Nunta în pandemie: pe net sau pe altădată?

Coronavirusul a închis restaurante și a forțat mii de cupluri să-și amâne cununia, dar amenință și munca a sute de mii de angajați care trăiesc de pe urma nunților.

Fotografiile din acest material sunt rezultatul unei provocări pe care am lansat-o Ralucăi și lui Florin Ghețea, cuplul care formează echipa de fotografie și videografie de nuntă Rotund Perfect: să-și imagineze pozele clasice de nuntă în contextul pandemiei și al izolării sociale.

Magda a muncit două săptămâni la invitațiile pentru nunta ei. Împreună cu logodnicul ei, Rareș, au analizat fiecare culoare, floricică și frunzuliță care să încadreze informațiile esențiale: data nunții, 19 iulie, localul și biserica din București. Au vrut să pună și o pasăre așa că au căutat semnificațiile tuturor păsărilor. S-au oprit la colibri: „legătura dintre strămoși și cei din viitor, libertate, evoluție spirituală și magie”. Pentru Magda, care își povestește realitatea „cu un strop de magie”, erau invitațiile perfecte. Acum sunt inutile.

Nunțile nu se amână des. Sunt afaceri complicate în care investești bani, sentimente și timp. Când se întâmplă, de vină sunt motive personale, moarte, boală sau despărțire iremediabilă. Pentru Magda și Rareș însă, ca și pentru alte cupluri din întreaga lume, nu a fost nimic personal. Răspândirea rapidă a coronavirusului a forțat majoritatea statelor să ia măsuri de distanțare socială și să interzică adunările cu sute de persoane, apoi și pe cele cu zeci. Nunțile așa cum le știam au devenit imposibile. 

Magda și logodnicul ei sunt actori și de aproape doi ani locuiesc la Londra. Se cunosc de mulți ani, iar de aproape cinci formează un cuplu. Erau în Franța într-un Erasmus+ când au ajuns să joace un dans popular oltenesc. „A stârnit ceva, cu mâinile pe talie… Eram: bă, e Rareș, what the fuck, nu!” Au hotărât că nu mai sunt doar prieteni. De atunci sunt împreună.

Totul indica o căsătorie. De două ori când și-a pus busuioc sub pernă, Magda l-a visat pe el, în urmă cu un an la nunta unei prietene a prins buchetul fără măcar să încerce. Și dacă semnele nu erau de ajuns, mai erau mood boardurile de pe Pinterest cu titluri ca „engagement ring” și o discuție serioasă despre faptul că ea-și dorește să fie mamă până la vârsta de 30 de ani (acum are 27). Dar cererea în ploaie, după o masă uleioasă la un all you can eat chinezesc, cu el care ținea inelul invers, tot a surprins-o.

Au început să se pregătească de nuntă imediat. Pentru că sunt extrovertiți, știau că vor o nuntă mare. Au făcut o listă de invitați: vreo 300. Au urmat tabeluri în Excel. Nu a fost ușor, mai ales că ei erau la Londra, iar nunta, la București. „Parcă ai niște frâie în mână și tot îți scapă”, spune Magda. Biserica trebuia să aibă spațiu, lumină, iar restaurantul să aibă grădină, sau măcar curte, și barul inclus în preț. Până la urmă au rezervat data de 19 iulie la o biserică de pe strada Soldat Stelian – „numele de botez al mirelui e Stelian, e un semn” –, și la un restaurant care a făcut-o să simtă un gol în stomac, așa cum auzise că simți când ți-ai găsit rochia de mireasă.

Și-au dat seama pe 11 martie, după o vizită în România, că lucrurile se vor schimba. Planul guvernului englez era pe atunci imunitatea de grup dobândită prin infectare cu coronavirus, în timp ce la noi se discuta deja de izolare la domiciliu. Au realizat că dincolo de întrebarea practică dacă vor putea afacerile să funcționeze sau nu în iulie, trebuie să se întrebe și dacă invitații se vor simțiți pregătiți să treacă de la săptămâni de stat în casă la un eveniment cu sute de persoane. După o discuție cu părinții, au hotărât să anuleze rezervarea de la restaurant.

Pe 20 martie, Comitetul general de urgență a adoptat Ordonanța militară numărul 2, care prevede că la cununia religioasă puteau fi prezente doar opt persoane. Primăriile hotărăsc dacă oficiază cununii civile. Primăria Cluj-Napoca, de exemplu, a ales să suspende depunerea declarațiilor de căsătorie.

