Lenea este bună

Nu înţeleg de unde atâta ură împotriva uneia dintre cele mai creative, nobile și atractive trăsături umane: lenea.

Leneșii sunt ridiculizaţi, umiliţi, terorizaţi; împotriva lor se inventează zicale dispreţuitoare („Lenea slujește omul ca omida pomul”), se instigă la violenţă („Pe nevoiaș și pe leneș cu o funie să‑i legi, p‑amândoi să‑i îneci”) și se definesc incriminări biblice (al șaptelea păcat capital, cineva?). Leneșii sunt „puturoși, inactivi, trântori” în dicţionarul de sinonime. Suspiciunea de lene este o condiţionare casnică obișnuită pentru corvezi inumane („Treci la bătut covoare, nu fi leneș!”), este un motiv injust de refuz al creșterii de salariu („Dacă n‑ai fi fost așa de leneș, ai fi făcut orele alea suplimentare”) sau, în sfârșit, este asociată deseori, ipocrit, cu lipsa prostească de prevedere („Leneșul mai mult aleargă, dragă”).

Fals, fals, de trei ori fals!

Eu spun că fără leneși și fără minunata lor stare de lene, omenirea ar fi rămas în peșteri, la omorât mamuţi cu pietre și la jupuit colecţia de toamnă‑iarnă de pe orișice prânz cu patru picioare s‑ar fi nimerit în zonă.

Dorinţa de leneveală este principalul factor de progres în istoria omenirii. Impulsul posesiunii, propriu speciei umane, nu s‑a manifestat niciodată mai creativ decât atunci când omul și‑a dorit să deţină ocazia de a lenevi un pic. Nu munca, ci odihna este ce vrea homo‑sapiens (munca, dacă era bună, o luau boierii, nu‑i așa?). Să fim cinstiţi: dacă era și el un pic leneș, Sisif inventa macaraua și termina odată cu toată tevatura aia de pe deal.

Cum credeţi c‑a fost descoperit focul? Oare aţi încercat vreodată să mestecaţi o pulpă crudă de mistreţ? Aia e muncă, nu plăcere! Pe vremea aceea, când o invitai la cină te uitai mai întâi la calitatea mandibulei, nu la cea a sânilor. Slavă cerului că unui leneș i s‑a părut că e prea greu să dai din fălci așa de mult pentru așa de puţin și a inventat la timp proţapul, pentru o seducţie de calitate la lumina romantică a jarului.

Cine credeţi c‑a inventat roata? Nu carecumva un leneș dintr‑acesta creativ, cu limba scoasă și scos din minţi de toată truda necesară pentru a trage targa pe uscat, prin provinciile prăfoase ale Mesopotamiei? Arcul? Dar de ce să alergi după vânat, când poţi să‑l oprești cu un gest de la 100 de metri distanţă? Domesticirea câinelui? Păi cineva trebuie să aducă raţa la tine, nu să umbli tu după ea prin smârcuri, ca prostul. Îmblânzirea calului? Păi dacă n‑ai câine, cineva trebuie să te transporte în spinare până la raţă, nu? Oaia, capra, vaca? Încercaţi voi să mulgeţi un iac sălbatic și vorbim dup‑aia despre beneficiile muncii în aer liber.

Spuneţi‑mi vreo invenţie din istoria umanităţii care să nu poată fi pusă pe seama genialităţii leneșilor. Motorul cu aburi a redus munca – fierbi un boiler și obţii mușchi mecanici cât toată comuna primitivă. Adio febră musculară! Trenul a eliminat obligaţia de a munci ogorul un an pentru un amărât de balot de fân, necesar funcţionării mijlocului de transport anterior. Adio alergii la fân pentru toată familia la locul de muncă! Mitraliera a anulat necesitatea uciderii manuale a adversarului, chestie deosebit de laborioasă, de altfel. La rândul ei, mitraliera a dus la perfecţionarea tranșeelor – și ce credeţi că fac soldaţii în tranșee, în afară de a lenevi în așteptarea programului de somn? Adio căţărat chinuitor pe zidurile Constantinopolelui, în timp ce bizantini isterici îţi aruncă lichide urât mirositoare în cap! În fine, calculatorul, împreună cu internetul, au făcut inutile alergăturile bezmetice cu textele de tipar ba la redactorul șef, ba la dactilo, ba la corectură, ba la capul limpede, ba la linotip, ba la calandru, ba la rotativă, astfel încât eu pot sta acum în casa mea, chiar lângă lucrurile care‑mi stimulează muza: patul meu, perna mea, plapuma mea, toate simboluri ale lenevelii mele creative.

Ei bine, în ciuda realităţii incontestabile, leneșii sunt în continuare prigoniţi și hăituţi. Lumea ar trebui să le fie recunoscătoare; însă, drept răsplată, împotriva lor a fost pusă la cale o conspiraţie mondială. Ei, leneșii, sunt altruiștii care inventează mereu soluţii la neplăcuta problemă a muncii – dar, ca în clasica luptă dintre bine și rău, la orice pas glorios înainte, conjuraţii pontajului și condicii de prezenţă îi trag înapoi, și pe noi cu ei. De fiecare dată când leneșii rezolvă vreo corvoadă, acești hăitași fără inimă găsesc una nouă, care din nou ne umple tuturor viaţa de muncă. Unii inventează banii, ceilalţi impozitele. Unii inventează autostrăzile, ceilalţi radarele. Unii inventează prânzul congelat, ceilalţi E‑urile.

Le datorăm mai mult acestor eroi tăcuţi. Nu vă lăsaţi păcăliţi de aparenta lor moliciune; ei nu vor decât binele omenirii. Ei sunt cei care, în ciuda tuturor adversităţilor, duc mai departe idealul universal al traiului bun cu muncă puţină – sau deloc, așa, precum sultanul Bruneiului, de exemplu.

Așadar, data viitoare când acuzaţi pe cineva de lene, gândiţi‑vă bine: ce‑aţi vrea să fiţi, Sisif sau sultanul Bruneiului?

Când nu leneveşte, Vlad Petreanu face la Antena 3 televiziune premiată şi asamblează puzzle‑ul românesc pe blogul personal, petreanu.ro.

Ți se pare important ce ai citit?

Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.


Acest articol apare și în:


Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *