Unde nu credeam că o să ajung pe teren

În cel mai nou număr al revistei am scris despre trap – mai exact despre patru femei tinere care fac muzica asta și preiau un teritoriu predominat de bărbați și se exprimă așa cum vor, fie că înjură, fie că vorbesc despre sex, hateri, și propria viață. 

M-a fascinat curajul cu care se exprimă și cu care își explorează identitatea și laturi diferite ale personalității. Prin machiaj (P0lly), tatuaje (Brașov), prezența constantă în stories pe Instagram unde arată viața așa cum e (Emy), și trecerea de la poze cu priviri amenințătoare la kimonouri roz și versuri visătoare (Bruja), cele patru se descoperă și se arată public, în fața internetului – unde s-au și lansat – , care fie le susține și le încurajează, fie le critică și le jignește. E bine de știut că cele patru nu sunt o gașcă, fiecare are universul și stilul ei și propria lume interioară pe care vrea să o exprime. 

În procesul de documentare am încercat și eu tot felul de lucruri dacă nu în premieră, măcar neobișnuite, care m-au scos din zona de confort. 

Locuri în care nu credeam că o să ajung

În ziua concertului ei, pe 8 martie, am fost cu P0lly cu mașina la Ploiești ca să luăm doi șerpi într-un terariu, de la un băiat care are reptile animale de companie și care le închiriază pentru tot felul de evenimente, de la concerte și ședințe foto ale influencerilor până la evenimente la grădinițe. Am atins și eu șarpele a fost fin.

Am fost acasă la un stilist să iau ținutele lui Emy Alupei pentru shootingul foto pentru articol – nu ceva foarte neobișnuit, mai neobișnuită a fost vâltoarea lucrurilor care se întâmplau, pentru că era totul pe ultima sută de metri.

Cu Bruja am fost la o sesiune de canto, unde am văzut live cum își lucrează și modelează vocea ca să se adapteze la stiluri diferite. Chiar dacă n-am povestit detaliat despre asta în articol, a fost esențial ca să înțeleg momentul în care se află Bruja ca artistă. 

Tot cu Bruja am fost și în studioul în care înregistrează și creează mai toți artiștii labelului Seek Music, care e de fapt sufrageria apartamentului în care locuiește Luca George (Lu-K Beats). El a co-fondat labelul și tot el a co-fondat Șatra B.E.N.Z. și a dus în mare măsură la explozia trapului în România, prin 2015. Acum e producător executiv, adică decide, strategic, cum sună o piesă, dar și care e mișcarea și lansarea următoare pentru un artist din label – unii știu pe un an sau doi cam ce piese vor lansa și ce imagine vor avea.

Incursiunea asta în camera lui studio m-a făcut să înțeleg cum se schimbă felul în care facem muzică azi. Sigur că are aparatura necesară, dar nu e nevoie de un studio imens ca să faci muzică și să strângi milioane de views pe Youtube și să ai concerte sold out la Arenele Romane. Felul în care își organizează munca e strâns legat de viziunea lui: pentru că ajută financiar noii artiști, doi trapperi tineri locuiesc în apartamentul lui. E mereu mișcare acolo, mereu se întâlnesc acolo ca să creeze. E un hub de creație fără să fie numit așa.

La începutul lunii februarie am fost cu Bruja și Brașov la o ședință foto pentru 128Lanturi, un brand de lanțuri pe care mai toți trapperii le poartă și în videoclipuri și pe Instagram, o marcă estetică. Așa am aflat de la ce vine 128: de la 1+2+8 adică 11, un număr la care mulți care cred în numerologie se referă ca fiind ceva important. Mai ales dacă îl vezi des, cum ar fi când te uiți la ceas sau la plăcuțele mașinilor. Cel care a fondat brandul se numește Domnul Udo, iar Udo vine tot de la unu-doi-opt.

Ce am mai înțeles la ședința foto – care s-a ținut undeva în afara Bucureștiului, la intrarea într-o pădure, în singura ninsoare pe care a văzut-o Bucureștiul iarna asta – a fost că e nevoie de ceva efort și rezistență ca să-ți construiești imaginea pe Instagram. Zece minute de tras cadre pe o mașină, la probabil 0 grade, sub ninsoare, plus traficul horror până am ieșit din București, a fost prețul plătit pentru pozele de pe Instagram care au strâns sute de like-uri.

De ascultat: ce piese mi-au rămas în minte

• Bruja – Lo-FI îmi rulează fin în creier chiar și când n-o ascult. Induce o stare de nostalgie.
  
• De la Emy rămân multe în minte pentru că sunt earworm, dar cred că cel mai mult m-am luptat cu Obor – prima zi când am ascultat-o nu mai aveam altceva în minte. Nu știu să zic ce stare îmi dă, dar mă mai gândesc.
  
• De la P0lly, Aka Manah mi-a rămas cel mai mult în minte. Am ascultat-o de câteva ori și când scriam, îmi dă o energie productivă și chiar dacă stau pe scaun la laptop și tastez mă face să simt că trântesc chitări sau alte lucruri de pereți și mă eliberez.
  
• De la Brașov am ascultat cel mai mult Halo, o piesă care nu e printre cele mai vizualizate de pe YouTube-ul ei dar m-am îndrăgostit pur și simplu de beat-ul ei și de estetica videoclipului. E foarte DIY, ca majoritatea de pe canal, e cu ea cântând în fața ecranului, pe jumătate din clip, și cu poze pe film cu prieteni și familie, pe a doua jumătate.