Team building în pandemie

Ce rol au activitățile de echipă pentru o organizație și ce riscăm să pierdem când acestea dispar.

Într-o după-amiază de miercuri în iunie 2020, aproape 20 de oameni se adună ca să ajute două personaje mitologice – Paris și Elena – să ajungă din Sparta până în Troia. Deși pare un joc, Heroes of Troy este de fapt o activitate de echipă creată de Universum Events, unul dintre cei mai mari organizatori de programe de team building din țară. Participanții, care lucrează pentru companii diferite și nu se cunosc între ei, sunt împărțiți pe echipe de Marius Blăjuț, managerul diviziei de team building a Universum Events.

Pentru început, au cinci minute la dispoziție să se cunoască, să-și aleagă un nume de echipă, un zeu care să-i reprezinte și un mesager care să comunice cu zeii. Wild Artemis, Elenii și Awkward Silence – numele ales de o echipă care nu a reușit să se pună de acord pentru un nume – se vor lupta ca să strângă cea mai mare armată și să depășească provocările de pe drum. 

Jocul începe. „Oh, nu, furtună! Pierdeți un erou”, „La templu, zeii nu sunt binevoitori azi”, comentează Marius provocările din când în când. Timpul se scurge repede și, după aproape o oră de joc, participanții se reunesc ca să schimbe impresii despre cum a fost experiența. O femeie spune că trebuie chiar să fii implicat în joc, dar ea nu s-a putut implica pentru că avea ceva de terminat pentru muncă în paralel. Altcineva completează că în echipa lor formată din patru oameni au mai rămas doar doi la final. 

Asta se întâmplă pentru că Heroes of Troy, o activitate de team building gândită inițial pentru mediul offline, se desfășoară acum, din cauza pandemiei, în mediul online, în aplicații ca Microsoft Teams sau Zoom.

Feedbackul participanților e important pentru Marius, pentru că este prima dată când testează cu oameni din afara echipei Universum că activitatea funcționează și virtual. Majoritatea, însă, spun că i-a prins acțiunea pe măsură ce s-au jucat și că s-au distrat, iar asta îi dă încredere lui Marius că va fi totul bine peste două zile când va pune Heroes of Troy în aplicare cu 100 de oameni, pentru un client.

Pandemia a determinat mai multe companii, atât în perioada stării de urgență cât și după, să mute activitatea angajaților la distanță. Pentru oameni, însă, munca într-o organizație înseamnă mai mult decât îndeplinirea unor sarcini și atingerea obiectivelor. Înseamnă colaborare și schimb de idei cu colegii de birou, un sentiment de apartenență la o echipă și conexiune umană dincolo de taskurile de zi de zi. Pentru toate acestea, un rol important îl joacă și activitățile de team building. În ce măsură se pot adapta team buildingurile la contextul unei pandemii și ce riscăm să pierdem atunci când aceste activități pe care le făceam împreună nu mai au loc? 

Team buildingul înainte de pandemie

Universum Events, care a crescut din 2010 până în prezent de la o echipă cu câțiva angajați care făceau de toate la o organizație cu peste 80 de persoane și 6 divizii de servicii, a lucrat cu aproape toate marile multinaționale: Vodafone, Orange, Rompetrol, ING, Hochland. Perioada mai-iunie ar fi fost, alături de septembrie-octombrie, cea mai încărcată ca volum de muncă pentru divizia de team building, dar din iarnă au început să-și dea seama că 2020 nu va fi un an normal.

În 2015 se alăturaseră Catalyst Global, o rețea de organizatori de team buildinguri din peste 40 de țări, și partenerii din Asia le povesteau în februarie despre epidemia de coronavirus. La final de martie li se anulaseră toate evenimentele. „Schimbarea a fost dramatică, cred că niciun business nu e pregătit să ajungă în decurs de câteva săptămâni la zero”, spune Marius.

