
Cameraperson. Actul de a filma și de a te lăsa filmat
Pentru că și noi împărtășim dilemele care vin odată cu actul creativ și documentarea intimă a unui subiect, am…
Pentru că și noi împărtășim dilemele care vin odată cu actul creativ și documentarea intimă a unui subiect, am „adoptat” documentarul Cameraperson, proiectat la festivalul One World Romania.
Imagini: One World Romania
De la mărturii ale supraviețuitorilor masacrului din Bosnia, până la eforturile unei moașe de a ține în viață un nou-născut într-o maternitate din Nigeria, Kirsten Johnson reușește să facă din Cameraperson o retrospectivă unică, personală și emoționantă a unei cariere de 25 de ani ca videograf, un colaj curatoriat cu curaj si un autoportret în aceeași măsură.
Sunt șanse mari să o cunoști pe Johnson din alte documentare celebre pe care le-ai văzut: Derrida (2002), Fahrenheit 9/11 (2004) sau Citizenfour, care a luat Oscarul pentru cel mai bun documentar în 2015.
Cameraperson îmbină tehnica documentară cu autobiografia și introspecția de natură etică și este o recunoaștere a cât de complex este actul de a filma și de a te lăsa filmat în același timp, spune simplu regizoarea. „Eu pot să părăsesc locul pe care îl filmez: un război sau o tabără de refugiați, pe când cei pe care îi filmez nu pot”, descrie pe site-ul documentarului una dintre dilemele care o macină cel mai mult. „Munca mea necesită încredere, pretinde intimitate și presupune concentrare totală. Eu și cei pe care îi filmez avem sentimentul unei prietenii sau a unei familii, dar e ceva cu totul diferit.” Și acesta este și sentimentul cu care noi, reporterii Decât o Revistă, ne întoarcem deseori de pe teren și pe care îl dublăm, uneori într-un mod chinuitor, cu distanța și luciditatea pe care le presupune disciplina jurnalistică.
În Cameraperson, Johnson nu se ferește să te poarte din Liberia în Manhattan și să-ți desfășoare mai multe povești în paralel, inclusiv pe a sa: băieții ei gemeni care abia învață să meargă și pe mama ei, care pierde lupta cu boala Alzheimer. Johnson face asta într-un mod conștient și asumat: nici măcar în titlu ea nu separă cele două cuvinte. Nu e neapărat clar unde se termină camera și unde începe persoana.
Proiecții: marți, 14 martie, ora 18:00, cinema Union | duminică, 19 martie, ora 20:30, Studioul Horia Bernea, Muzeul Țăranului
Festivalul internațional de documentar și drepturile omului One World Romania se desfășoară între 13 și 19 martie în cinematografe din București. Găsiți aici programul complet al evenimentelor.
S-ar putea să-ți mai placă:
[Corespondenţă One World Romania] Decenţa ca instrument de măsură a urii
Radovan Sibrt este un regizor ceh care face atât ficțiune cât și nonficțiune. La One World Romania a venit cu…
[One World Romania] „Cine ești? De ce te grăbești?”
Maria Fux avea 88 de ani când și-a luat adio de la scenă și s-a retras să predea în studioul ei. Câteva luni mai…
[Pelicam] 5 ani de filme despre noi și mediu
Un interviu cu fondatorii Pelicam din care afli de ce e OK dacă nu vrei să te deplasezi până-n Tulcea, la festival.…
Comentariile sunt închise.