şi Titi.

În afară de trafic de minori, pentru care riscă până la 12 ani de închisoare, inculpații sunt acuzați de constituire de grup criminal organizat, spălare de bani și nerespectare a regimului armelor și munițiilor. Toți neagă acuzațiile. Procurorii au ales judecarea cazului la Harghita, la 350 de kilometri de Țăndărei, în ideea de a-i împiedica să influențeze procesul.

Raidul și procesul care a urmat au fost rezultatul unei anchete fără precedent care a început în 2006, după ce o femeie cehă a ajuns în Marea Britanie cu trei copii romi din Țăndărei.

Ofițerii de la imigrație de pe aeroportul Stansted din Londra au avut suspiciuni când și-au dat seama că micuții nu reușeau să comunice cu femeia. Ea a fost condamnată ulterior la trei ani de închisoare pentru că a încercat să-i introducă în țară ilegal.

Gravett, inspectorul șef al Poliției Metropolitane din Londra, a urmărit cazul, fiind interesat după ce a prins sute de copii romi români furând din magazine și buzunărindu-i pe oameni pe străzile centrale din Londra.

Spune că infracțiunile comise de români au crescut aproape cu 800 la sută în doar trei luni după ce România a intrat în Uniunea Europeană în 2007. Cele mai multe erau furturi comise de copii.

Gravett își amintește de o fată de 13 ani arestată de mai bine de 10 ori sub diferite nume și date de naștere. „Atunci am știut că cineva vrea să ne tragă pe sfoară”, a spus într-un interviu pentru BIRN într-o cafenea în orașul Brighton din sud-estul Angliei.

A scos un laptop și a deschis o prezentare PowerPoint despre cazul Țăndărei. După 31 de ani ca polițist, Gravett s-a pensionat și e acum consultant – îi învață pe ofițeri cum să rezolve cazuri de trafic de persoane. La un moment dat, a cerut un șervețel – „Îmi place să desenez pe șervețele albe”, a spus — și a început să traseze cercuri, săgeți și piramide pentru a arăta cum circulau oamenii și banii în Țăndărei.

La scurt timp după ce România a intrat în Uniunea Europeană, Gravett a descoperit că poliția trimisese către Europol, Oficiul European de Poliție, o listă cu 1.087 de nume de copii și 67 de presupuși membri ai rețelei din Țăndărei pentru a fi monitorizați, Europol considerând-o drept una dintre cele mai mari rețele de trafic de persoane din Europa.

Verificând lista, Gravett a descoperit că aproximativ 200 dintre minori fuseseră arestați în Londra pentru furturi de lucruri mărunte. A cerut fonduri europene pentru a continua investigația.

Așa a luat naștere Operațiunea Golf, prima investigație împotriva traficului de persoane făcută la comun de două țări ale Uniunii Europene. În 2008, Comisia Europeană a dat un milion de euro pentru ca poliția britanică și cea din România să coopereze astfel încât să oprească această grupare.

Anchetatorii au descoperit că liderii grupului se îndreptau către familii rome sărace din România și se ofereau să le ia un copil să-l ducă peste graniță pentru a câștiga bani. Tariful pentru acest lucru era de 1.000 de euro pe copil, potrivit lui Gravett. Grupul dădea cu împrumut banii, percepând dobândă, iar familia rămânea mereu îndatorată, așa că ajungea să trimită încă un copil, și încă unul, până când întreaga familie părăsea țara, lucrând pentru grupare.

„Am găsit un tată care a încercat să aducă un copil de opt săptămâni pentru a-l oferi grupării”, spune Gravett. “De trei ori a încercat.”

Apoi gruparea îi plasa pe copii la familii pe care le controla. Gravett menționează cazul unei fete de 13 ani dusă în orașul Slough, lângă Londra. Când nu era trimisă la cerșit, era slujnică în casă.

Tatăl ei în cele din urmă a fost condamnat în Marea Britanie pentru că și-a traficat propria fiică. Ancheta a dezvăluit și că în grupare el avea rolul de a controla alte fete din Spania.

