Însemnările unui turist străin în București
Te‐ai întrebat vreodată ce le spune un turist prietenilor despre București? Iată răspunsul.

1. Un monument ciudat se ridică în mijlocul Pieţei Revoluţiei, unde oamenii s‐au scuturat de ani întregi de resemnare ca să‐l dea jos pe Ceauşescu. E un obelisc alb care trece printr‐o masă ovală din fontă. Mulţi dintre locuitori îl numesc „cartoful”. dar un ghid mi‐a spus că avea nevoie de mai multă substanţă pentru vizitatori. Invenţia ei: „Spada democraţiei care pătrunde prin pânza deasă a comunismului”.
2. Câini maidanezi umblă‐n voie în mare parte a Bucureştiului. opinia publică (incluzând‐o pe Brigitte Bardot) nu acceptă eutanasia, deci câinii sunt prinşi, sterilizaţi, marcaţi şi trimişi înapoi în stradă. recent, unul a fost judecat pentru crimă, acuzat că a atacat un bărbat care a sângerat până la moarte. Câinele a fost achitat, pentru că mulţimea de maidanezi a făcut identificarea problematică. acuzatul a primit ulterior azil în Germania.
3. Românii sunt un popor autopersiflant care‐şi iubeşte ţara, chiar dacă o mustră cu un umor caustic şi creativ. anul trecut, Guvernul a lansat o campanie turistică cu sloganul „romania: Land of Choice”. oamenii l‐au reformulat: „romania: End of choice”.
4. Bucureştiul e o capsulă a timpului. Clădiri elegante în stil baroc rămase de pe vremea „Micului Paris”. Şiruri de măgăoaie reci, în stil sovietic. Clădiri de locuinţe din oraşul vechi, adorabil restaurate în anii de boom postcomunist, alături de altele abandonate în criza economică. Totuşi centrul oraşului te farmecă cu restaurante cu curte, unde tineri întreprinzători te servesc cu mâncare tradiţională şi optimism.
5. Despre clădirea Parlamentului, cunoscută drept „Casa Poporului”, se spune că e a doua cea mai mare clădire din lume. Gluma cetăţenilor care nu împărtăşesc bunăstarea Statului: „am putea locui cu toţii acolo”. Perimetrul ei e de trei kilometri; am străbătut mai mult de jumătate ca să ajungem la intrare. adăposteşte un muzeu de artă contemporană cu cu fotografii postate pe pereţii albi, cavernoşi, dar fără oameni. 6. În timp ce vara perpeleşte SUA, iată o amintire plăcută din Bucureşti: mici porţiuni acoperite, asemănătoare cu staţiile de autobuz, sunt presărate pe trotuare şi te stropesc cu fâsuri de apă. Nu suficient cât să te ude, dar de ajuns cât să te răcorească. Sunt branduite cu Lipton Ice Tea, deci nu sunt mare cheltuială pentru Guvern. Mai inteligent decât să porneşti un hidrant.
Ți se pare important ce ai citit?
Dacă ce citești te ajută, cumpără un abonament digital. E cea mai directă formă de susținere pentru munca noastră. Om cu om, vom strânge o comunitate care nu doar va fi un garant al sustenabilității, ci și una care contribuie și ne sprijină în a răspunde nevoilor prin povești despre cum muncim, cum relaționăm cu mediul, cum putem schimba educația, cum putem construi o societate mai echitabilă, cum putem trăi mai echilibrat.
Abonament digital lunar
15 lei / lună
Abonament digital anual
150 lei / an
Abonament digital cadou
150 lei / an
Acest articol apare și în:
S-ar putea să-ți mai placă:
„Noi suntem în grevă și aragazele-s la reduceri”
Ce-am înțeles din nemulțumirile greviștilor sătmăreni de la Electrolux, după cinci zile în oraș și două de protest pe drum spre București.
Editorial DoR #18: 5 ani. Un bilanț.
Poveștile bune leagă fire din trecut de fire din prezent. Explică de unde am venit, ce ni s-a întâmplat, caută lecții, testează ipoteze, uneori obțin vindecare.
Cum vede lumea fiica mea de 10 ani
Flaria Soare este fiica mea și s-a născut în 2009. Toamna asta a împlinit 10 ani, la fel ca DoR, așa că am întrebat-o cum vede lumea și cum se vede pe sine. Tot în DoR, acum cinci ani, am scris ce am învățat de la ea. Iată ambele texte, în oglindă.