BBH – teaser pentru un Bucureşti posibil

Bucharest by hand, lansat săptămâna trecută, este un experiment provocat de Grolsch și constă într-o platformă prin care poți crea un București ca făcut de mâna ta. Aici oricine poate contribui la dezvoltarea un București alternativ, în viziunea experimentaliștilor creatori și consumatori de experiențe artistice: fotografie, film, muzică, bandă desenată, arhitectură, urbanism, antropologie.

Şi pentru că BBH este un teaser* al unui București posibil, iată câteva mostre din interpretările unor experimentaliști care și-au pus creativitatea la treabă.

Cristian Lupșa, editorul DoR, a scris despre un gang central cu întrebuințări îndoielnice:

„Locul devenise un soi de portal de trecere. Nu mai puteam să-l pătez. Trecuse de la statutul de pauză de la playlistul de Club A la cel de culoar inițiatic. Era ca bucata care te scoate din vestiar pe-un stadion în delir. Veneam de acasă, joviali și juvenili, și, traversând culoarul, deveneam îngândurați și filozofi, postura potrivită pentru niște băieți cu pantaloni cu lanțuri și gel între țepi, care mergeau marți noapte în Fire să asculte muzică dură, nu lălăieli cu veri și îndrăgosteală.”

Alex Gâlmeanu, fotograful de suflet DoR, a făcut o fotografie aici.

Lavinia Gliga, editor DoR, i-a scris o scrisoare sibiencei din Piața Veteranilor de la care ia brânză:

„Dumneavoastră sunteți de pe lângă Sibiu, eu sunt din Târgu Mureș, așa că nu ne-au trebuit multe „nό”-uri, „fain”-uri și „ioi”-uri ca să ne dăm seama că vorbim aceeași limbă. Nu sunt regionalistă (deși am senzația că termenul se ivește mai ales când sunt ardeleni în joc), dar de când m-am mutat în București, acum aproape nouă ani, am tot căutat, voit sau nu, legături cât de firave cu acasă. De când vă vizitez, minutele cu dumneavoastră sunt suficiente.”

Noper a imaginat o poartă de trecere în alte lumi:

Gabriel Dobre, editor DoR, a povestit despre conectarea la un oraș printr-un deal.

„A urmat o serie de stânga-dreapta pe străzi din ce în ce mai mici care a reușit să-mi anihileze orice urmă aș mai fi avut din simțul orientării. Ce știu e că o oră și ceva mai târziu, timp în care prietena a refuzat cu încăpățânare să recunoască că ne-am rătăcit, am ieșit de pe străduțe chiar în fața dealului Academiei Militare. Mă rog, mai degrabă o pantă mică după orice standard, dar în raport cu geografia de platouaș de aperitive a Bucureștiului părea un deal în toată regula.

* Pentru doze complete, intră pe bucharestbyhand.ro, inspiră-te cu poveștile celorlalți și împărtășește-o pe-a ta.