13 motive să vii la The Power of Storytelling

The Power of Storytelling, una dintre cele mai importante conferințe de storytelling și jurnalism narativ din lume – n-o spunem noi, ci foști speakeri și participanți –, aduce din nou la București importanți producători de conținut, inovatori în diferite domenii, specialiști care încearcă să provoace schimbări cu ajutorul poveștilor.

Tema celei de-a opta ediții (12-13 octombrie) e Rewrite, iar vorbitorii ne vor învăța despre puterea poveștilor bine spuse de a rescrie narațiunile existente (personale și sociale) și de a construi un viitor în care oamenii să aibă mai multă încredere unii în alții și să contribuie împreună la schimbare.

Iată 13 motive să ni te alături:

– Pentru că Factfulness, o carte care demontează prin cifre și fapte câteva din prejudecățile și concepțiile alarmiste despre lume, co-scrisă de Anna Rosling Rönnlund a fost recomandată de Barack Obama. Dincolo de asta, rămâne una din cele mai bune hărți de înțelegere a lumii, iar Anna, fost Senior Usability Designer la Google și fondatoarea Gapminder – o organizație care folosește vizualizarea de date pentru a lupta cu ignoranța –, o specialistă în decodarea realității complexe și a reîmpachetării ei pe înțelesul tuturor.

– Pentru că îl poți cunoaște pe Brian Reed, co-creatorul și vocea din spatele unuia dintre cele mai revoluționare podcasturi din ultima vreme, și poți afla de la el cum folosește studiile din teatru și tehnici din literatură să construiască povești audio atât de captivante. S-Town – un serial audio care te poartă timp de șase ore prin viața lui John B. McLemore, un om excentric cu o viață complexă din Woodstock, Alabama, despre care altfel nu am fi aflat niciodată – a schimbat modul în care înțelegem jurnalismul audio și a provocat dezbateri despre granița dintre viață privată și interes public.

– Pentru sensibilitatea cu care fotografa americancă de origine armeană Diana Markosian vede lumea și o surprinde în proiectele sale vizuale, fie că sunt despre supraviețuitori ai genocidul armean din 1915, despre copii refugiați care învață să înoate ca formă de terapie sau despre reîntâlnirea cu tatăl ei, cu care a pierdut legătura la vârsta de șapte ani, când a emigrat, împreună cu mama și fratele ei din Uniunea Sovietică în Statele Unite. Fotografiile Dianei, care explorează relația dintre memorie și loc, au fost publicate în National Geographic Magazine, The New Yorker și The New York Times.

– Pentru ce poți învăța din experiența jurnalistei americane Anne Hull, câștigătoare a unui Pulitzer și finalistă de cinci ori. Hull a lucrat peste 20 de ani la Washington Post, unde a folosit jurnalismul narativ pentru a explora în profunzime teme ca sărăcia, rasă, imigrare și cum e să trăiești la marginea visului american. În 2008, a câștigat Pulitzerul pentru Serviciu Public pentru o investigație despre tratamentele rele aplicate soldaților răniți din cadrul Centrului Medical Walter Reed Army din Washington care a deschis dezbateri naționale și a dus la reforme și demiteri.

– Pentru inovația adusă de Jennifer Brandel și de compania pe care a co-fondat-o, Hearken, în modul în care instituțiile media percep și implică publicul în jurnalismul pe care îl fac. Jennifer ar vrea ca mai mulți jurnaliști și redacții să vadă publicul ca un partener, nu doar un consumator: să-l implice în decizii editoriale, pentru a produce conținut mai relevant, mai transparent și mai ancorat în realitatea și nevoile acestuia. E și co-fondatoare a comunității Zebras Unite, care încurajează și ajută startupurile să găsească modele alternative pentru un business mai responsabil și mai inclusiv.

– Pentru cât de emoționante sunt fotografiile făcute de Nina Berman veteranilor de război, cuprinse în volumul Purple Hearts, publicat în 12 țări și declinat într-un film documentar și un proiect educațional, din care sigur îți amintești seria Marine Wedding, care a câștigat un premiu World Press Photo în 2007. Fotografiile Ninei acoperă subiecte ca politica americană, patriotism, militarizare, traumă post-violență, America după atentatele din 11 septembrie și au fost expuse în peste 100 de locuri. Cea mai recentă carte a Ninei, An autobiography of Miss Wish, spune povestea tulburătoare a unei supraviețuitoare a abuzului sexual, documentată în colaborare cu victima pe parcursul a 25 de ani.

– Pentru că Jonah Sachs a folosit o experiență personală – un blocaj în stilul de leadership care bloca din creativitatea echipei sale – ca punct de pornire în documentarea unei cărți care să-i ajute și pe alții să adopte o filosofie despre viață și lume înclinată spre inovație și schimbare. Jonah se întoarce pentru a treia oară la PoS, iar momentul coincide cu apariția cărții, Unsafe Thinking, care va fi tradusă și în română.

– Pentru că Elle Reeve e genul de reporter curajos și insistent care nu se lasă până nu înțelege și nu prezintă publicului poveștile importante care definesc lumea de azi. Corespondent al emisiunii Vice News Tonight de pe HBO, Elle acoperă mișcări politice radicale și grupuri marginale, de la naționaliștii de extremă dreaptă din Charlottesville la fenomenul incel. Fost editor la The New Republic și The Atlantic Wire, a câștigat în 2017 Premiul Polk pentru Reportaj de Televiziune și un Premiu Peabody.

– Pentru că o poveste personală te poate ajuta să înțelegi moștenirea politică a unei țări, cum ne arată regizoarea sârbă Mila Turajlić prin documentarul The Other Side of Everything. Din apartamentul mamei sale din Belgrad, Mila se uită la dezintegrarea Iugoslaviei și la eforturile fragile de-a construi o democrație modernă prin ochii mamei sale, fostă profesoară și activistă împotriva regimului opresiv al lui Slobodan Milošević. Mila crede că filmul documentar poate oferi o platformă de dezbatere a trecutului complicat al regiunii, fără a cădea în capcana adevărului absolut.

– Pentru că Andy Mills a petrecut 21 de zile în Iraq cu reporterul american de origine română Rukmini Callimachi, intervievând membri ISIS și căutând documente prin clădiri bombardate, și împreună au creat serialul audio Caliphate, o incursiune revelatoare în vintrele Statului Islamic. Fost reporter și producător Radiolab, Mills a ajutat și la crearea The Daily, downloadat de peste 200 de milioane de ori.

– Pentru că trebuie să învățăm să ne ascultăm propriile povești ca să-i putem asculta apoi pe ceilalți cu inima deschisă, spune Murray Nossel, regizor de film documentar nominalizat la Oscar și profesor de medicină narativă. Perspectiva lui Nossel e unică prin modul în care îmbină un background complex – studii de psihologie, doctorat în asistență socială și antropologie, teatru și regie – în munca sa: a aplicat metodele sale de storytelling și ascultare cu pacienți cu HIV, și cu mame, cu companii și cu ONG-uri; a creat împreună cu Paul Browde un emoționant spectacol de teatru și a scris o carte, Powered by Storytelling, care va fi disponibilă în română la conferință.

– Pentru modul în care Vlad Mixich îmbină experiența de jurnalist cu cea de expert în politici medicale pentru a schimba în bine sistemul medical românesc. Investigațiile sale, publicate de HotNews sau de Deutsche Welle, au arătat corupția și lipsurile din sistem, stigma din domeniul sănătății mintale, în timp ce munca sa alături de echipa Observatorului Român pentru Sănătate a îmbunătățit accestul pacienților la tratament și a cerut industriei farmaceutice mai multă transparență.

– Pentru munca depusă de jurnalista poloneză Zuzanna Ziomecka pentru promovarea femeilor și a jurnalismului făcut de acestea. Educată în Statele Unite, Zuzanna e una din puținele femei care au ocupat rolul de editor-șef al revistei săptămânale Przekrój din Polonia. În 2017, a fondat NewsMavens, o revistă online în engleză creată exclusiv de femei din întreaga Europă, care își propune să ofere soluții pentru inegalitatea de gen din media, dar și să vadă ce se întâmplă cu felul în care povestim lumea dacă doar femeile aleg știrile.