Lolita la bar
White Russian beau doar alcoolicii sau începătorii.
Stăm pe scaunele înalte de la bar, cu picioarele în aer. Cu coada ochiului observ că abia așteptai să spun ce vreau, ca să deduci ceva despre mine. Acum că mi‑am luat „un cocktail dulce, cu lăptic” parcă ești mai sigur pe tine. Nu fi naiv, seara abia începe, iar paharul acesta trezește neastâmpărul în mine.
Da, o să mă amețesc repede, pentru că, diluată în lapte, vodca e imperceptibilă la gust. Și da, mai e și dulceața din kahlua care mi se urcă la cap. Când m‑aplec spre tine miros ca un capuccino spumos și nu ca 50 de Smirnoff; o adevărată doamnă. Pe măsură ce‑l sorb se face din ce în ce mai cald și mi se tulbură privirea. Jubilezi. Așa e, alcoolul îmi gâdilă hormonii. Mă simt din ce în ce mai Lolita și ești atât de fericit că nu mai ai răbdare.
Liniștește‑te. Ca să vrăjești nimfeta asta trebuie să fii ori Kubrick, ori Nabokov, că de Humbert Humbert e plină lumea.
Încă ceva: când îl cer pe al doilea, nu‑ți lua și tu unul. White Russian beau doar alcoolicii sau începătorii. Sper să nu fii nici una nici alta.
Acest articol apare și în:
S-ar putea să-ți mai placă:
Editorial DoR #39: Tu ce poveste spui despre cine ești?
În interacțiuni mai mult sau mai puțin importante jucăm un rol, facem un public fericit, lăsăm o impresie. Uneori o facem cu intenție, alteori inconștient, când spectacolul e tocmai lipsa lui intenționată.
Why we need diacritical marks
Where did the diacritical marks come from? How come they are subject to linguistic and technological disputes? Why is it that we don’t use them correctly? And why do we need them?
Editorial DoR #23: Toată lumea sapă
DoR #23 e o colecție de acte de arheologie – unele pe teren, altele emoționale. Autorii sau protagoniștii poveștilor sapă. În pământ, în poveștile altora, în ei înșiși.