Într-un raid în Slough, polițiștii au găsit 211 persoane locuind în 16 case, în condiții mizere. Copiii dormeau îngrămădiți pe jos. Frigiderele erau aproape goale. Cei mai mulți dintre copii aveau între 10 și 17 ani și „un cazier foarte bogat”, spune Gravett.

Anchetatorii spun că Marea Britanie era preferată de grupare pentru sistemul relativ generos de ajutoare sociale. Falsificau documente pentru a încasa alocații, uneori făcând erori evidente, cum ar fi datarea unui document cu „30 februarie”.

Bogăție și putere

Gravett estimează că din 2002 grupul ar fi traficat până la 10.000 de copii — mult mai mulți decât numărul identificat în anchetă —, fiecare copil strângând pentru grupare aproximativ 160.000 de euro pe an. Spune că mare parte din bani mergeau către Titi, prin MoneyGram și Western Union sau aduși cash în România de unii oameni din grup.

Titi a refuzat să comenteze când BIRN a încercat să-l intervieveze, la unul din termenele de judecată de la apel, dar apărarea sa a fost neschimbată în ultimii ani: spune că e victima unui caz de confuzie de identitate.

Potrivit rechizitoriului, Titi era cel care punea la cale recrutarea copiilor și decidea cine să-i transporte peste graniță.

Interceptări telefonice menționate în rechizitoriu arată că Titi discuta frecvent cu oameni din poliția locală, care îl anunțau dacă apăreau probleme. Interceptările arată și că i-a promis unui bărbat cu probleme de legalitate să-l ajute să nu intre la închisoare în schimbul unor bani.

Din toate relatările reiese că Titi este respectat în Țăndărei, iar lumea se teme de el. Un polițist român care a lucrat la caz și a vrut să rămână anonim spune că Titi era cunoscut drept „judecătorul suprem” în rândul comunității rome.

Audiat în sala de judecată în noiembrie 2018, Titi a negat totul: că ar fi recrutat minori, că ar fi dat bani cu camătă, că ar fi un lider local. „Nu am nicio influență asupra altcuiva din comunitatea în care locuim”, a spus. A adăugat că nu recunoaște convorbirile telefonice menționate în rechizitoriu și că are acte pentru armele găsite în casa lui, pe care a spus că le folosește la vânat.

„Mai există o persoană cu același nume”, a spus, „și probabil că eu figurez în această cauză în locul lui, iar banii pretinși trimiși pe numele meu în realitate au fost trimiși pe numele [lui]”.

Țăndărei e un oraș din care lumea emigrează. Localnicii estimează că aproximativ 80 la sută din populație lucrează în străinătate, având în vedere că acasă sunt puține locuri de muncă. Aproape toate fabricile care funcționau în comunism s-au închis.

Aproximativ un sfert din populație e de etnie romă. Ca și în alte locuri, multe familii de romi locuiesc în sărăcie extremă, fără acces la servicii de bază de educație și sănătate. Discriminarea e în floare. Cel mai important cartier al romilor în Țăndărei este Strachina, unde cei din afară nu sunt bineveniți fără permisiunea liderilor locali.

Nicușor Lefter, un rom din Țăndărei care lucrează cu organizații nonguvernamentale pentru a ajuta comunitatea, spune că vilele din oraș au fost construite cu bani câștigați prin muncă în străinătate și că n-au răsărit peste noapte. „Tot ce vedeţi dumneavoastră aici e finanţat de romi”, a spus pentru BIRN. „Dacă nu ar fi etnia romă, magazinele n-ar mai fi, pentru că foarte mulţi români, gagiii, au plecat de aici.”

Gelu Duminică, director executiv al fundației „Agenția Împreună”, care sprijină comunități de romi din toată țara, a fost în Țăndărei cu un grup de politicieni britanici chiar după investigația privind traficul de persoane.