Conceptul de team building își are originea în anii ’20, când profesorul Elton Mayo, cercetător și teoretician organizațional, a realizat primele experimente despre cum condițiile de muncă influențează productivitatea angajaților de la fabrica de produse electronice Hawthorne Works din statul Chicago. Cercetările lui Mayo au arătat că factorul cel mai important care favorizează performanța și productivitatea îl reprezintă construirea unui sentiment de identitate de grup, de sprijin social și coeziune prin interacțiunea sporită a lucrătorilor. 

În România, ideea de team building a apărut la începutul anilor 2000, când agenții de turism au început să ofere pachete de servicii companiilor multinaționale care își doreau să sporească motivația angajaților și să crească coeziunea din interiorul echipelor prin excursii organizate.

Câțiva ani mai târziu, companiile de training au început să includă acest concept în ofertele de activități și programe de învățare. În timp, experiențele de team building s-au diversificat, de la excursii în echipă care includ activități outdoor de aventură, cum ar fi călărie, tiroliană, plimbări cu ATV-uri, până la zile dedicate exclusiv pentru training și învățare, în care echipa discută probleme de muncă: care e misiunea, care sunt valorile, ce nu funcționează, cum pot fi îmbunătățite procesele din organizație.

Mai există și o categorie de mijloc, în care divertismentul se îmbină cu învățarea prin jocuri care nu vorbesc în mod direct despre muncă și business, dar care prin natura lor pot face oamenii să gândească împreună, să își stabilească roluri sau să testeze cum colaborează în echipă. 

Petruș Stuparu, partener la Trend Consult, o companie cu 20 de ani de experiență în training și consultanță pentru organizații, spune că activitățile de team building au, în general, două obiective. Un prim obiectiv, al team buildingurilor în care oamenii merg doar să se distreze și să bea – cunoscute și sub numele de drink building –, este acela de a le oferi angajaților unei companii un cadru în care să se relaxeze. „Oamenii mergeau, refulau, ventilau, înjurau împreună proiectele și se întorceau cu o gură de oxigen la realitate; e clar un rol de supapă”, spune Petruș.

Al doilea obiectiv este cel de a le oferi o schimbare de mediu care să încurajeze discuții profunde despre cum funcționează ca echipă. „Adică mergem acolo ca să lăsăm deoparte tot operaționalul, toată zona asta care ne arde cu deadline-uri, schimbăm aerul, stăm tot într-o zonă de muncă de multe ori mai inconfortabilă și mai grea, pentru că nu este o rutină cu care suntem obișnuiți, și ieșim de acolo mai sănătoși, mai legați și cu o înțelegere mai bună a cum o să funcționăm mai departe.” Ambele obiective sunt importante pentru o echipă.

Oana Dogaru lucrează de trei ani și jumătate în departamentul de cercetare și de dezvoltare de la Pro TV și până anul acesta a mers în fiecare toamnă într-un team building de trei zile la munte cu colegii.

Plecau de joi după-amiaza cu un autocar pus la dispoziție de companie și atmosfera pe drum era ca în liceu: cântau, spuneau glume și era multă voie bună. La hotelul la care se cazau aveau la dispoziție tot soiul de activități recreative, de la bowling și biliard până la piscină și o curte mare. Prima parte a zilei de vineri era dedicată unor activități de echipă concepute de o organizație de training și team building. 

Anul trecut a trebuit să lucreze în echipe și să filmeze un video de câteva minute pe diferite teme: comedie romantică, acțiune, inspirat din Game of Thrones. Fiecare echipă a desemnat roluri de actori, scenariști, regizor. „Unii au filmat lângă lac, alții prin pădure, alții prin hotel. Niște colegi au creat pe terasă un fel de paralelă cu Romeo și Julieta între Daenerys Targaryen și John Snow, a fost super amuzant”, spune Oana. Seara, de obicei, stăteau de vorbă, beau și dansau până târziu, iar sâmbătă se întorceau înapoi în București. În primele săptămâni după team building încă își povesteau întâmplări și retrăiau amintiri.

