[24/7] CUIB (Centru Urban de Inițiative Bune)

Terasa bistroului CUIB e îngrădită de un gard alb care o decupează de restul Iașului. Două biciclete verzi sunt agățate la intrare, iar în interiorul terasei e o mică oază de plante și câțiva copaci care fac umbră pe timpul amiezii. Liniștea care te izolează de stradă e ca un ritual de inițiere pentru călătoria culinară din produse locale. O schimbare de ritm, de la vuietul mașinilor care taie aerul în viteză la pedalat pe bicicletă. Arhitectura casei muștar, cu pervaze pline de ghivece cu flori, te aruncă într-un Iași interbelic. De la primii pași în interiorul casei înțelegi că locul în care te afli nu e doar un bistro, ci o mișcare în sine. Pe pereții încăperii sunt lipite pagini de ziar care sugerează principiile bistroului: consum sustenabil, hrană lentă, ingrediente locale și de sezon, hrană fără carne, comerț echitabil și economie socială.

Anca Gheorghică are 36 de ani și e manager de proiect și co-fondatoare a Centrului Urban de Inițiative Bune, adică CUIB. Spune despre bistroul din Iași că este printre puținele localuri din țară care promovează consumul sustenabil. S-au mândrit că sunt pionieri, dar își doresc să apară mai multe localuri similare care să-i provoace și cu care să împărtășească din lecții și greșeli. Ideea de a dezvolta un local care funcționează după principiile economiei sociale i-a venit cât studia în străinătate. „E ceva natural să promovăm consumul sustenabil”, spune Anca. „Voiam să deschidem un magazin cu produse locale, cu impact redus asupra mediului, așa am ajuns la CUIB. Hrana e cea mai important dimensiune a consumului nostru.”

La CUIB apa este considerată un drept, nu un produs, cafeaua este marcă Fair Trade, iar multe dintre ingredientele pe care le folosesc la prepararea mâncării sunt bio și certificate organic. Pe lângă asta, meniul se schimbă în funcție de sezon și nu oferă mâncare la pachet decât dacă clienții vin cu propriile casolete sau borcane pentru borș. „Accepțiunea economiei sociale este puțin greșită în România. Economia socială nu înseamnă (doar) să sprijini oameni cu cazuri vulnerabile și atât, ci și că profitul trebuie reinvestit în comunitate. Prin ceea ce facem noi aici promovăm consumul responsabil, sprijinim mici producători, furnizăm o hrană mai sănătoasă.”

Anca e absolventă de biologie-geografie, ecologie și protecția mediului, are un masterat în economia umană și un doctorat în economia socială, iar pentru ea CUIB nu e neapărat despre profit cât despre cultivarea unei noi societăți. Una care înțelege că acum e important să-și crească reziliența în fața schimbărilor climatice, iar pentru asta e nevoie de o abordare holistică a naturii, societății și economiei. După cinci ani de studiu prin Europa și America, s-a întors în România cu pofta de a face o schimbare. Era 2008 când a pus bazele Asociației Mai Bine, de unde au crescut mai multe proiecte, printre care și CUIB. Asociația e acționar unic în CUIB și, deși Anca Gheorghică se ocupă de administrarea bistroului, deciziile de funcționare se iau democratic în boardul asociației.

Pentru a înțelege ce au de făcut, fondatorii CUIB au participat la un training despre economie socială care a durat șase săptămâni și a fost organizat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Următorul pas a fost câștigarea unei competiții pentru antreprenori sociali organizată de NESst România – o fundație care sprijină întreprinderile sociale din România și alte țări din Balcani. CUIB a început cu 20.000 de euro din fondurile nerambursabile câștigate și alți 10.000 de euro din fonduri proprii. După nouă luni de căutare a spațiului potrivit, în decembrie 2013 au deschis bistroul.

După patru ani de funcționare însă, erau în impas. Toți cei implicați în proiect se întrebau dacă mai are sens să continue. Era 2017 și mai aveau de recuperat bani, atât din investiția inițială, cât și din cei pe care i-au mai adus de acasă. În toți acești ani Anca nu-și luase niciun salariu din CUIB. A trăit în primii ani din bursa doctorală, iar apoi din proiectele asociației, dar nu din CUIB. Bistroul avea, de fapt, datorii în contul asociației. „Dar am rezistat”, spune ea. „Multe afaceri mor după doi, trei ani, cred că asta nu știu foarte mulți antreprenori, trebuie foarte mult să vrei să faci ceva.”

Soluția care i-a scos din dificultate a venit din împăcare și acceptare. Anca a realizat că punea multă presiune pe ea și pe oamenii din jur, așa că a început să se gândească că e în regulă și dacă trebuie să închidă după patru ani de muncă. „Nu înseamnă că e un eșec. Ai reușit să faci ceva patru ani. Poate nici nu am fi făcut transformările respective dacă nu am fi acceptat că putem să ne oprim.” Au decis să închidă localul lunea timp de doi ani de zile, să reducă din personal și din orele muncite ale angajaților, să regândească orarul de funcționare și modul în care-și gestionează ședințele. Acum, după doi ani, au redeschis din nou lunea și funcționează cu opt angajați full time, zilieri pe timp de vară și doi manageri de proiect, Anca și Andreea, care e în concediu maternal.

Recent au câștigat un nou proiect de finanțare, Horizon 2020, și încă așteaptă rezultatele pentru un al doilea posibil, Go Eathics, prin programul DEAR. Fondurile nerambursabile le vor permite să-și îndeplinească visul de a deschide un al doilea CUIB în Iași. Sunt în căutarea unui spațiu nou, care să le ofere o bucătărie mai încăpătoare și capacitatea de a organiza evenimente și a servi clienți în același timp. În prezent, CUIB se susține din mici donații și consum intern, însă nu produce un câștig destul de mare pentru economii sau reinvestiție. Încă mai are câteva mii de lei datorii la Asociația Mai Bine, pe care Anca vrea să le achite cât mai curând posibil.

CUIB a intrat anul acesta în ghidul Gault&Millau la secțiunea Pop, e prima recomandare listată pe Lonely Planet când cauți restaurante în Iași, iar TripAdvisor abia ce le-a oferit al doilea Certificate of Excellence. Ideea inițială de business nu includea vreo experiență gastronomică specială, ci tindea mai mult spre un centru social decât un restaurant, dar s-a conturat treptat, în timp ce scriau planul de afaceri și au realizat oportunitatea financiară unei asemenea abordări.

Anca e mai liniștită în ceea ce privește viitorul CUIB-ului și nu simte că urmează provocări mari. Crede că acum au o afacere mai închegată și inclusiv efortul de conștientizare pe care l-au depus în primii ani de funcționare începe să fie integrat cu munca lor. Speră că reușesc să arate că un alt fel de sistem economic poate exista. „Economia și ecologia nu întâmplător au aceeași rădăcină, eco, care vine de la oikos în greacă, care înseamnă casă. Economia e măsurătoarea casei, ecologia e știința ei, iar pământul e casa noastră.”