Își amintește că s-au întâlnit cu aproximativ 30 de persoane, cei mai importanți oameni din oraș, și mulți s-au plâns că raidurile au fost abuzive. Apoi spune că a descoperit că peste jumătate dintre cei din cameră erau de fapt inculpați în acest dosar.

Chiar și azi, bărbatul acuzat că e numărul doi în grupare  — Gheorghe Drăgușin, poreclit „Franț” — pretinde că este consilierul pentru romi al primarului din Țăndărei, Nicoleta Toma. Ea a refuzat să fie intervievată și BIRN n-a putut verifica independent spusele lui Drăgușin.

„Eu spun că sunt nevinovat”, a declarat pentru BIRN Drăgușin, în vârstă de 57 de ani, după o audiere din Târgu Mureș. „Suntem în dosarul ăsta pentru faptele la altcineva.”

Procurorii spun că Drăgușin organiza călătoriile în străinătate, îi mituia pe polițiștii de frontieră și strângea bani de la cei puși să cerșească.

„Mai trăiesc copiii ăia?”, întreabă retoric Drăgușin. „I-am omorât? Cum adică? Cum adică i-am luat copiii și nu știu unde [sunt]?”

Experții spun că în Strachina mulți îi văd pe membrii grupării drept noii haiduci, care iau bani de la bogații din străinătate și îi aduc la săracii de acasă.

„Partea tristă e că trebuie să înțelegem că deși romii au o istorie grea, în acest caz e vorba de crimă organizată în rândul romilor care exploatează clanuri mai slabe și alte familii și persoane rome care nu au nimic”, spune fostul inspector șef Gravett. „Am fost la Țăndărei de multe ori – gangsterii se îmbogățesc, iar săracii rămân îndatorați, la marginea societății. Nu vor dezvălui lucruri despre grupare.”

Fostul inspector șef al Poliției Metropolitane din Londra, Bernie Gravett, a condus investigația din Marea Britanie la adresa grupării din Țăndărei. După 31 de ani ca polițist, Gravett s-a pensionat și e acum consultant – îi învață pe ofițeri cum să rezolve cazuri de trafic de persoane. Locuiește în orașul Brighton, pe coasta de sud a Marii Britanii. Fotografie: Ani Sandu

„Vă ucidem familia

Titi și ceilalți acuzați au fost arestați preventiv 10 luni, apoi au fost eliberați, iar procesul a început de fapt în februarie 2013.

Toți inculpații s-au declarat nevinovați în instanță. Unii au spus că ar fi o înscenare. Alții că nu-și amintesc ce s-a întâmplat. Că banii din Marea Britanie au fost trimiși de rude care munceau acolo.

Unul dintre acuzați, văr al lui Titi, a spus că și-a cumpărat casa și mașina din Țăndărei vânzând autovehicule, reviste și mâncare în Spania, Marea Britanie, Italia și Franța. „Copiii mei nu au fost niciodată reținuți de poliție.”

Altul a spus că are 13 copii în Marea Britanie, care primesc ajutoare sociale de aproximativ 200 de lire fiecare. „Eu nu știam și nici prin minte nu mi-a trecut că sunt racolați copii din zona Țăndărei cu scopul de a cerși în străinătate.”

Iar altul a spus că lucrează în Marea Britanie din 2008, făcând livrări de mâncare. „Eu nu am văzut niciodată vreun copil din România cerșind în Anglia”, i-a spus judecătorului.

Titi a angajat unul dintre cei mai cunoscuți avocați din țară, Cătălin Dancu, supranumit „avocatul vedetelor”, după ce a apărat în instanță diverși politicieni și oameni de afaceri. Încă de la început procesul a fost marcat de întârzieri. A fost o problemă cu rechizitoriul, care a trebuit refăcut. Apoi audierile au fost amânate pentru că inculpații schimbau avocații.

O dată, apărarea a cerut amânare pentru că ningea. Altă dată pentru că Titi a avut nevoie de avocat nou după ce Dancu a fost numit Consul General la New York.

Dar cea mai mare problemă a fost aducerea martorilor să depună mărturie în instanță.

Câțiva nu au putut fi citați pentru că au murit. Mulți au plecat în străinătate și n-au fost de găsit. Judecătorul a decis la un moment dat chiar să amendeze poliția locală cu 1.000 de lei, pentru că nu făcea suficient să-i găsească pe martori.

De mai multe ori unor martori li s-a permis să nu depună mărturie pentru că erau rude cu acuzații. BIRN a numărat aproximativ 20 de astfel de cazuri.

Apoi a fost și faptul că procesul nu avea oficial nicio parte vătămată. Când anchetatorii i-au interogat pe copiii care ar fi fost traficați sau pe familiile acestora, le-au dat statutul de martori, și nu de victime. Au făcut asta pentru că ei nu realizau că sunt victime, potrivit polițistului român. Li se părea că viața în Marea Britanie este mai bună decât în Țăndărei. „Faptul că locuieşti într-o casă, ai televizor în casa aia, ai pavaj pe stradă, deja era un mare avantaj pentru ei”, spune el.

Pe parcursul procesului, martorii și-au schimbat declarația dată în Anglia. Au spus că au mers acolo de bună voie, că au cerșit pentru familia lor.

Anchetatorii n-au niciun dubiu că mulți au mințit de frica liderilor grupării. „Pentru că le-ar spune simplu: «Vă ucidem membrii familiei »”, a spus Gravett.

Un martor a scris la un moment dat către curte că e prea periculos să depună mărturie. Mai târziu, și-a schimbat depoziția dată la poliție. Doar patru din cei 158 de martori au avut identitatea protejată. Și chiar și cu ei au fost probleme. Într-o audiere prin transmisiune video, un martor cu identitate protejată n-a putut să-i vadă pe acuzați când a fost întrebat dacă-i recunoaște, din cauza unei erori tehnice.

La bâlciul anual din Țăndărei, una dintre principalele atracții este pista cu mașinuțe. Adolescenții preferă caruselele, băieți și bărbați deopotrivă își testează puterea pumnului la aparate, iar copiii învârt pe degete arme de jucărie. Mulți dintre participanți sunt reticenți să fie fotografiați.

„Neglijență sau rea credință

Când Tribunalul Harghita a pronunțat verdictul în acest caz, în februarie 2019, procesul ajunsese la audierea cu numărul 53. Judecătorul a observat că în decembrie 2018 s-a împlinit termenul de prescripție pentru unele acuzații, cum ar fi cele legate de arme și de constituire de grup criminal organizat.

S-a întâmplat în urma unor schimbări făcute în Codul Penal în 2014, care au redus sentințele și termenele de prescripție pentru anumite fapte.

În ceea ce privește traficul de persoane și spălarea de bani, judecătorul a considerat că nu sunt suficiente dovezi pentru a da o condamnare.

În motivarea deciziei, a scris că lămurirea celor întâmplate „a fost îngreunată de lipsa totală a persoanelor vătămate care nu au fost identificate în cursul urmăririi penale”.

Despre Titi, a spus: „Din probele administrate – şi avem în vedere în special declaraţiile de martori – nu rezultă implicarea acestuia în activitatea de racolare,  cazare şi transport al unor minori prin folosirea de promisiuni mincinoase.”

A adăugat că interceptările telefonice între Titi și poliția locală sunt „indicii privind alte infracţiuni, nu cele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul”.

Silvia Tăbușcă, coordonator al Programului de Securitate Umană la Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică, spune că i s-a părut ciudat că verdictul a venit imediat după prescrierea faptelor. Critică și procurorul pentru că nu a luptat suficient. „Fie vorbim de gravă neglijenţă, fie vorbim de rea credinţă”, a spus pentru BIRN.

Chestionat în legătură cu verdictul de câțiva parlamentari români, procurorul general de atunci, Augustin Lazăr, a dat un comunicat în care a apărat procurorul. A spus că acesta n-a avut pârghii legale pentru a cere un proces mai rapid și că a solicitat până la sfârșit condamnarea pentru trafic de persoane și spălare de bani.

Mădălina Mocan, cercetător la Centrul pentru Studiul Democrației din Cluj, spune că în România cazurile de trafic de persoane se bazează prea mult pe depoziția victimelor – se pune prea multă presiune pe acestea, având în vedere că procesele pot dura ani și nu există consiliere psihologică pentru victime înainte să depună mărturie în instanță.

„Fără depoziție puternică, cazul devine foarte slab”, spune ea. „Pe mine mă interesează banii care se fac, să dovedești că un Jaguar, de exemplu, a fost cumpărat cu bani din trafic.” În cazuri de trafic de persoane în Marea Britanie, instanțele pot da condamnări doar pe baza unor astfel de dovezi.

În urma criticilor legate de verdict, Tribunalul Harghita a dat un comunicat în care menționa că „s-a confruntat cu o insuficienţă vădită a numărului de judecători, dublată de fluctuaţia acestora”.

A adăugat că dosarul Țăndărei a fost complex, cu peste 200 de părți implicate, inclusiv inculpați și martori. Doar rechizitoriul avea 600 de pagini. Iar în 2019, documentele din acest caz umpleau cinci cărucioare mari de cumpărături.

În cele din urmă, Inspecția Judiciară, care urmărește activitatea judecătorilor și este acuzată de critici că ar fi controlată de politicieni, n-a găsit probleme la proces după patru verificări. Într-un comunicat pentru BIRN, a transmis că durata procesului a fost cauzată de complexitatea cazului și de numărul mare de probe. A adăugat și că activitatea judecătorului „a fost afectată de un volum semnificativ de muncă, mai ales din perspectiva atribuțiilor ce exced activității propriu-zise de judecată” și că din mai 2017 până în februarie 2019 n-au fost amânări nejustificate.

Polițistul român care a lucrat la anchetă spune că probabil ar fi fost mai bine dacă ar fi împărțit cazul în dosare mai mici, trimise separat în instanță. Singurul succes pe care-l vede acum este că „gruparea asta din Țăndărei a cheltuit foarte mulţi bani cu avocaţii”.

Fostul parlamentar britanic Steen, care conduce Fundația privind Traficul de Persoane din Londra și a participat alături de poliție la unele raiduri în Anglia, spune că dosarul n-ar fi avut cum să eșueze acolo în instanță, atât timp cât dovezile erau clare.

Nu știu dacă e vorba de corupție, inadecvare, incapacitate sau – ceea ce bănuiesc mai degrabă – există o legătură între cineva foarte bogat sau cineva din poliție sau politică sau un amestec al acestora, care a făcut ca lucrurile să nu meargă mai departe.”

Fostul inspector șef Gravett spune că regretă că a fost de acord ca presupușii lideri ai grupării să fie trimiși în instanță în România în loc să fie aduși în Marea Britanie. „Dacă am fi făcut asta, toți ar fi în închisoare”, spune el.

Fostul parlamentar britanic și actualul șef al Fundației privind Traficul de Persoane din Londra, Anthony Steen. A participat la unele raiduri din Marea Britanie ale anchetei referitoare la Țăndărei și a urmărit cazul îndeaproape. Vizitează frecvent România. A fost și la Țăndărei după ancheta privind traficul de persoane. (Fotografie: Ani Sandu)

„Protejarea celor vulnerabili”

Cazul de trafic de persoane din Țăndărei a adus critici comunității de romi din localitate în contextul în care în România discriminarea la adresa romilor e ridicată. Dar Gelu Duminică de la Agenția Împreună spune că povestea nu trebuie văzută din unghi etnic, pentru că de fapt este despre eșecul statului de a-i proteja pe cei vulnerabili.

În primul rând, autoritățile și serviciile de protecție socială n-aveau cum să nu observe că încep să dispară din oraș copiii romi, spune Duminică. „Infractorul îşi asumă nişte riscuri în momentul în care merge pe zona aia. Și le asumă. Faptul că instituţia statului intră în cârdăşie cu infractorul îl face pe respectivul să se simtă intangibil şi să devină intangibil.”

