DoR #1
Cumpără revistaDoR #1 – Pilot nu mai este disponibil în formă tipărită. Intră în comunitatea DoR și poți accesa arhiva revistei în format pdf.
Primul număr trebuia să fie și singurul. DoR s-a născut la o bere în noaptea de 23 aprilie 2009 din dorința unui grup de oameni de presă să demonstreze – industriei și lor înșiși – că e posibil să creeze un produs care respectă standarde jurnalistice și vizuale înalte.
„Am făcut această revistă pentru că credem în viitorul acestui mediu – în ciuda crizei financiare și a amenințării erei digitale”, am scris în editorialul-explicație. „Revista e un obiect cu care poți dezvolta o relație intimă. Dacă e bine făcută, va fi proaspătă și după 10 ani; o fereastră unică prin care poți vedea cum era lumea la momentul apariției. Dar ca această formă să supraviețuiască e nevoie de o schimbare de atitudine. (…) Am vrea ca cei care conduc și produc reviste în România să asculte și să-și pună aceleași întrebări care au conturat acest proiect. Cum putem face reviste mai bune, mai utile, mai spectaculoase, mai profunde? Cum ne putem implica cititorii? Și, desigur, cum putem avea o relație de parteneriat cu piața de publicitate fără să compromitem produsul?”
Feedbackul cititorilor și dorința de a căuta răspunsuri la aceste întrebări ne-au determinat să continuăm.
Din cuprins:
– Dobrovolschi, acum în priză.
– De ce diacriticele și folosirea lor corectă sunt probleme de viață și de moarte.
– Cosmin Alexandru scrie că lumea noastră ar fi mai bună dacă ar fi mai „ca lumea”.
– Post-apocalipsa e mai cumplită decât apocalipsa sau de ce mirosul cenușei e mai cumplit decât potopul;
– Banalii pufuleți. Totul despre gloria, decăderea și reabilitarea unui snack nostalgic;
Și altele.
Free Gigi
Patru tipi pun de‑o glumă și devin peste noapte niște celebrități adorate de două subculturi cu sensibilități divergente.
Simţul curentului
Ce e curentul? De ce ne e frică de el? E o fobie întemeiată sau doar o născocire românească? Plus alte câteva întrebări (și încercări de răspunsuri).
Decât un drum – o treabă ca lumea
Lumea noastră ar fi mai bună dacă ar fi mai ca lumea.
Magicienii
Un spectacol cu numere incendiare prezentate de noua școală a iluzionismului românesc.
Free Gigi
Four guys set up a prank and become overnight celebrities, adored by two types of diverging subcultures. This is an urban legend, as true as it gets.
The Ordinary Pufuleți
Under communism, in the absence of capitalist candy, people loved them. Then, chips and chocolate took over. Now, the nostalgic snack is back.
Why we need diacritical marks
Where did the diacritical marks come from? How come they are subject to linguistic and technological disputes? Why is it that we don’t use them correctly? And why do we need them?
Every Woman Is a Story About Breasts
Ever since we anxiously start longing for them up until they fall victims to gravity, we spend our lives obsessing about their fate. Every woman is a story about breasts. This is mine.
The Draft
What is the draft? Why do people fear its power? Is it a valid phobia or a mere Romanian make-believe?
Six things about the Flag on the People’s House in Bucharest
What it costs, who puts it up and how often it is changed.
Fiecare femeie este o poveste despre sâni
Prin simpla lor apariţie sânii zdruncină, demolează și reconstruiesc universul fiecărei femei. De când începem să‑i așteptăm cu înfrigurare și până când cad răpuși de gravitaţie ne petrecem viaţa obsedând despre ei. Fiecare femeie este o poveste despre sâni. Aceasta este povestea mea.
Diacritice: căciuliţă, coif, virguliţă
De unde au apărut diacriticele, cum au devenit obiect de harță lingvistică și tehnologică, de ce nu le folosim corect și de ce avem nevoie de ele.
Post-apocalipsa e mai cumplită decât apocalipsa
Sau de ce mirosul cenușei e mai cumplit decât potopul.
Elementul supriză
Într‑o relație, cele mai mai bune surprize sunt cele anunțate.
Lolita la bar
White Russian beau doar alcoolicii sau începătorii.
Irene și Cristina
Astăzi nu mai intrăm pe internet, ci ne trăim o bună parte din viaţă acolo: lucrând, căutând, interacţionând. Tot mai des, viaţa virtuală ajunge să ne schimbe realitatea. Asta s‑a întâmplat când Irene a cunoscut‑o pe Cristina.
Fredo și Pidjin, porumbeii apocalipsei
Fredo şi Pid’jin sunt doi porumbei care vor să aducă sfârşitul lumii. Eugen Erhan şi Tudor Muscalu sunt cei care le coregrafiază încercările şi se amuză copios văzându-i cum ratează.
Dobrovolschi plugged
Povestea primului cover story Decât o Revistă, povestită din perspectiva jurnalistului, art directorului, fotografului și protagonistului - Mihai Dobrovolschi.