Oana spune că aceste ieșiri i-au ajutat să se cunoască mai bine și să treacă mai ușor peste perioade stresante, în special în toamnă, când se lansează grila nouă de programe a Pro TV și mulți dintre ei lucrează în tensiune și sub presiunea deadline-urilor. Astfel de conexiuni sunt dificile la birou, unde majoritatea discuțiilor sunt despre taskuri de muncă. „Sunt și discuții în afara ariei de muncă, la țigară, la masă, la cafea, în acele mici pauze pe care le avem cu toții, dar e foarte greu să te trezești vorbind cu colegul în pauza de cinci minute la țigară: Băi, dar tu cum ești pe acasă? E totul bine?”, spune Oana.

O nouă realitate

Mihaela Alexandrescu, specialist în resurse umane cu peste 10 ani de experiență, spune că astfel de experiențe construiesc un istoric comun și amintiri pentru membrii unei echipe, care devin mai legați și pot să treacă mai ușor împreună peste situații neplăcute. „Am trăit destul de mult cu biasul că team buildingul în care mergem doar să bem nu este team building real, dar mi-am schimbat opinia pentru că am văzut valoarea timpului petrecut împreună cu colegii chiar și într-un context care nu este de business. Când apuci să stai cu ei, să vorbești, să cunoști și backgroundul lor personal, empatia pentru colegii tăi se reflectă și-n colaborarea de business ulterioară”, spune Mihaela.

O companie poate trece prin diverse evenimente neplăcute, cum ar fi restructurări de departament, în care nu mai ține doar de un manager să țină echipa împreună, dar pentru că echipa are acest istoric comun și e unită din evenimente anterioare, le este mult mai ușor oamenilor să se sprijine între ei. 

Pentru cei din echipa Nod makerspace, un spațiu de co-working care adună oameni din industrii creative și unde Mihaela lucrează în prezent, a fost dificil în perioada stării de urgență să nu se mai vadă fizic între ei.

Pentru că nu erau obișnuiți să lucreze de la distanță, în primele ședințe de lucru online majoritatea au fost tăcuți și timizi. Așa că Mihaela pe de-o parte a încercat să se asigure că oamenii sunt informați în permanență în legătură cu proiectele la care lucrează și, pe de altă parte, a creat contextul în care să poată petrece timp unii cu alții într-un cadru relaxat, prin seri de vin online în care doar să povestească cum mai arată viața fiecăruia. „Dar trebuie ca cineva să ia inițiativa – poate fi managerul sau poate să fie cineva dintre colegi –, să scrie mailul, să pună în calendar. Pentru că în lipsa acestor inițiative oamenii se distanțează.” 

Universum Events încearcă să-și adapteze oferta de activități la noua realitate. După ce toate evenimentele programate au fost anulate la începutul anului, au folosit cele două luni din perioada stării de urgență pentru cercetare și testare, în încercarea de a adapta o parte dintre cele 100 activități de echipă din portofoliu pentru munca de la distanță. Însă multe dintre acestea nu pot fi adaptate pentru mediul online.

O astfel de activitate este Orchestrate pentru care Universum Events colaborează cu Orchestra Națională Radio. Timp de două ore, participanții învață cu ajutorul unui profesionist să cânte un segment muzical la un instrument: vioară, clarinet, trombon, violoncel. La final, participanții se reunesc și cântă împreună un pasaj din Carmina Burana ca o orchestră simfonică.

„Când le spui la început ce urmează să se întâmple, nu le vine să creadă că vor reuși să cânte împreună”, spune Marius Blăjuț. „Nu ajung niște virtuoși, dar faptul că se sincronizează împreună și reușesc să se asculte și să contribuie împreună la momentul final e impresionant, se lasă cu lacrimi de emoții.” Orchestrate are scopul de a inspira membrii unui echipe să colaboreze și să-și atingă potențialul maxim, dincolo de limitele percepute.