Crede că soluția este de a crea mai multe oportunități pentru romi. „Legea trebuie să fie aplicată, de acolo trebuie început”, spune el. „Instituțiile statului trebuie să-și facă treaba.” Mergând mai departe, comunitatea are nevoie de variante sustenabile „între a fi cerșetor, traficant, whatever, și să faci bani”.

Fostul parlamentar britanic Steen este de acord.

„E un abuz la adresa unor oameni care sunt foarte oprimați și nu au nicio vină pentru asta, extrem de săraci, trăind în sărăcie extremă, din care vor să scape. Prin urmare sunt pradă ușoară pentru oameni care le promit lucruri.”

Procese verbale ale ședințelor de Consiliu Local din Țăndărei arată că primarul Nicoleta Toma vrea să transforme o școală închisă de câțiva ani din Strachina într-o clinică medicală și un centru educațional. „Trebuie să începem de undeva”, a spus la o ședință de consiliu din martie, observând că doar 10 din cei 373 de copii din cartier merg la școală. „Sunt cetăţeni ai oraşului nostru, că ne place, că nu ne place.”

Toma a adăugat că nu se face nimic pentru acești copii, „apoi ne minunăm de ce mergând pe stradă ne dau în cap”.

A spus că poartă discuții cu Guvernul, Banca Mondială și cu orașul Madrid pentru a finanța proiectul.

Primarul Madridului, unde locuiesc mulți romi din Țăndărei, a vizitat orașul toamna trecută. Manuela Carmena (care acum nu mai e în funcție) a ținut o conferință de presă alături de oficialități locale. În cadrul evenimentului, a stat la aceeași masă cu unul dintre acuzați. Apoi a mers în Strachina și a vizitat câteva locuințe. Pe stradă, a spus presei că urmărește ca „cetățenii români care provin de aici și locuiesc în Madrid să aibă un trai demn”. Primarul din Țăndărei a vorbit mai târziu despre nevoia de a crea condiții bune de viață în oraș, astfel încât „cetățenii noștri să rămână aici, pe plan local”.

La bâlciul din septembrie 2019 din Țăndărei, copiii au stat la coadă pentru a se da pe un tobogan gonflabil branduit cu imaginile lui Tom și Jerry. Adulții între timp îi supravegheau de pe margine.

Deasupra legii?

Surse din poliție și organizații nonguvernamentale spun că gruparea din Țăndărei este în continuare activă în multe țări – Marea Britanie, Franța, Spania – deseori mutând copii dintr-un stat într-altul.

“Continuă să facă ce-au făcut timp de ani de zile și par să fie deasupra legii”, spune Gravett.

Un expert privind drepturile copilului, care a urmărit activitatea grupării în Franța, a spus pentru BIRN că din 2004 în zona Parisului sunt cam 200-300 de copii care cerșesc și fură.

Sociologul francez Olivier Peyroux a cunoscut aproximativ 50 dintre ei în ultimii ani în timp ce făcea o cercetare pentru o carte despre exploatarea copiilor în Europa de Est, care conține un capitol despre Țăndărei. Spune că după ancheta în acest caz, gruparea și-a schimbat strategia: părinții au început să-i însoțească mai mult pe copiii traficați pentru a-i feri pe liderii rețelei. „Încet-încet au integrat familia în rețea”, a spus el pentru BIRN. „Ei cumva se adaptează la tehnica anchetatorilor și dau impresia că sunt numai familia și copii și familia [își] exploatează copiii.”

În Italia, poliția a anunțat în mai că a reținut 40 de persoane din Țăndărei și din orașul Fetești suspectate că ar fi implicate în peste 100 de furturi. În Marea Britanie, Armata Salvării, o organizație creștină care sprijină victimele adulte ale sclaviei moderne, spune că a observat o creștere mare a numărului de români exploatați anul trecut. Dintre naționalitățile care au avut nevoie de ajutorul lor, doar albanezii și vietnamezii au fost mai numeroși ca românii.

În mai, o britanică din orașul Ashton Market, de lângă Manchester, în nordul Angliei, a pus o filmare de pe telefon pe un grup de Facebook creat pentru a raporta infracțiuni în zonă. În video, îi acuză pe un tânăr și o femeie că i-ar fi furat un parfum de la stand. Filmarea a fost redistribuită masiv, cu o serie de comentarii xenofobe.

„O lepădătură de român”, a scris un utilizator. „ÎNCHIDEȚI GRANIȚELE, DAȚI-I AFARĂ”, a spus altul.

Cumva, filmarea a fost remarcată și de oameni din Țăndărei. Mai mulți au redistribuit-o, amuzându-se de ea sau sugerând că presupușii hoți erau cunoscuți în comunitate. Cineva chiar l-a etichetat pe tânărul din filmare, identificânu-l drept un bărbat de 20 de ani din Țăndărei care acum pretinde că locuiește în Germania și că ar fi făcut în trecut închisoare în Franța.

Analizând o mulțime de conturi de Facebook din Țăndărei BIRN a constatat că multor tineri de acolo — inclusiv unor acuzați din acest caz sau copiilor lor — le place să-și filmeze viețile și să le transmită în direct. Unii își spun „mafia” sau „boss” și se laudă cu mașinile de lux pe care urmează să le cumpere. Alte filmări arată oameni din Țăndărei care-și vizitează rude în închisori britanice. Într-un video, cinci tineri apar în jurul unei mese, bând și ascultând o manea de jale, supărați că un văr a ajuns după gratii. În alt video, o femeie al cărei băiat e condamnat în Marea Britanie arată către geanta ei și spune: „Să moară copiii mei de nu am bani să-ngrop jumate din Țăndărei”. Adaugă: Asta înseamnă să fii mafiot.”

Între timp, procesul de apel din Târgu Mureș înaintează spre o concluzie. Pe 10 decembrie, curtea a avut termenul cu numărul 11 în acest caz. Judecarea cauzei s-a încheiat, iar verdictul este așteptat pe 23 decembrie.

Ca și la primul proces, a fost o problemă cu găsirea martorilor. Chiar și când aceștia s-au prezentat, n-au fost foarte deschiși.

Într-o audiere în septembrie, a fost interogat un șofer care spusese poliției că a dus copii din Țăndărei peste graniță pentru doi dintre inculpați. Nu și-a mai menținut declarația. A negat că i-ar cunoaște pe acuzați și a pretins că nu-și amintește prea multe.

„Văd că țineți minte ce vreți și ce nu vreți”, a izbucnit la un moment dat un judecător.

Mulți dintre acuzați nu par să fie afectați de procesul de aproape 10 ani, cel puțin așa reiese din postările lor pe rețelele sociale.

În prima zi a apelului, pe 24 aprilie, la câteva ore după termenul de judecată, unul dintre acuzați a transmis în direct un video în care apărea alături de alți inculpați relaxându-se într-o stațiune montană la 200 de kilometri de Târgu Mureș. Păreau veseli, ca în vacanță. „Nu mor caii când vor câinii”, a spus unul dintre ei. Într-o parcare, au claxonat îndelung, ca niște petrecăreți de Anul Nou.

La bâlciul anual din Ţăndărei, în septembrie, în timp ce oameni de toate vârstele se învârteau în carusele, iar băieți și bărbați deopotrivă își testau puterea pumnului la aparate, Titi a venit îmbrăcat în cămașă albă și pantaloni crem, cu obișnuita beretă albă pe cap.

Însoțit de două femei și doi băieți, s-a oprit lângă un tobogan gonflabil cu imaginile lui Tom și Jerry. A stat de vorbă acolo cu unul dintre băieți, arătând ca un bunic ce dă sfaturi de viață.

Apoi au dispărut cu toții în mulțime.


Articolul este disponibil și în engleză aici.

Un comentariu la „Justiție oarbă pentru copiii romi traficați din România

  1. Trist, tare trist.! Cu atât rămânem , relatarea jurnalistului..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *