Cele mai bune povești din 2018

Anul acesta, rămânem cu aproape 50 de povești care ne ajută să înțelegem mai bine lumea în care trăim și ne inspiră în munca de anul viitor.

Ana Maria Ciobanu, reporter

◾ Two years with Franz
Bianca Giaever, Transom.org
Ce faci când primești 546 de înregistrări realizate de Franz Wright, poetul premiat cu Pulitzer? Le asculți vreme de doi ani și nu știi cum să te mai oprești. Te temi. Cine ar asculta un podcast despre poezie? Dar despre poezia unui muribund?

*

Anca Iosif, reporter

◾ „Free solo’s director doesn’t give a f**k about climbing
Lisa Chase, Outside Magazine
Cea mai importantă poveste este, pentru mine, cea a lui Alex Honnold, un cățărător care a urcat anul ăsta la liber El Capitan, un perete de aproape 1000 de metri din Yosemite Valley. Adică fără coardă, fără nimic. Asta a dus la discuții dificile atât în lumea jurnaliștilor, cât și a cățărătorilor. Ce s-ar fi întâmplat dacă Alex ar fi căzut? Ai mai fi spus povestea? Documentarul e în turneu în State, dar îl aștept ca pe pâinea caldă. Un teaser de zece minute care te pune pe gânduri vine și de la NY Times.

Disaster in the Alps
Lane Wallace, Outside Magazine
Cum au putut zece schiori experimentați, conduși de un ghid la fel de experimentat, să rămână blocați într-un loc din care mii de turiști entuziaști derapează anual? Încă o poveste despre cum nu ar trebui să subestimăm riscurile la care ne expunem iarna, chiar dacă suntem într-un loc populat, în compania unor oameni experimentați.

Losing earth: The decade we almost stopped climate change
Nathanial Rich, The New York Times
Un articol căruia vrei să acorzi timp, cafea și câteva ore cu liniște, despre cum am fi putut fi salvatorii planetei într-o anumită perioadă, dar și despre amprentele noastre de carbon alarmant de mari. De citit pentru „instigare” la redus consumul și peticit planeta, dacă epoca de salvare am ratat-o.

*

Andreea Giuclea, reporter

Believed
Michigan Radio & NPR
Un podcast în nouă episoade care reconstituie, prin vocea supraviețuitoarelor, părinților și investigatorilor, povestea sportivelor abuzate de medicul lotului olimpic feminin de gimnastică al Statelor Unite, Larry Nassar, și modul în care au reușit să se facă auzite, după ani în care nu au fost crezute.

◾ The Sometimes Stranger
Brendan Meyer, The Dallas Morning News
O poveste de dragoste care durează de 58 de ani și continuă și după ce ea dezvoltă Alzheimer. Are doar 450 de cuvinte, dar nu ai nevoie de niciunul în plus.

◾ Naomi Osaka’s Breakthrough Game
Brook Larmer, The New York Times
Un portret al jucătoarei de tenis cu background multicultural Naomi Osaka, care a câștigat în septembrie primul titlu de Grand Slam reprezentând o țară, Japonia, a cărei obsesie pentru puritate rasială i-a influențat povestea familiei.

*

Artemisa Pascu, Creative Director

◾ Andy Warhol Unseen
Cantor Arts Center
Prima recomandare vizează o serie de fotografii făcute de Andy Warhol în anii ’70, care nu au mai fost publicate, iar în toamnă s-au digitizat și sunt disponibile online.

◾ John McLaughlin’s Fuzzy dudes
It’s Nice That
McLaughlin a stârnit ceva controversă în jurul personajelor lui animate fără gen, pentru care s-a inspirat dintr-o mulțime de chestii lumești: conversațiile auzite la metrou, materialele folosite la crearea hainelor sau a mobilierului. Cum o cheamă pe ea? Dar pe el? De ce au cromatica asta dacă nu au gen?

◾ Sorry I Have No Filter
Sagmeister & Walsh
Seria de ilustrații create pentru lansarea magazinului online care susține inițiativa feministă non-profit Ladies, Wine & Design – o serie de meetups între femei creative din întreaga lume, care se ajută reciproc, se inspiră și vorbesc despre greutăți legate de muncă și industrie.

◾ Bold & Bold/Alzheimer’s Society
O animație abstractă și intrigantă vorbește despre demență într-un mod care ocolește toate stereotipiile. Pornește de la felul în care se simt oamenii care suferă de Alzheimer în această perioadă festivă – de la zgomotul și confuzia asociată petrecerilor, până la sentimentul de excludere -, și arată că ei încă mai pot fi incluși în sărbătoririle clasice.  

*

Carla Lunguți, manager comunitate

◾ Worklife
Adam Grant, TED
Psihologul organizațional Adam Grant pornește de la ideea că petrecem foarte mult timp la muncă, dar ne gândim foarte rar la cum o putem face mai bine sau cum putem îmbunătăți ceea ce facem. Grant ne ia cu el în culisele altor organizații ca să descoperim cum putem îmbunătăți procese sau alte lucruri pe care am vrea să le schimbăm la propriile organizații.

◾ The Undoing Project
Michael Lewis
O carte care îți explică mai multe despre cum funcționează de fapt creierul uman și cum luăm decizii în momente importante sau de incertitudine.

◾ Beat generosity burnout 
Adam Grant & Reb Rebele, Harvard Business Review 
Cum îți poți organiza mai bine timpul astfel încât să îi ajuți și pe ceilalți, dar să ai timp și pentru munca ta? De ce uneori pauza nu e un lucru egoist? Dar mai ales, cât de important e să știi să te oprești uneori și să te odihnești – dacă vrei să ajuți organizația din care faci parte.

*

Cristian Lupșa, editor DoR

◾ Caliphate
Rukmini Callimachi, The New York Times
Ce determină un tânăr crescut în afara lumii islamice să se alăture ISIS? Cum a apărut, cum recrutează și ce încearcă să facă organizația teroristă și cum de au atât de multă susținere populară? (PS: Are legătură cu ridicarea gunoiului.) Podcastul e un periplu terifiant printr-o lume complicată, dar povestit de un ghid lângă care te simți în siguranță.

◾ Five Women
Chana Joffe-Walt, This American Life
Cinci femei, cinci relații și dinamici diferite cu fostul sau actualul lor șef, editorul unei publicații alternative. Cinci istorii de viață și exemple de cum experiența de viață determină cum navigăm diferit abuzul.

◾ The White Darkness
David Grann, The New Yorker
Să traversezi Polul Sud pe jos alături de doi camarazi este o realizare fenomenală. S-o faci a doua oară este deja o premieră. Dar de ce ai face-o a treia oară, de data asta singur cuc, într-un deșert de-un alb orbitor? Un thriller documentat și scris de un maestru al formei.

◾ Rising Out of Hatred
Eli Saslow
Saslow a câștigat un Pulitzer pentru munca lui la The Washington Post, unde s-a specializat în narațiuni de profunzime despre America modernă. În această carte, Saslow spune povestea lui Derek Black, un naționalist-extremist care era promisiunea extremei drepte americane și care ajunge să renunțe la convingerile lui după ani de zile de expunere intensă la alte puncte de vedere și de viziuni asupra lumii. O carte despre lumea divizată în care trăim și despre cât de greu e să le arăți oamenilor că operează cu informații incorecte.

◾ Nanette
Hannah Gadsby, Netflix
80 de minute de poveste de viață deghizate într-un stand-up despre viața ca lesbiană. Hannah Gadsby descompune lumea în care trăim și expune ipocrizia patriarhatului și dinamica inegală de putere dintre femei și bărbați și, în același timp, explorează limitele și pericolul de a râde de orice, oricum.

*

Elena Văduva, reporter

◾ The Best Way To Save People From Suicide
Jason Cherkis, Huffington Post
Cum ajuți oamenii care nu pot renunța la ideea de a se sinucide și ce-i îndeamnă, de fapt, să-și dorească asta.

◾ Tell me I’m Fat
Ira Glass, This American Life
Un podcast inspirat din cartea „Shrill” scrisă de Lindy West care aduce în discuție problema obezității și a felului în care privim persoanele mai grase din societate.

*

Georgiana Ilie, editor DoR & redactor-șef Școala9

◾ Complicating the Narratives
Amanda Ripley, Solutions Journalism Network
Într-o eră în care societatea e atât de divizată din cauza credințelor, jurnaliștii nu mai pot doar să relateze despre conflicte, trebuie să ghideze oamenii să iasă din ele întregi. Mediatori, psihologi, antropologi încearcă diferite soluții de a aduce oamenii la aceeași masă ca să se asculte și să-și amintească de valorile lor comune. Articolul explorează cum fac asta și cu ce rezultate, dar și ce pot aplica jurnaliștii în munca lor.

◾ Red Brain, Blue Brain
Shankar Vedantam, NPR
Opțiunile noastre politice par să fie influențate de biologie mai mult decât credeam – spre 30-40%. Se vede la RMN dacă ești de stânga sau de dreapta.

◾ The Callout
Hanna Rosin & Alix Spiegel, Invisibilia
Unele comunități au dezvoltat un sistem care tratează trădătorii ca un sistem imunitar: îi arată cu degetul și îi exclud pe viață. Ce se întâmplă când un om care a folosit sistemul imunitar pentru a elimina un om care făcea rău devine la rândul său ținta unei campanii de eliminare?

◾ Post No Evil
Simon Adler, Radiolab
Cum decide Facebook ce încalcă și ce nu încalcă regulile comunității? Cu alte cuvinte, la ce să te aștepți când dai report.

◾ What Does It Mean to Die?
Rachel Aviv, The New Yorker
Când ai murit? Ce funcții ale corpului trebuie să înceteze definitiv pentru a fi declarat decedat conform legii? Și ce faci dacă familia nu e de acord cu definiția legii?

BONUS: Trei texte despre ce înseamnă să fii, să crești și să devii un bărbat.

The Queer Art of Failing Better
Laurie Penny, The Baffler

How to Raise a Boy
Will Leitch, The Cut

The Boys Are Not Alright 
Michael Ian Black, The New York Times

*

Ioana Burtea, reporter 

◾ The White Darkness
David Grann, The New Yorker
Cu siguranță autorul meu preferat, David Grann a livrat în 2018 o nouă capodoperă de jurnalism narativ. În cartea White Darkness, din care a fost extras textul din The New Yorker, Grann spune povestea unui explorator britanic care înfruntă cele mai dure condiții de pe planetă atunci când pornește în expedițiile lui nebunești. Însă tipul nu se luptă doar cu natura, ci și cu propria ambiție, mândrie, datoria față de familie și fantomele trecutului.

◾ A Warning from Europe: The Worst is Yet to Come
Anne Applebaum, The Atlantic
Anne a scris probabil cel mai deprimant material de anul acesta, descriind modul în care noile autocrații au pus stăpânire pe Europa și SUA, și de ce nu e nimic șocant în asta. Dacă nu ne înțelegem trecutul, nu avem cum să facem un plan eficient de viitor. Așa că țineți minte: „în condițiile potrivite, orice societate se poate întoarce împotriva democrației. Într-adevăr, dacă e să ținem cont de istorie, toate societățile vor face asta până la urmă.”

◾ Dr. Elon & Mr. Musk: Life Inside Tesla’s Production Hell
Charles Duhigg, WIRED
Cu toții am auzit anul ăsta de ieșirile, bizareriile și geniul lui Elon Musk, CEO-ul Tesla. WIRED ne strecoară, însă, înăuntrul faimoasei companii americane prin interviuri (off the record) cu foști și actuali angajați, despre atmosfera creată de Musk și așteptările pe care le are de la oameni. Ajungem să cunoaștem mai îndeaproape un om extrem de muncitor și rezistent la oboseală, un perfecționist, un inovator, dar și un CEO adesea neempatic, capabil de cruzime, cu un temperament agresiv.

◾ Why Are Young People Having So Little Sex?
Kate Julian, The Atlantic
O prietenă de 26 de ani din Kosovo îmi spunea într-o seară că, deși Pristina e un oraș cu o viață de noapte absolut nebună, în care vârsta medie e 20 și ceva de ani, în care se consumă droguri cum consum eu Paracetamol în sezonul rece, ideea ei de seară perfectă e acasă pe canapea, singură, cu un cui și Netflix. Am discuții similare cu prietenii din România, Italia, Marea Britanie sau SUA. Iar materialul de mai sus oferă niște explicații super bune pentru epidemia celibatului.

*

Irina Tacu, reporter 

Rising out of Hatred: The Awakening of a Former White Nationalist
Eli Saslow
Derek a crescut într-o familie de white nationalists, tatăl și unchiul lui fiind două figuri importante ale mișcării, cu legături în primele fronturi Ku Klux Klan. Derek însuși coordona Stormfront, un forum online dedicat naționalismului, supremației albilor, antisemitismului, neo-nazismului. Până când a intrat la o facultate de arte liberale, iar învățarea despre privilegiu, rasism și mai ales insistența celor din jur de a se apropia de el l-au făcut să pună la îndoială principiile ideologiei în care a crescut și ale propriei familii. E o poveste atât despre bunătate și speranță, cât și despre divizarea continuă și violentă a unei națiuni, scrisă parcă din rezerve infinite de nuanță, de jurnalistul Eli Saslow (The Washington Post).

◾ Five Women
Chana Joffe-Walt, This American Life
N-am ascultat tot anul ceva mai provocator ca structură decât episodul ăsta de podcast. Cinci femei care au lucrat pentru același bărbat povestesc, pe rând, întâlnirile tulburătoare pe care le-au avut cu el, dar și cine erau înainte să îl cunoască. Radiografia acestor relații și a intersecțiilor dintre ele e un exemplu minunat de cum poți face jurnalism de profunzime în contextul #metoo, jurnalism despre cine suntem și despre cum istoriile personale determină felul în care facem față abuzurilor.

◾ Touch Me Not
Adina Pintilie
Un film hibrid între realitate și ficțiune, Touch Me Not e un proiect de cercetare personală al regizoarei Adina Pintilie despre cum ne explorăm sexualitatea, intimitatea și felurile în care vorbim cu ceilalți despre ele. Îmi permit să-l adaug într-un top dedicat în mod obișnuit poveștilor scrise sau audio pentru transformarea interioară pe care mi-a adus-o: mi-a capacitat o pereche de ochi pe care nu credeam că o am, ochi cu care m-am uitat mai adânc în mine, ca mai apoi să privesc cu bunătate și curiozitate la cei din jur, indiferent de corp, gen și luptele pe care le purtăm.

*

Luiza Ilie, reporter 

◾ The White Darkness
David Grann, New Yorker
O poveste de 21.000 de cuvinte despre exploratorul arctic Henry Worsley, la rândul său inspirat de expedițiile lui Ernest Shackleton din trecut. David Grann scrie povești uriașe din care aflăm ceva despre noi. Cea de față este despre limitele voinței umane în fața obstacolelor mici sau imposibile. Este și o poveste de dragoste.

◾ Sweetness Mattered
Aaron Hamburger, Tin House
Un eseu personal despre cum îți găsești identitatea, sexuală dar nu numai, când ești un adolescent evreu în America anilor ‘80. Include un abuz și multe bomboane.

◾ A Tragedy in Yemen, Made in America
Jeffrey E. Stern, The New York Times
O bombă plutește în aer deasupra districtului Arhab în Yemen, o țară săracă, sfâșiată de trei ani de războiul dintre Arabia Saudită și gruparea rebelă Houthi, în care zeci de mii de copii au murit de foame și în jur de 8 milioane de oameni nu au ce mânca. Povestea urmărește traseul bombei, din Arhab la saudiții care au detonat-o după ce au cumpărat-o cu ajutorul Pentagonului, de la Raytheon care a fabricat-o într-o uzină anonimă într-un oraș din Arizona.

◾ “Are you alone now?”
Eli Saslow, Washington Post
S-a scris mult anul acesta despre decizia inexplicabilă a guvernului american de a separa imigranții prinși fără documente legale de copiii lor. Eli Saslow ne reamintește că nu e o inițiativă nouă prin povestea lui Alex Galvez, născut în America acum 12 ani. Pentru Alex, separarea de familie este temelia experienței americane.

◾ When Barbie Went to War with Bratz
Jill Lepore, The New Yorker
Post-MeToo, Jill Lepore scrie un text senzațional despre ce înseamnă să fii femeie astăzi, pornind de la lungul șir de procese dintre Mattel și MGA Entertainment, producătorii păpușilor Barbie și Bratz. În cuvintele lui Jill: “The feud between Barbie and Bratz occupies the narrow space between thin lines: between fashion and porn, between originals and copies, and between toys for girls and rights for women.”

◾ This was Paradise: ‘How do you quantify everything being gone?’
Lizzie Johnson, San Francisco Chronicle
Exemplu de jurnalism narativ făcut pentru ziar, scurt, repede, după breaking news. O poveste despre impactul devastator al incendiilor de vegetație din California. Ce am pierdut în foc? Un oraș cu 26.000 de locuitori, un Starbucks, o școală, un spital, biserici și patinoar în aer liber, genul de loc unde lumea se saluta pe stradă și camera de comerț gătea plăcinte cu mere de sărbători.

*

Maria Bercea, editor Școala9

◾ Invisibilia Bonus: Leave A Message
Cord Jefferson, NPR
Când cei dragi nu mai sunt lângă noi, vocile lor înregistrate ne spun mai multe decât fotografiile. O povestioară despre voce și conservarea ei în mesaje audio care, atunci când le-ai primit, ți se păreau enervante.

◾ Aveți grijă de copii
Elena Stancu, Teleleu
Ce înseamnă să fii copilul unui om care are grijă mai mult de alți copii – pacienții ei bolnavi de cancer – decât de tine.

◾ The Silence: The Legacy of Childhood Trauma
Junot Diaz, The New Yorker
Ce urme lasă asupra unui om o agresiune sexuală din copilărie – mai ales atunci când nu vorbește despre ea decât zeci de ani mai târziu.

*

Nicoleta Coșoreanu, reporter

◾ Nanette
Hannah Gadsby, Netflix
Gadsby a dus conceptul de stand-up comedy la un alt nivel prin discuția incomodă care a plecat de la Nanette. Ceea ce începe ca un show de comedie te poartă apoi prin experiențele avute de ea și se concretizează într-o critică a culturii care acceptă și scuză diferite forme de abuz.

◾ Operation Infektion
Adam Ellick & Adam Westbrook, The New York Times
Primul gând pe care l-am avut după ce am văzut seria video a lui Ellick și Westbrook a fost să merg acasă și să le-o arăt și alor mei. Pentru că arată în detaliu de unde a pornit fenomenul pe care azi îl numim fake news și cum se poate ca acest fenomen să profite de diviziunile din societate pentru a crea instabilitate politică și socială. (Ca bonus, Operation Infektion vine și cu povestea din spatele poveștii).

◾ Kylian Mbappe and the Boys From the Banlieues
Rory Smith & Elian Peltier, The New York Times
Opt dintre cei 23 de fotbaliști francezi care au câștigat Campionatul Mondial din Rusia vin de la periferiile Parisului, așa-numitele banlieues; sunt zone defavorizate în care cresc unii dintre cei mai talentați fotbaliști. Cum reușesc antrenorii copiilor de acolo să găsească echilibrul între inspirația venită de la cei care au reușit să-și urmeze visul și dezamăgirile celor care s-au pierdut pe drum? Și care sunt șansele ca succesul de la Mondial să reducă stigmatizarea socială față de cei din banlieues?

*

Oana Barbonie, art director Școala9

◾ Losing Earth: The Decade We Almost Stopped Climate Change
Nathaniel Rich, The New York Times
O recenzie tulburătoare în peste 30.000 de cuvinte despre schimbările climatice și despre ce pași a făcut și face statul american pentru a evita încălzirea globală. Apare aici un boogeyman care se mută de colo-colo, de-a lungul unei decade cercetate de Rich: „E vina partidelor politice? E vina naturii umane?” Ne pierdem planeta, pe cine dăm vina?

◾ The Kingdom, A Conservation Story
Matthew K. Firpo, WWF
Filmul spune povestea lui Sonam Phuntscho, locuitor al Regatului Buthan, un stat din sudul Asiei, care a început să planteze copaci la 11 ani. Acum are aproape 60 și a plantat până acum 100.000. Continuă pentru că „if the environment is good, everything will thrive”.

◾ Bo Burnham’s Age of Anxiety
Michael Schulman, The New Yorker
Fost star YouTube în vremea adolescenței (am dat și eu peste el la un moment dat, căutând „art is dead”), Bo face un film despre cum e să ai 13 ani și să consumi internetul, într-o perioadă în care Snapchat devine spațiu de umilire după școală. Anxietate, anxietate, anxietate.

◾ Insta Novels
It’s Nice That
Dacă mergi pe Instagram și cauți The New York Public Library, găsești mai multe povești transformate în Insta Novels, practic postări de Insta Story, dar cu pagini. Până acum poți citi: Alice în Țara Minunilor, Tapetul Galben, Corbul lui Poe, Metamorfoza lui Kafka.

*

Oana Sandu, reporter

◾ Lost mothers
NPR & Pro Publica
Seria de articole despre problemele din sistemul de nașteri din Statele Unite, cea mai mare fiind o rată ridicată a mortalității materne, chiar dacă bugetul acordat sănătății este foarte mare. Principala poveste a fost despre o asistentă de neonatologie care a murit la o zi după ce a născut fiindcă medicii au diagnosticat-o prea târziu cu pre-eclampsie – tensiune arterială ridicată, care se întâmplă numai în sarcină sau după naștere. Echipa proiectului a câștigat anul acesta și premiul Peabody.

◾ Why America’s Black Mothers and Babies Are in a Life-or-Death Crisis
Linda Villarosa, The New York Times
Tot pe același subiect, recomand și articolul din New York Times despre rata ridicată de mortalitate maternă în cazul femeilor afro-americane, influențată de calitatea slabă a vieții lor până în momentul când rămân însărcinate.  

◾ Blood will tell
Pamella Collof, Pro Publica & The New York Times
O investigație publicată în două părți, despre o crimă de acum 33 de ani. Ca să reconstruiască această poveste, reporterul a găsit și folosit peste 4.000 de transcrieri din procesul de atunci, documente ale investigației procurorilor, inclusiv notițe de mână ale acestora, dar și zeci de interviuri cu locuitori, foști și actuali, din orașul în care a avut loc incidentul.

◾ Lost in the storm
Sheri Fink, The New York Times
O poveste plină de suspans și detalii, despre iubire și boală, care mi-a frânt inima, dar care vorbește și despre sistemul de urgență din State, paralizat din cauza uraganelor. Întrebarea care rămâne „ce s-ar întâmpla la noi în sistemul de sănătate în timpul unei catastrofe?”, face povestea și mai importantă.