Pe grupurile de mirese de pe Facebook, populate de obicei cu întrebări despre rochii, trusouri, cadouri pentru nași, recomandări de formații sau urări de casă de piatră, acum e plin de discuții despre virus. „Am nunta pe 26.07.2020. Ce mă sfătuiți să fac?” „Am nunta pe 5.06.2020, părinții mei trebuiau să vină din Spania. Mi-e teamă că trebuie să amân.” „Am nunta în septembrie, dar mă gândesc să schimb data.”

Cele mai multe aleg să amâne nunta. Asta înseamnă că sună la restaurant și găsesc o nouă dată, într-un viitor care pare lipsit de pandemie. Cele mai optimiste aleg toamna, majoritatea aleg 2021. Problema e că apoi, ca într-un puzzle, trebuie să potrivească și celelalte bucăți. Formația și DJ-ul trebuie să poată în noua dată, biserica să fie disponibilă, la fel și fotografii.

„Nu am făcut cununia să fim în rând cu lumea, noi eram OK și înainte. Tot ce-mi doresc e să rămânem așa.” Marina


În ultimii ani, industria nunților parcă a explodat. În 2018, ultimul an din care INS are date, au fost peste 143.000 de cununii. Nunta nu mai e doar dans, mâncare și băutură. E o experiență: au apărut photo boothuri, flower walluri, donut walluri, dansatoare exotice, ansambluri populare, fântâni de ciocolată și cheese baruri. Oameni mergeau la o nuntă, vedeau ceva ce le plăcea și voiau și ei. „Prețurile cresc de la an la an. Uneori motivat – oamenii merg la cursuri, își îmbunătățesc serviciile –, alteori nu – cresc pur și simplu pentru că a crescut piața”, crede Andrada Sas, wedding planner.

nunta_rotund-perfect

Ordonanța militară nu a schimbat doar planurile mirilor, ci și ale furnizorilor de servicii. Restaurantele, formațiile, organizatorii de evenimente sunt primii care resimt criza economică care însoțește izolarea socială. Ce face totul și mai dificil e că vorbim de o industrie în care veniturile sunt sezoniere. Vara se muncește pe brânci și iarna se trăiește din ce s-a strâns.

„O problemă mai mare va fi pentru micii furnizori, care s-ar putea ca în timpul ăsta să se reprofileze sau afacerea lor să moară și anul viitor să nu mai poată presta servicii”, crede Cristina Cotoi, wedding planner. În ianuarie pregătea opt nunți pentru vară, iar în aprilie trei au trebuit amânate.

Raluca și Florin Ghețea formează împreună Rotund Perfect, o echipă de fotografie și videografie pentru nunți. Câștigă aproape toți banii în lunile de vară și când vine primăvara rezerva se subțiază, tocmai la timp pentru o nouă perioadă de muncă intensă. Anul ăsta au investit într-o casă nouă, care încă mai cere niște bani, și în aparatură, dar nu erau îngrijorați. Se gândeau că vor recupera bani în vară, ca în fiecare an.

„Deocamdată nu simțim așa tare efectul pentru că mai avem de editat și de pregătit niște poze de la ultimele evenimente, dar o să se termine munca și nu o să mai avem cu ce să ne ținem ocupați”, spune Raluca. O să le fie mult mai greu pentru că nu au alt venit și au început să caute alternative. „Mai e fotografia de stock, de produs. Dar nu suntem singurii fotografi de eveniment care stau acasă și se gândesc la asta. În plus, deja există oameni pentru nevoia asta, tu vii nou, fără portofoliu.”

Situația e mai complicată când depind și alții de tine. Florin Man are o sală de nunți la ieșirea din Târgu Lăpuș, un oraș mic din Maramureș. Are opt angajați permanenți pecare i-a băgat în șomaj tehnic, dar la evenimente lucrează și cu zilieri. „Angajații mei au înțeles situația, pe ceilalți nici nu am putut să-i sun.” Nu ar fi știut ce să le spună pentru că nu știe nici cât va ține izolarea, nici cât va putea să susțină o sală de evenimente fără evenimente.

Nu e prima dată când industria nunților e lovită. În 2007, aproape 190.000 de cupluri au spus „da”. Apoi a lovit criza financiară și în 2008 numărul a scăzut la puțin sub 150.000 de perechi, iar cifra a continuat să scadă până în 2011. Unii miri și-au pierdut slujbele, alții s-au ales cu salarii mai mici și mulți s-au speriat de criza financiară și au amânat nunțile.

Multe afaceri s-au închis atunci, dar destule au și rezistat, chiar dacă sub o altă formă. În 2008, Valentina Popescu tocmai făcuse un împrumut pentru un spațiu și se apucase de o afacere cu obiecte handmade. A trebuit să închidă acea primă încercare, să se reorienteze și să plătească ani de zile la bancă un spațiu pe care nu-l mai folosea. Dar a mers înainte și de zece ani e floristă pentru evenimente. Deși stă și ea pe bară acum, simte că o să treacă și de asta. „Le spun angajaților mai tineri că au mai fost timpuri grele, și am trecut peste.”

Avansul e un punct sensibil în toate discuțiile despre amânarea nunților. În contractele de prestări servicii există o clauză de forță majoră, care prevede că în situații în care circumstanțe neprevăzute împiedică o parte să-și îndeplinească obligațiile contractuale, acea parte nu poate fi trasă la răspundere. Dar întrebarea e cine invocă clauza? „Nimeni nu a folosit vreodată cu adevărat clauza asta, așa că nimeni nu știe de fapt ce să facă”, spune Sas. Cuplul nu alege să nu-și țină nunta la data stabilită, dar nici restaurantul nu alege să nu poată găzdui petrecerea. Așa că toată lumea se luptă să amâne data.

Sunt cupluri care aleg să se căsătorească și în pandemie. Daria și Ruben sunt penticostali practicanți și nu își doreau să se mute împreună înainte de nuntă. „Pentru noi, nunta în sine reprezintă o zi în care ți se schimbă cursul vieții”, spune ea. 

Se cunosc de aproape cinci ani, când ea avea 16 ani și el 21. Atunci ea i-a scris lui și au vorbit o vreme, dar lui diferența de vârstă i s-a părut prea mare și a păstrat distanța. După aproape doi ani el a început să-i scrie mai des și până la urmă au început o relație. Ea era în Maramureș, el în Italia, unde părinții lui trăiesc de 21 de ani. Acum un an a cerut-o în căsătorie lângă statuia Julietei din Verona. Daria a fost așa surprinsă încât câteva minute nu a putut să spună decât „nuuu”, deși știa de mult că vrea să spună „da”.

„Nu mă așteptam să fie atât de frumoasă [cununia]. Cel mai fain a fost că a fost relaxat.” Daria


Au plănuit o nuntă cu 450 de persoane pentru 11 aprilie. Urma să fie o slujbă la biserică unde mai mulți pastori, dar și părinții și prieteni de-ai lor să țină discursuri. Apoi un ospăț la un restaurant. Daria, care e studentă la Conservator, urma să cânte. Trebuiau să vină rude din America, Anglia, Spania, Germania, Austria și Italia.

S-au căsătorit civil în decembrie, dar au continuat să trăiască separat, el în Italia, ea în România. La începutul anului își găsiseră un apartament împreună la Cluj, pentru care au început să plătească chirie, și nu voiau să-și mai amâne viața de familie, așa că au hotărât să facă și cununia religioasă în pandemie. „A fost foarte ușoară decizia pentru noi, foarte clară. Fără nicun stai și poate. Era un pic și penibil să nu se întâmple.”

Mai greu a fost pentru părinții lor. Ai lui Ruben nu puteau părăsi Italia și tatăl ei trebuia să renunțe la tradiție. Îl durea că n-o să poată duce la altar, că nu o să-l felicite toate rudele, că n-o să fie nunta că-n povești pe care și-o imagina pentru singura lui fată.

„Căsătoria înseamnă o schimbare de stare și de mediu, înseamnă trecerea de la copilărie la societate adultă”, explică Georgeta Niculescu, psiholog și terapeut în psihoterapie centrată pe persoană. Astfel, schimbarea e resimțită și de individ, și de cuplu, dar și de cele două familii. Nunta și ceremonia cu care vine la pachet are rolul de a ușura tranziția. „Partenerii vin din familii diferite și din culturi diferite. Petrecerea de nuntă are și valoare de cunoaștere a rădăcinilor și de a trăi împreună un eveniment de trecere. (…) Vedem doi oameni frumoși cu lefuri bune, dar nu-i atât de simplu, este tot culturalul din spate care vine și se amestecă și care poate să fie favorabil întâlnirii celor două culturi sau defavorabil.” 