Acum au în portofoliu 15 activități, printre care și Heroes of Troy, care pot fi realizate de la distanță. Pentru că există multă incertitudine în legătură cu viitorul și companiile se concentrează mai mult pe nevoile de bază pe care le au, nu au fost deschise de la început către activități de team building online.

O estimare din 2019 a companiei de training și consultanță în resurse umane HPDI spunea că piața de team building, training și coaching se aflase în continuă creștere în ultimii ani. În 2018 crescuse cu 30% față de 2017 și atinsese valoarea de 20 de milioane de euro. Deși la final de mai Universum Events a început să primească din nou cereri pentru sesiuni de echipă, în iunie divizia de team building avea abia la 15% din volumul de business de anul trecut din aceeași perioadă.

„E greu pentru training în general, dar măcar cu online-ul mai ai o șansă”, spune Petruș Stuparu. „Pe când în team building, tu să stai la tine acasă, eu să stau la mine, pe mine mă costă foarte mult ca furnizor să fac producție, scenă virtuală, iar tu costurile nu le vezi și nu știu dacă ești dispus să le plătești.” Este dificil pentru companii să investească în programe de echipă, mai ales în contextul în care nu știu dacă finalul anului le va prinde cu toți oamenii angajați. Din cauza activității reduse, unii oameni din echipa Universum au fost distribuiți în alte divizii sau au plecat.

În plus, trebuie să se țină cont și de faptul că acum oamenii petrec cea mai mare parte dintr-o zi în fața monitorului, și nu mai există o separare între timpul de lucru și timpul personal. Iar asta poate duce la oboseală, scădere a atenției și chiar burnout.

Petruș spune că are acasă doi „senzori de presiune”, unul de patru ani și altul de un an și jumătate, care nu îl lasă să se afunde în muncă. Dar această realitate nu se aplică tuturor și mulți angajați riscă să nu mai facă diferența între dimineață și seară sau zilele de lucru și weekend. Găsesc un refugiu în muncă, inclusiv psihic, din cauza pandemiei. 

Un element important în team buildinguri era schimbarea cadrului fizic. „În tehnici creative se spune frecvent «ieși din camera în care muncești în mod normal, schimbă perspectiva», pentru că stimuli diferiți conduc la apariția unor insighturi noi”, spune Petruș Stuparu. Și asta lipsește echipelor anul acesta, pentru că oamenii continuă să lucreze de acasă.

Din discuțiile pe care le-a avut, Petruș spune că unii angajați nici nu își doresc să se întoarcă la birou, pentru că au descoperit o apropiere constantă cu partenerul de viață sau copilul și, dacă reușesc să îmbine cele două arii personale – familie și muncă – s-ar putea să nu-și mai dorească vechea realitate. „Plecând de la asta, avem două variante: ori creăm o nouă realitate în care oamenii vor învăța să funcționeze pe Zoom și alte tehnologii, ori riscăm o alienare totală în care oamenii se vor detașa de muncă. Eu îmi fac treaba, tu îți faci treaba, mulțumesc, la revedere!”

Ce pierdem dacă team buildingurile dispar

Investind în conexiunea dintre angajați, companiile obțin și un efect direct asupra performanței. Raul Lupaș este psiholog clinician și psihoterapeut și face parte din echipa Mind Education, o companie care sprijină organizații să construiască relații sănătoase la locul de muncă. Raul spune că literatura de specialitate din ultimii ani a arătat că există o corelație între relații sănătoase la locul de muncă și performanță, inovație, muncă realizată cu mai mult sens, pentru că oamenii între care există o conexiune emoțională – adică o legătură profundă, nu doar una bazată pe un schimb faptic – sunt mai disponibili la colaborare și feedback. 

Un element important în stabilirea unor relații sănătoase la locul de muncă îl reprezintă capacitatea oamenilor de a-și înțelege propriile nevoi psihologice și ce efect au asupra relațiilor cu ceilalți.

Raul spune că oamenii au două tipuri de nevoi: fizice și psihologice sau emoționale – conectare, empatie, validare emoțională, siguranță, încredere. „Cred că una dintre nevoile care s-a pierdut sau care este mai deficitară din cauza perioadei pe care o traversăm este conectarea”, spune Raul. „Apropo de team building, indiferent care e scopul acestuia, că vorbim despre o ieșire în care ne relaxăm, împărtășim, sau una care implică și training sau un program de învățare, oamenii sunt mai deprivați acum de conectare.”

La nevoia de conectare se adaugă nevoia de apartenență. Deși există oameni care spun că abia așteaptă să se întoarcă la locul de muncă, să se reîntâlnească cu colegii, să meargă în team building, există și oameni care sunt foarte vigilenți în acest moment din cauza anxietății de boală și asta afectează sentimentul de apartenență la o echipă. 

Pe lângă nevoile de conectare și apartenență, există și nevoia de validare emoțională. „Orice om are nevoie de validare, să știe că ceea ce a făcut e bine, că este acceptat, apreciat”, spune Raul. Validarea emoțională este ceva ce noi alimentăm atunci când interacționăm cu colegii sau suntem într-un team building sau avem un proiect comun în care suntem implicați. „Povestim despre noi înșine și ceilalți ne spun «Wow, ce poveste interesantă!» sau «Wow, cred că ți-a fost greu în acest proces!». Asta o să mă valideze, mă face să mă simt bine, mă face să simt că aparțin, mă face să mă simt înțeles.”

Iar lipsa validării emoționale este una dintre cauzele depresiei. În momentul în care oamenii se izolează, nu se mai văd cu prietenii, cu colegii, nu mai au parte de activități care le oferă apreciere și validare, riscul este să li se pară că lucrurile nu mai au sens, să se instaleze tristețea și ulterior depresia.

Oana Dogaru nu și-a mai văzut colegii de la Pro TV din 10 martie, când au început să lucreze toți de acasă și au continuat după perioada stării de urgență atât pentru a fi mai protejați evitând mijloacele de transport în comun, cât și pentru a-i proteja pe colegii care nu pot lucra de acasă, cum ar fi cei din departamentele de știri și producție. Pentru sarcinile de muncă comunică pe Skype, dar pentru a rămâne aproape ca echipă au un grup de WhatsApp pe care share-uiesc meme și glume și se întâlnesc virtual în fiecare vineri pe Zoom pentru a-și povesti ce se mai întâmplă prin viețile lor.

Deși s-a obișnuit, Oana spune că este o formă singuratică de a munci și că îi este dor de colegii ei și de atmosfera din birou. „Petreceam mai mult timp la birou decât acasă în mod activ, oamenii de la birou sunt a doua familie, și când obișnuiai să ai o atmosferă plăcută și antrenantă atâtea ore pe zi, nu are cum să nu-ți lipsească.”

Raul Lupaș spune că oamenii s-ar putea să-și piardă abilitatea de a fi unii cu ceilalți, pentru că vor prefera condiții care par confortabile – să muncești de acasă – dar este un confort nesănătos, pentru că după patru luni în care stai izolat, cu o interacțiune umană redusă, încep să se instaleze lipsa sensului, plictiseala, lenea; vitalitatea scade. Din acest motiv, în această perioadă cu atât mai mult companiile ar trebui să investească în activități și evenimente care să-i aducă pe oameni împreună, fie în mediul online, fie în cel fizic, respectând recomandările epidemiologice.

„Interacțiunile cu ceilalți, programele prin care trecem în zilele noastre, ne ajută să fim mai performanți, dar și mai adaptabili, mai rezilienți la ceea ce ni se întâmplă”, spune Raul. „Eu, în sinea mea, stând acasă singur n-o să pot să devin atât de rezilient pe cât îmi este necesar ca să fac față vieții. Și atunci, programe de dezvoltare, de suport emoțional, sunt cu atât mai benefice a fi implementate în această perioadă în care nivelul de stres este mai crescut, iar oamenii sunt îngrijorați, neliniștiți, nu știu ce o să se întâmple.” 

Nevoia de sprijin psihologic și emoțional în această perioadă a fost observată și de Petruș Stuparu. Dacă înainte de pandemie, Trend Consult primea cereri de training pentru dezvoltare de skilluri, de atenție, atitudine, acum primesc cereri de traininguri și de coaching unu la unu în care oamenii să învețe cum să lucreze cu anxietatea, incertitudinea și emoțiile izolării. Plus cum să ții oamenii engaged.

„Înainte aveai cereri de cum să îi ții engaged să nu plece la altă firmă, pe când acum e de cum îi ții engaged în vremurile astea atât de dubioase, de nesigure”, spune Petruș.

Cum se adaptează team buildingurile

Pe 25 iunie, departamentul de HR de la Pro TV a plănuit o ieșire pentru echipa Oanei în aer liber, în Edenland Park, un parc de aventuri din nordul Bucureștiului. A fost prima oară când s-au revăzut după aproape patru luni de muncă de la distanță.

Oana avea emoții că ieșirea le va fi anulată pentru că se anunțau ploi în acea zi, dar vremea a ținut cu ei. A ajuns în parc printre primii, la 10:30, și a putut să observe încântarea colegilor, pe măsură ce soseau, că se reîntâlnesc fizic. „Vedeai un entuziasm și o bucurie că sunt în aer liber cu colegii, dar, din păcate, nu am putut să ne îmbrățișăm, deși ne doream”, spune Oana. 

Au avut la dispoziție toate activitățile parcului: s-au dat cu tiroliana, s-a cățărat în copaci, au tras cu arcul și s-au plimbat cu bicicletele. Pentru prânz au avut un foișor închiriat astfel încât să mănânce în aer liber și să vorbească unii cu alții.

Oana spune că nu a simțit o teamă în a se apropia de alți oameni, ci mai mult dorința tuturor de a se conforma la recomandările medicilor. Au încercat să profite de tot timpul împreună pe care l-au avut la dispoziție și aproape nu-și doreau să plece la 19:30, când s-a închis parcul. 

Singurul lucru care Oana spune că i-a lipsit din team buildingurile din trecut în această ieșire a fost mai mult timp, însă crede că este o perioadă în care trebuie să fie recunoscătoare pentru lucrurile pe care le are. „OK, nu se mai pot face team buildingurile ca înainte, pe trei zile, dar nici atmosfera general relaxată de dinainte nu mai e”, spune Oana. „În timpurile astea stresante, o ieșire de o zi chiar am simțit că cântărește aproape cât un team building de trei zile.”

Pentru Marius Blăjuț și Universum Events e încă prematur să se gândească la activități de echipă fizice și crede că până la finalul anului vor desfășura mai mult evenimente virtuale. Mediul online, într-adevăr, nu poate înlocui o interacțiune pe viu și Marius a simțit acest lucru pe pielea lui, când s-a întors la muncă alături de colegi. Altfel curg ideile între ei când se află față în față.

Însă, în același timp, mediul online le permite oamenilor să continue conversațiile despre cum funcționează ca echipă și, de ce nu, să se distreze împreună, indiferent unde se află și muncesc. „Dacă mă întrebai anul trecut dacă aș putea să fac Heroes of Troy în online, aș fi spus categoric că nu se poate să-i introduc pe participanți în atmosferă sau să-i fac să comunice între ei.” Dar a livrat deja câteva astfel de activități și crede că experiența poate fi suficient de puternică încât team buildingul să-și atingă obiectivul de conectare între oameni. „La nevoie, online-ul e un substitut destul de bun.”

Pentru Mihaela Alexandrescu, această perioadă de criză testează cât de puternică și de sănătoasă este cultura organizațională, „nu cea pe care o scrii, ci cea pe care chiar o ai”.

Dacă o companie are deja construite relații sănătoase de muncă, echipa va rezista și va trece cu bine peste această perioadă. „Fac paralela asta cu familia, pentru că relațiile sunt și la birou și acasă, suntem tot oameni: dacă ești într-o perioadă în care este totul roz, nu ai probleme financiare, nu există boală și crezi că familia funcționează, dar după aia se întâmplă ceva și nu mai ai lucrurile astea, acolo vezi de fapt cât de unită e familia.” 

Din acest motiv, deși companiile trec printr-un moment greu din punct de vedere financiar, ar trebui să continue să investească în activități de team building, pentru că acestea pot duce la discuții despre cum funcționează echipa într-o perioadă de criză și idei pentru cum să funcționeze altfel. „Și e foarte important în perioada asta să știi cum să faci altfel, pentru că cum făceai înainte nu mai merge.”

Dacă, ca manager, nu îți permiți să plătești un consultant specializat în training și activități de echipă, poate există un consultant care crede în organizația ta și care e dispus să stea de vorbă câteva ore cu tine să valideze ideile pe care le ai pentru echipă. Sau poți face un schimb de servicii, dacă o companie are nevoie de serviciile organizației tale. Sau poți căuta inclusiv în interiorul organizației oameni care au skillurile de a aduce colegii împreună în jurul unei activități. „Există soluții, cred că doar trebuie să deschizi un pic mintea la posibilitățile pe care le ai”, spune Mihaela.

Ce am făcut la DoR ca să rămânem aproape ca echipă

Andreea Vîlcu, newsroom manager la DoR, povestește care au fost ritualurile noastre de timp petrecut împreună pe perioada stării de urgență și a lucratului de acasă:

În fiecare vineri de la șase după-amiaza, conform calendarului, începea Zoom Party. Cu o sticlă de bere sau un pahar de vin alături, intram cu toții pe linkul de Zoom, pe care l-am botezat sugestiv sufrageria, ca să încheiem oficial săptămâna. Începeam cu o întrebare de check-in și după ne distram cu un joculeț.

Începutul era menit să spargă gheața, să destindă atmosfera destul de ciudată de la început, când vedeai colegii împărțiți în pătrățele pixelate, fiecare într-un colț al bucătăriei, în dormitor sau pe balcoane însorite. Întrebările variau de la „Care e cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat săptămâna asta?” până la „Ce rutine sănătoase ai descoperit că funcționează pentru tine în contextul lucratului de acasă?”.

După ce ne obișnuiam cu cadrul, începeam jocul: am trecut prin Color Game, The Coin Game sau Scavenger Hunt – varianta offline, cu vânătoare de bureți de vase, condimente, tablouri și role de hârtie igienicăÎn spatele acestor activități se afla un research de câteva ore de vizionat videoclipuri pe YouTube cu „Zoom Party Games” în titlu, hoinărit prin articole care vorbeau de cultura organizațională pentru echipele care lucrează de acasă și emoția de a le încerca pentru prima dată.

Au fost săptămâni în care am fost aproape 20 de oameni, dar și dăți când am fost doar trei. Dar întâlnirea asta de vineri, check-in-ul de luni de la cafea plus conversațiile individuale din timpul săptămânii și-au servit scopul de a afla ce se petrece în viețile noastre, ce ne macină, cum ne descurcăm cu volumul de muncă, dacă avem nevoie de o pauză pentru recalibrat creierul sau pur și simplu de puțin ajutor.

Susține DoR

Te ajută ce ai citit? La DoR, credem că jurnalismul bun ne ajută să ne transformăm viețile. Oricât de imprevizibile par aceste vremuri, vom continua să scriem cu grijă și empatie, să căutăm soluții pentru a ne simți conectați și mai rezilienți. Împreună.

Susține-ne munca. Cumpără un abonament.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *