Editorial DoR #19: Noi începuturi

Textele noastre cele mai dragi încearcă să răspundă la întrebări care ne bântuie: cine suntem, de unde venim, încotro mergem.

De când ne‑am lansat, pe 15 noiembrie 2009, cu o săptămână înainte de alegeri, am trecut printr‑o suspendare, schimbări de prim‑miniștri și o schimbare de președinte, proteste de stradă, marșuri, împrumuturi străine, miracole sportive, explozia internetului românesc.

Am scris timp de cinci ani despre o ţară mai mereu scindată, în care speranţa se ciocnește zilnic cu disperarea, în care vehemenţa a devenit forma cea mai preţuită de adevăr și în care confuzia noastră identitară, ca oameni, ca naţie, e atât de vizibilă încât întrebarea „de ce e România altfel?” a devenit un bestseller.

Textele noastre cele mai dragi au avut în comun această temă a identităţii și au încercat să răspundă la întrebări care ne bântuie acasă, la slujbă, în societate, chiar dacă nu le articulăm: cine suntem, de unde venim, încotro mergem.

Identitatea este firul roșu al DoR și îl vom urma în tot ce publicăm. Noul format și noul design sunt doar îmbrăcămintea care simţim că ni se potrivește după cinci ani de adolescenţă. Sufletul revistei și scopul nostru jurnalistic sunt aceleași: să punem și să ne punem întrebări.

Întrebările n‑ar trebui să ne mire, având în vedere moștenirea românească: Suntem adolescenţi ca ţară. Suntem scindaţi ca opţiuni electorale, deși habar nu avem de ideologie. Suntem scindaţi geografic. Suntem împotriva celor care nu sunt ca noi, pentru că ne e frică de ei. Suntem într‑un context regional confuz. Nu am făcut pace cu propriile greșeli și n‑am închis rănile a 50 de ani de comunism. Nu știm unde ne e locul ca profesioniști. Nu știm căror instincte să le dăm crezare ca oameni. Nu știm cine suntem.

Dar putem învăţa să găsim aceste răspunsuri împreună, și o putem face spunând povești. Probabil ai sesizat că atunci când cineva te întreabă „cine ești?” îi spui o poveste. Povestea leagă diferitele aspiraţii și roluri pe care le ai într‑o naraţiune coerentă. Povestea explică cum ai ajuns unde ești și către ce crezi că se îndreaptă viaţa ta. Sugerează ce crezi că e adevărat și bun și cum te aștepţi să te ridici (sau nu) la aceste standarde.

Spunându‑ţi povestea îţi desenezi o identitate narativă, o hartă internalizată, mereu în schimbare. Cu textele din DoR vrem să te ajutăm să schiţezi această hartă, să-ţi fim alături în călătoria de descoperire sau șlefuire a identităţii: personale, profesionale, naţionale.

Nu toate răspunsurile din textele pe care le vei citi vor fi plăcute, pentru că nu toate evenimentele prin care trecem sunt fericite. Dar povestea are și puterea de a te ajuta să-ţi controlezi soarta. Un antropolog neo‑zeelandez scria că a prezenta evenimente traumatice ca pe o poveste e un soi de izbăvire. În primul rând le știrbește puterea și, în al doilea, te mută într‑o relaţie cu alţii și te deschide la durerea lor.

Nu e comod să te întrebi continuu cine ești, acasă sau în societate. Dar promisiunea noastră e că nu ești singur în acest demers și că ai poveștile din DoR alături. Împreună putem încerca să ne deslușim identităţile, o formă de căutare care e, de fapt, o formă profundă de libertate.


Acest articol apare și în:

DoR #19

Noi începuturi
Primăvară, 2015

Cumpără revista