La asta se adaugă, crede Niculescu, și faptul că de mici suntem înconjurați de povești și de basme în care căsătoria e prezentată ca un eveniment magic, plin de bucurie, care ne încununează cu succes după ce am trecut prin încercări. Astfel, nunta devine acel moment în care e social acceptat să fii o prințesă sau un prinț, să te îmbraci în straie de sărbătoare și să te bucuri de reușită în fața oamenilor.

Ruben a plecat singur din Italia în martie și a reușit să intre în țară după ce Ungaria a deschis un cordon umanitar pentru români. A stat apoi 14 zile în carantină, timp în care vorbea zilnic la telefon cu Daria. Ea simțea că vrea să-și muște degetele de dor și că dacă ar putea ar merge să stea sub fereastra lui. El îi povestea că se mai oprește la vorbă cu ceilalți carantinați când iese să-și ia mâncarea lăsată în fața ușii. „Îi spuneam intră înapoi în cameră, dacă nu l-ai luat în Italia și-l iei aici, te bat cu mâna mea”, râde ea acum.

S-au căsătorit pe 11 aprilie, în curtea părințiilor ei. La nuntă au participat opt oameni (nouă, dacă pui la socoteală și nepotul ei de un an), părinții și frații ei. Mireasa a întârziat puțin pentru că a durat mai mult decât credea să se aranjeze singură. Cu părul desfăcut, acoperit de un voal, într-o rochie albă cu mâneci de dantelă și trenă, a mers la brațul tatălui ei până la o arcadă improvizată cu flori uscate. I-a cântat mirelui o melodie religioasă de nuntă cu versuri precum „Mână-n mână să pășim, pe culmi de har, dincolo de orice nor!”. Apoi au ascultat predica verișorului lui. Tatăl lui i-a binecuvântat prin Zoom din Italia și le-a urat sănătate. Tatăl ei i-a binecuvântat și el, încercând să nu plângă.

Au transmis nunta online și au fost urmăriți de peste 300 de oameni. În timp ce pastorul vorbea despre căsnicie, prieteni și rude dădeau inimioare și le urau casă de piatră. La sfârșit au stat ca la poză și Daria le-a mulțumit urmăritorilor online. Până la urmă tot a fost o nuntă ca în povești. „Nu mă așteptam să fie atât de frumoasă. Cel mai fain a fost că a fost relaxat. Fără: cum stă părul, s-a lăsat? Makeup-ul cum e, că mai vin încă 300 să mă pupe, mai rezistă? Am stat la masă, am mâncat un pic de supă, am trecut peste.”

„Mi-am dat seama că dacă e un soi de apocalipsă, cu el mi-ar plăcea să stau.” Magda


Și Marina se gândește că nunta ei a fost mai frumoasă așa, „pe timpuri de război”. S-a mutat în Bârlad în urmă cu doi ani, să lucreze ca farmacistă. Soțului ei i-a trebuit un an să-și facă curaj să o invite în oraș. Dar apoi a mers repede. Amândoi voiau o familie și, după un an de relație, ea a rămas însărcinată. S-au hotărât să facă nunta pe 28 martie, ca fetița lor să aibă părinți cu același nume. „Nu am făcut cununia să fim în rând cu lumea, noi eram OK și înainte. Tot ce-mi doresc e să rămânem așa, să fie fata mândră că are doi părinți uniți. Să povestească cu drag de noi.”

Cununia civilă a fost în aer liber și a durat zece minute. Marina a purtat o rochie albastră și s-a aranjat singură. „Patru ore mi-a luat să-mi întind părul.” A avut mânuși, dar nu și mască. În total au fost cinci oameni: funcționara de la primărie, ei doi și părinții ei – martori și fotografi. „Era panicată doamna care ne-a oficiat, ne-a urat tot binele, să avem încredere că tot răul va fi spre bine, că am format o familie unită în vremurile astea grele”, spune Marina. Apoi le-a cerut scuze că astea sunt condițiile, că pot să se fotografieze oriunde vor afară, dar că ea trebuie să intre – și a plecat.

Marina și-a amânat cununia religioasă pentru toamna acestui an. Multe mirese însă au ales 2021. Aglomerarea de nunți din următoarea vară pune deja presiune pe furnizori, și tot mai multe cupluri vorbesc de o nuntă duminică, vineri sau în timpul posturilor. (Tradițional, nunțile se fac sâmbăta, iar în biserica ortodoxă sunt interzise nunțile în zile de post.) Vor fi mai multe nunți în afara sezonului mai-septembrie? Vor fi nunți mai mici, cu mai puțin invitați? „E greu de spus acum, dar da, e posibil să vedem tot felul de schimbări”, spune Andrada Sas. „Cert e că cel puțin o perioadă invitații vor fi mult mai selectivi cu nunțile la care merg.”

Magda știe că fără mulți invitați nu va avea nunta visată. „Suntem legați strâns de dar și de tacâm fiindcă costurile la local ar fi foarte mari, 22.000 de euro, și nu avem banii ăștia.” Ar fi strâns banii de tacâm din darul dat de nuntași. Dar tot a ales să amâne, nu să anuleze. „Mi-am dat seama că coronavirusul ne arată că viața este super imprevizibilă și nu am cum să mă bazez pe o stabilitate-fantomă, cum că sigur într-un an pot să-mi fac nunta de 230 de persoane. Poate urmează o criză financiară.”

Nu vrea să-și pună bucuriile „pe hold”, așa că și-a regândit nunta. A păstrat data la biserică, dar a renunțat la restaurant. În cel mai rău caz face nunta în apartamentul cuiva, dar se gândește că până în iulie cele mai dure restricții vor fi ridicate și va putea închiria un AirBnb. Ar vrea o casă boierească, în care să facă o petrecere restrânsă. Dacă nu poate pleca din Anglia, se căsătorește acolo. „Dacă era ciumă și cădeau oamenii pe străzi și miroseau cadavre de la vecini, tot mi-aș fi făcut nuntă”, glumește ea.

În scenariul ideal, din banii strânși la nuntă urmau să plece în luna de miere, în Bali sau Thailanda. În realitate, până acum au pierdut 500 de euro, avansul pentru restaurant. Probabil vor mai pierde bani. Chiar și mult mai mică, ceremonia și petrecerea tot îi vor costa 4.500 de euro, cu tot cu rochie. Și nu se mai așteaptă la plicuri cu bani la o astfel de nuntă.

Pe Magda o ajută că nu și-a dorit atât să fie mireasă, cât să fie nevastă. Crede că o căsătorie întărește relația și știe că vrea să facă pasul ăsta cu Rareș.

Pandemia a făcut-o să simtă și mai mult că asta e decizia corectă. „Mi-am dat seama că dacă e un soi de apocalipsă, cu el mi-ar plăcea să stau.” Magda s-a întors din România în martie cu o durere în gât, care s-a transformat în tuse seacă și febră. A zăcut zile în șir în pat. A sunat la doctor și i-a spus că e posibil să fie virusul, dar că nu o poate testa și să revină dacă i se înrăutățește starea.

Nu i-a fost frică de virus, cât de o pneumonie. Tusea devenise tot mai rea și simțea că cineva îi „pune un bocanc pe piept”. Până la urmă a ajuns la spital. În raport, medicii au scris: „COVID-19 (?)”. La spital doctorii i-au spus că tot nu o pot testa, dar că nu e un caz de internare și să revină dacă e nevoie. Acum se simte mai bine. Râde și spune că, pentru că au dus-o în aripa de spital destinată celor cu coronavirus, chiar dacă nu a avut boala, acum sigur o are.

Până una-alta stă în casă cu iubitul și pisica ei. Cât a stat la pat, Rareș i-a adus ceai, mâncare, șosete cu oțet și a încercat să fie cât mai atent. Mai au și pregătirile pentru nuntă. Trebuie să-și aleagă rochia și să se hotărască între Neil Young sau Frank Sinatra pentru primul vals.

„Invitațiile o să ne aducă întotdeauna aminte cum ar fi putut să fie.” Nu știa ce să facă cu ele, dar un grup de Facebook pentru mirese i-a dat o idee. „Doar lipești o hârtiuță peste restaurant și scrii noua adresă, o să înțeleagă toată lumea de ce.”


Susține DoR

Te ajută ce ai citit? La DoR, credem că jurnalismul bun ne ajută să ne transformăm viețile. Oricât de imprevizibile par aceste vremuri, vom continua să scriem cu grijă și empatie, să căutăm soluții pentru a ne simți conectați și mai rezilienți. Împreună.

Susține-ne munca. Cumpără un abonament.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *